Tulburarea excitației sexuale feminine este o afecțiune relativ frecvent întâlnită în depresie. Prevalența acestei tulburări este, în general, subestimată. Există în SUA un studiu al cuplurilor cu mariaj fericit din punct de vedere subiectiv, în care 33% dintre femei au descris probleme de excitație.

Care sunt cauzele principale?

Dificultatea obținerii sau menținerii excitației sexuale poate reflecta stări conflictuale în cuplu, reliefate de simptome psihologice feminine neexprimate verbal (vinovăție, anxietate, frică). Frica de durere, de infecție/boală genitală sau de sarcină se pot număra printre cauzele acestei tulburări.

Modificări ale nivelurilor sanguine ale estrogenilor, hormonilor tiroidieni sau ale prolactinei sunt semnificativ corelate cu apariția tulburării excitației sexuale feminine.

Alte afecțiuni, cum ar fi depresia, anxietatea generalizată, incontinență urinară, sindromul colonului iritabil sau diabetul zaharat pot cauza tulburarea excitației sexuale feminine.

Tulburările de personalitate de tip schizoid, antisocial, narcisist sau histrionic pot fi la originea tulburării de excitație sexuală a femeii. În aceste cazuri actul sexual este privit ca o performanță sau ca satisfacerea unei necesități fiziologice, fără sentimente atașate. Femeile cu aceste tipuri de personalitate sunt frecvent ostile partenerului și au deseori cerințe sexuale exagerate, care în final conduc la promiscuitate și infidelitate.

Și nu în ultimul rând, abuzul fizic sau sexual, în copilărie sau în viața adultă ori abuzul de alcool pot fi cauze importante ale acestei tulburări.

Factorii de risc nu trebuie neglijați

factorii de risc pentru tulburarea excitatie sexuale feminine

Există factori de risc temperamentali: cogniții disfuncționale și atitudini negative față de activitatea sexuală însușite în copilărie precum și inhibiția sexuală sau predilecția scăzută pentru acest tip de activitate pot genera ulterior tulburarea excitației sexuale feminine.

Și factori de risc de mediu: dificultățile relaționale, funcționarea deficitară a partenerului de cuplu, relațiile cu părinții sau evenimentele stresante majore din copilărie pot afecta viața sexuală a femeii adulte.

Cum se manifestă?

Absența sau reducerea semnificativă a interesului/excitației sexuale se manifestă prin cel puțin 3 dintre următoarele:

  • Interes absent/redus pentru activitatea sexuală
  • Gânduri sau fantezii erotice/sexuale reduse sau absente
  • Inițiativă sexuală redusă/absența și non-responsivitate la inițiativele sexuale ale partenerului
  • Excitare sexuală sau plăcere redusă/absența în timpul activității sexuale, în aproape toate ori în toate contactele sexuale (în 75-100% din cazuri), în anumite contexte situaționale sau în toate contextele
  • Interes sexual sau excitație redus(ă)/absent(ă), ca răspuns la stimuli erotici sau sexuali, interni ori externi, de natură verbală, scrisă, vizuală
  • Senzații genitale sau nongenitale reduse/absente în timpul activității sexuale, în aproape toate ori în toate contactele sexuale (în 75-100% din cazuri), în anumite contexte situaționale sau în toate contextele

Se poate diagnostica tulburarea dacă simptomele au persistat cel puțin 6 luni și dacă acestea cauzează pacientei o suferință semnificativă clinic.

Ce ne poate influența?

ce stim despre tulburarea excitatie sexuale feminine

Influențe majore prezintă problemele sexuale sau starea de sănătate a partenerului, precum și dificultăți de comunicare cu acesta, creându-se o confuzie când vine vorba de dorințele sexuale neîmplinite.

Se mai pot nota și factori de vulnerabilitate individuală: imagine de sine deteriorată, istoric de abuz emoțional sau sexual, depresie, anxietate dar și alți stresori importanți cum ar fi pierderea locului de muncă sau doliu.

Trebuie luați în considerare și factorii culturali sau religioși unde există inhibiții legate de interzicerea activității sexuale și, în principiu, atitudinea negativă față de sexualitate.   

Evoluția tulburării

Tulburarea excitației sexuale feminine poate să fie constatată de la primele experiențe sexuale.  Dacă tulburarea survine după o perioadă în care activitatea sexuală a fost estimată ca normală, atunci această tulburare este considerată dobândită.

Schimbări adaptative sau tranzitorii în activitatea sexuală pot apărea ca urmare a relației cu partenerul sau ca urmare a unor evenimente personale ori interpersonale. De aceea este necesar ca persistența acestor schimbări să fie de minim 6 luni pentru a fi diagnosticată tulburarea excitației sexuale, în contextul satisfacerii celorlalte criterii de diagnostic.

Ce formă de tratament este disponibilă?

tratament pentru tulburarea excitatie sexuale feminine

Pentru tulburarea excitației sexuale feminine nu există un tratament medicamentos specific.

Psihoterapiile sunt soluții terapeutice eficiente. Se poate recurge la terapie: de cuplu, sau în grup, în care pacienta își poate împărtăși sentimentele altor participante, cu o patologie similară.

Se mai poate apela și la terapia suportivă, atunci când tulburarea de excitație este de ordin reactiv, hipnoterapia pentru relevarea și depășirea traumelor dar și la terapia cognitivă, pentru conștientizarea cognițiilor centrale de tip dezadaptiv.

S-a descoperit că tulburarea excitației sexuale feminine este o patologie destul de frecventă. Există în literatura psihiatrică studii în care prevalența acesteia atinge până la 50% dintre femei. Chiar dacă această tulburare afectează sexul feminin, tratamentul este cel mai frecvent al cuplului. Suportul emoțional și comportamental al partenerului este esențial pentru remisiunea simptomelor.

Articol redactat de Siegfried Cristofor, Medic Psihiatru.

Uneori depresia sau tulburările de anxietate pot trece neobservate. Nu aștepta prea mult. Testează-te acum!
*Scala HADS este un instrument de screening validat științific.