Tulburarea de stres post-traumatic (cunoscută și ca PTSD)  este o tulburare psihică caracterizată prin gânduri și amintiri intruzive, coșmaruri vii, repetitive, flashback-uri, comportamente de evitare, hiperreactivitate a sistemului vegetativ și modificări ale dispoziției, simptome care apar după o experiență intens psihotraumatizantă ce implică risc vital.

Majoritatea oamenilor trec prin cel puțin un eveniment psihotraumatizant de-a lungul vieții. Apariția PTSD implică pe lângă factori legați de natură și intensitatea traumei și o vulnerabilitate psihică crescută.

Literatura de specialitate a descris simptome similare PTSD la soldații care au luptat în primul război mondial (“shell shock”, “war neuroses”), la supraviețuitorii lagărelor de concentrare din al doilea război mondial, la veteranii războiului din Vietnam (“sindromul post-Vietnam”).

Evenimente psihotraumatizante ce pot declanșa PTSD

Evenimente psihotraumatizante ce pot declansa PTSD

Persoanele care suferă de PTSD au fost implicate direct sau au fost martore la situații dramatice cu risc de pierdere a vieții sau de lezare gravă.

Exemple de experiențe psihotraumatizante ce pot precede instalarea PTSD:

  • Războiul sau dezastre naturale
  • atac violent, abuz sexual
  • răpire, terorism, tortură
  • accidente severe individuale sau colective
  • moartea neașteptată sau în condiții violente a unei persoane dragi

Cum se manifestă PTSD?

Prin retrăirea traumei, gânduri și amintire intruzive, involuntare, dar și prin coșmaruri repetitive sau cvasi-reale care implică conținut legat de experiența trăită. Mai se poate manifestă și prin flashback-uri și discomfort psihologic intens la expunerea la stimuli ce amintesc de traumă.  

Prin evitarea persistentă a stimulilor asociați cu trauma, PTSD-ul se manifestă deoarece se fac eforturi active pentru a evita respectivele amintiri, gânduri. Sentimentele și factorii externi precum locuri, persoane sau obiecte pot reaminti experiența psihotraumatizantă .

Mai putem menționa și:

  • Tulburări ale memoriei, gândirii și dispoziției care își iau formă de amnezie, idei cu încărcătură negativă, autoînvinuire sau învinovățirea altor persoane, emoții negative precum frică sau rușinea, indiferența și scăderea capacității de a simți emoții pozitive.
  • Tensiune psihologică crescută cu activare pe sistemul nervos care se face simțită prin iritabilitate, posibile accese de furie sau izbucniri violente, hipervigilența sau dificultăți în a adormi, somn întrerupt sau neliniștit.

Uneori, pot apărea simptome disociative ca depersonalizarea și derealizarea!

Depersonalizarea implică sentimente de detașare de sine ca și cum ar observa din afară sau ar trăi un vis. Derealizarea reprezintă senzații de detașare de mediul exterior, ca și cum lumea ar fi modificată sau ireală, iar toate aceste simptome produc persoanei afectate o deterioare pe plan social, profesional sau în alte domenii.

Aceste simptome sunt întotdeauna urmare a unei traume! Ele nu sunt produse de o altă afecțiune medicală, ca de exemplu loviturile la cap sau de consum de substanțe. Copiii pot avea manifestări mai puțin vizibile, coșmaruri, schimbări ale jocului, acțiuni asociate simbolic cu trauma apărute în timpul jocului. Dezechilibrul emoțional se poate manifesta și prin furie, reacții necontrolate, inadecvate.

Durata simptomelor în PTSD este intotdeauna mai mare de o luna.

Când apare PTSD?

Cand apare PTSD

După o experiență psihotraumatizantă care a implicat risc de moarte, lezare gravă sau moartea unor persoane apropiate poate apărea în prima lună tulburarea acută de stres (TAS). TAS descrie simptome post-traumatice acute ca retrăirea experienței, fenomene de flashback, coșmaruri, simptome disociative (amnezie, derealizare, depersonalizare), evitarea factorilor corelați cu traumă și activitate neurovegetativa crescută.  

Durată manifestărilor TAS este între 3 zile și 4 săptămâni.

Dacă durata simptomelor depășește 4 săptămâni ne putem gândi la diagnosticul de PTSD. Din păcate, o proporție mare dintre pacienții cu TAS dezvoltă ulterior PTSD. Circa 50 % dintre pacienții cu PTSD au avut anterior TAS.

În general PTSD apare în primele 3 luni de la traumă.

