Tulburarea obsesiv-compulsivă denotă o persoană care poate fi caracterizată ca având un caracter inflexibil, o grijă constantă pentru ordinea lucrurilor și mereu atentă la reguli, precum și o fire perfecționistă.

S-a observat la persoanele diagnosticate că se pot pierde în detalii, acestea ne mai fiind concentrate pe obiectivul principal al proiectului/sarcinii respective. Iar proiectele care ajung să fie terminate, trec printr-un număr foarte mare de versiuni, verificări și feedback excesiv la greșeli insesizabile, sau ceea ce i se par individului greșeli.

Un alt indicator este organizarea proastă a timpului, fiind dublat de standardele înalte ale acestor persoane. Fiind constant preocupați de cum evoluează planificarea proiectului, în cele mai mici detalii, indivizii sunt întotdeauna presați de timp.

Datorită faptului că sunt devotați trup și suflet muncii, persoanele diagnosticate uită să ia parte la activități care au scop recreațional – pauză de masă inexistentă, sau preferă să mănânce în fața biroului, lucrat peste program aproape zilnic și chiar adus muncă acasă. Când este vorba de detașare și destindere, persoana în cauză poate fi văzută tratând activitățile cu o formă de competiție și seriozitate ieșită din comun.

Indicatori – obsesii și compulsii

Obsesii

  • Gânduri, impulsuri, imagini recurente şi persistente, care sunt trăite ca intruzive şi inadecvate şi determină la subiect, anxietate marcată sau suferinţă
  • Gândurile, impulsurile, imaginile nu reprezintă griji excesive referitoare la probleme reale
  • Subiectul încearcă să ignore/suprime/neutralizeze cu alte gânduri/acţiuni
  • Subiectul recunoaşte că acestea sunt produsul propriei minţi

Compulsii

  • Comportamente repetitive (spălarea mâinilor, ordine, verificare) sau acte mentale repetitive (rugăciuni, numărătoare) la care subiectul se simte obligat să recurgă, ca răspuns la obsesii sau conform unor regulii care trebuiesc aplicate strict
  • Comportamentele sau actele mentale ar ajuta la prevenirea sau reducerea suferinţei/a unei situaţii de temut
  • Aceste comportamente sunt excesive
  • Subiectul recunoaşte că obsesiile/compulsiile sunt excesive sau nerezonabile

Cum poate fi tratată persoana cu tulburarea obsesiv-compulsivă?

tratament pentru tulburarea obsesiv-compulsiva

Psihoterapia urmărește schimbarea caracterului rigid al individului, scopul fiind flexibilizarea modului în care persoana respectivă interacționează și relaționează cu lumea din jur. Tratamentul implică o aprofundare îndelungată asupra problemelor din viața individului și cum se manifestă acesta în mai multe contexte.

Procesul de psihoterapie se poate desfășura pe o perioadă lungă – de obicei între 12 și 24 de luni. Tratamentul medicamentos rămâne la latitudinea specialistului și pacientului – intensitatea tulburării trebuie luată în considerare, printre alte elemente cruciale.

Dar eforturile făcute alături de specialist nu se pot opri în cabinet sau în zona de confort a pacientului. Terapia implică membrii familiei sau prietenii – aceștia au un rol foarte important în procesul de vindecare pentru că le este cerut să-și schimbe comportamentul când interacționează cu persoana respectivă.

Efectele se vor observa în timp, iar răbdarea este esențială.

Articol redactat de Mihai Bran, Medic Psihiatru si Psihoterapeut.

Uneori depresia sau tulburările de anxietate pot trece neobservate. Nu aștepta prea mult. Testează-te acum!
*Scala HADS este un instrument de screening validat științific.