Pentru unii, episodul de anxietate poate începe cu dureri în piept sau cu probleme de respirație. Alții sunt inundați de gânduri și imagini negative. Simptomele anxietății variază de la persoană la persoană, dar au și o temă comună – sunt un obstacol constant și inamovibil în mintea și viața persoanei diagnosticate.

Simptomele includ grija că orice lucru negativ care se poate întâmpla, se va întâmpla, iar simptomele fizice includ încordarea mușchilor, neliniște și agitație, ritm cardiac rapid, tremor sau transpirație.  

Cei din jur nu înțeleg gravitatea situației din cauza lipsei de psiho-educație, dar și din cauza stigmatizării bolilor mintale. Aceștia consideră că persoanele diagnosticate cu anxietate se prefac, că vor atenție suplimentară de la cei din jur și că, la urma urmei, sunt niște persoane slabe care nu pot face față la ceva natural, și ușor, din viața lor.

Experții sunt de părere că anxietatea, deși neplăcută, este o experiență normală și care nu poate fi evitată în viața unui om. Dar, tulburările de anxietate sunt afecțiuni medicale care, depinzând de severitatea și complexitatea lor, pot fi tratate. Lăsate să-și facă de cap, ele pot avea un impact crunt asupra vieții pacientului – ceea ce poate duce chiar și la suicid!

Prin ce trece persoana cu anxietate?

Prin ce trece persoana cu anxietate

Andreea, din București, a fost diagnosticată la vârsta de 12 ani cu anxietate socială, iar timp de 5 ani, anii ei de adolescență, Andreea a fost copleșită de o stimă de sine scăzută.

“Erau zile când, înainte să plec la școală, îmi schimbam hainele de 15 ori până când ieșeam pe ușă pentru că îmi era frică să nu fiu judecată de cei din jur,” spune Andreea, “Anxietatea mă făcea să supra-analizez situațiile în care am fost, în care sunt și care vor urma. Mă așteptam ca cel mai rău scenariu să se întâmple.”

Anxietatea poate duce la depresie, iar depresia poate duce la anxietate. Un studiu a arătat că 90% din pacienții care au anxietate au și depresie, iar această comorbiditate pare din ce în ce mai prevalentă.

Vlad, alt tânăr din Timișoara, povestește cum frica de avea o performanță mediocră la școală și grija ca nu cumva să facă ceva greșit în timpul orelor de curs, l-au făcut să aibă dureri de stomac care erau la ordinea zilei.

“Eram petrificat și obsedat de idea că ceva rău o să se întâmple – o să fac ceva greșit sau o să pierd ceva. Îmi aduc aminte că aveam 10 ani și că verificam constant dacă nu cumva mi-am pierdut ceasul de la mână deși știam că nu avea cum să dispară,” spune Vlad.

persoanele cu anxietate povestesc cum este o zi din viata lor

Vlad povestește cum în timpul copilăriei și adolescenței gândurile obsesive au început să fie mai întunecate – “Erau nopți când adormeam plângând. Erau zile când mă închideam în cameră pentru că îmi era frică de gândurile mele.”

La 23 de ani, Vlad a avut un atac de panică care l-a făcut să ceară ajutor specializat. Diagnosticul a fost TOC – tulburare obsesiv compulsivă.

Emilia, studentă la Universitatea din Cluj-Napoca, vorbește despre frica de a vorbi cu oameni la telefon. “Pot să fac asta, să vorbesc cu cineva la telefon, dar simt cum stomacul mi se întortochează într-un nod-sentiment care nu dispare până când nu închid telefonul,” spune Emilia.

Ziua Emiliei este plină de anxietății care îi scad calitatea vieții, de la panica pe care o trăiește când trimite un mesaj unui prieten și nu primește un răspuns imediat, până la probleme de somn. “I-am trimis un mesaj unui prieten, mi-a apărut că l-a citit, dar nu mi-a răspuns la el. M-am gândit automat că am spus ceva greșit și că acum mă urăște și nu mai vrea să fim prieteni. Iar noaptea, când stau întinsă în pat, pregătită să mă culc, îmi tot vin în cap amintiri și idei umilitoare.” 

“Știu că nu sunt singurul…”

persoanele cu anxietate stiu ca nu sunt singurele care trec prin aceste probleme

Este spus de aproape toți cei diagnosticați cu o formă de anxietate, dar la fel de ușor pacienții spun că nu se pot controla. Sunt conștienți că ceea ce le apare în minte este o ficțiune construită de anxietatea lor, dar nu se pot opri – cel puțin, nu la început, pentru că cei care urmează tratamentul psihoterapeutic și medicamentos învață cum să-și controleze mai bine sentimentele și emoțiile.

Primul pas spre reabilitare este recunoașterea afecțiunii. Următorul este tratamentul psihoterapeutic.  

Articol redactat de Mihai Bran, Medic Psihiatru si Psihoterapeut.

Uneori depresia sau tulburările de anxietate pot trece neobservate. Nu aștepta prea mult. Testează-te acum!
*Scala HADS este un instrument de screening validat științific.