Există și forma cu debut tardiv, apărută la mai mult de 6 luni de la eveniment. PTSD poate fi diagnosticată la orice vârstă, inclusiv la copiii mai mari de 1 an.

Cât de des se diagnostichează TAS?

Prevalența diferă în funcție de tipul evenimentului traumatic, fiind în medie de 1-14%; în SUA riscul de PTSD pe durata vieții este estimat la 8,7% (DSM V). Rate mai mari de 50%  apar la victimele violurilor sau ale atacurilor violente.

Care sunt factorii de risc?

Care sunt factorii de risc PTSD

Cu cât experiența traumatizantă este mai severă cu atât riscul de PTSD este mai mare. Sunt anumite tipuri de traume cum ar fi tortura sau violul cu rate extrem de mari ale PTSD. Apariția simptomelor de TAS favorizează riscul de PTSD ulterior, iar simptomele disociative apărute în timpul sau după traumă sunt deasemenea factori de risc pentru apariția PTSD.

Antecedentele de evenimente traumatizante, în special în copilărie: o persoană cu cât trece prin mai multe traume cu atât crește și riscul său de PTSD. Copii care au crescut într-un mediu nefavorabil au risc crescut de PTSD la maturitate. Riscul de PTSD este dublu la femei față de bărbați, posibil datorită diferențelor în răspunsul la stres dar și datorită vulnerabilității fizice crescute a sexului feminin.

Se mai pot menționa și:

  • Istoricul personal de afecțiuni psihice: anxietate, depresie, tulburări de personalitate.
  • Istoricul familial de afecțiuni psihice.
  • Lipsa suportului social, statutul socio-economic scăzut.
  • Nivelul de inteligență scăzut.
  • Nivel educațional scăzut.

Care este evoluția PTSD?

Evoluția PTSD se poate clasifica în :

  • Acută: simptomele durează mai puțin de 3 luni
  • Cronică: simptomele durează peste 3 luni
  • Tardivă: apare la mai mult de 6 luni de la traumă
  • Intermitentă

50% dintre pacienții cu PTSD se refac complet într-un interval de maxim 3 luni. Restul de 50%  pot avea simptome persistente mai mult de 12 luni sau pot avea o evoluție cronică sau recurentă.

Comorbidități frecvente

Persoanele diagnosticate cu PTSD au risc cu 80% mai crescut decât populația generală de a avea și alte diagnostice psihiatrice. Aceste afecțiuni pot precede sau pot succede diagnosticarea PTSD.

Tulburări psihiatrice frecvent asociate cu PTSD:

  • abuz/dependența de substanțe : în special alcool, dar și droguri
  • tulburări anxioase: tulburarea de anxietate generalizată, fobia simplă
  • tulburarea depresivă majoră
  • distimia
  • tulburarea bipolară
  • tulburarea obsesiv-compulsivă
  • tulburări de personalitate
  • tulburări psihice datorate unor traumatisme cranio-cerebrale
  • tulburare opozițională și anxietatea de separare în cazurile de PTSD la copii.

Pacienții diagnosticați cu PTSD par să aibă risc crescut pentru diverse afecțiuni somatice: cardiovasculare, gastrointestinale, durere cronică etc, iar riscul suicidar este crescut la persoanele care suferă de PTSD!

Care sunt soluțiile?

Care sunt solutiile pentru PTSD

În general manifestările PTSD se atenuează cu timpul și pot chiar să se remită fără tratament. Totuși, orice persoană care prezintă simptome similare celor descrise trebuie să se adreseze unui medic psihiatru, deoarece există la persoanele care suferă de PTSD un risc mare de dezvoltare a altor afecțiuni psihice ca depresia, anxietatea și dependența de alcool sau droguri și un risc crescut de a avea idei suicidare sau tentative de suicid. Medicul psihiatru va evalua pacientul, va diagnostica corect și va ține cont de comorbidități și de particularitățile fiecărui pacient.

PTSD reprezintă o afecțiune tratabilă, cu prognostic bun în situația unei abordări eficiente. Indicația terapeutică de elecție în PTSD este o metodă de psihoterapie și anume terapia cognitiv-comportamentală (TCC) centrată pe traumă. Aceasta se va efectua de cel puțin o data pe săptămâna, va avea continuitate și va fi efectuată cu un singur psihoterapeut. Se indică în general 8-12 ședințe.  

Articol redactat de Andra Morasan, Medic Psihiatru.

Uneori depresia sau tulburările de anxietate pot trece neobservate. Nu aștepta prea mult. Testează-te acum!
*Scala HADS este un instrument de screening validat științific.