Marime text: A A A
Print

Psihoterapia si realitatea virtuala

4.30 avg. rating (85% score) - 10 votes

Psihoterapia si realitatea virtuala

Ce este Realitatea Virtuala?

Incepand cu anul 1986, cand Jaron Lamier a folosit pentru prima oara termenul, Realitatea Virtuala a descris o colectie de dispozitive tehnologice: un computer capabil de o vizualizare interactiva tridimensionala, un dispozitiv care se pune pe cap si eventual manusi senzoriale echipate cu un aparat de urmarire a miscarilor oculare (eye tracker).

Realitatea Virtuala este o colectie de tehnologii care permite oamenilor sa interactioneze eficient cu o baza de date 3D computerizata, in timp real, folosind simturile lor naturale. Ce deosebeste insa Realitatea Virtuala de alte medii de comunicare moderne este simtul prezentei, un fenomen neurospihologic descris ca un sentiment de a fi, de a trai intr-o lume care exista in afara propriului sine.

Simtul prezentei poate fi identificat cu ceea ce definea Mihaly Csikszentmilaly ca fiind o stare de flux, o simtire a necesitatii prezentului, o implicare deplina in prezent si in procesul unui activitati care se desfasoara acum si aici. Starea de flux sta la baza psihologiei pozitive si se concentreaza complet pe motivatie. Este o imersiune a mintii singulara canalizata pe efectuarea sarcinii.

In anii 90, tehnologiile Realitatea Virtuala au fost aplicate in arii variate ale medicinei, iar dezvoltarea vizualizarii tridimensionale a facilitat chirurgia laparoscopica. Apoi, aplicatiile au fost folosite in reabilitarea pacientilor cu dizabilitati fizice sau pentru cei surdo-muti, care au putut purta conversatii verbale folosind o manusa cu senzori care le capta gesturile si care mai apoi erau interpretate de un computer, ca un sistem lingvistic.

Cum functioneaza Realitatea Virtuala in psihoterapie?

A fost doar o chestiune de timp pana cand Realitatea Virtuala a inceput sa isi puna amprenta si in campul vast si generos al psihoterapiei. Realitatea Virtuala este o terapie de expunere deosebita pentru ca ea nu este nici in practica si nici in imaginatie, ci intr-o realitate virtuala. Tehnologia Realitatea Virtuala merge un pas mai departe inlesnind interactiunea dintre om si o interfata de computer si poate fi accesata pe internet sau din cabinetul psihoterapeutului.

Observatia ca anumiti stimuli virtuali genereaza o anxietate reala insotita de simptome fiziologice a condus la integrarea acestor aplicatii moderne in spectrul tehnicilor interventiilor psihoterapeutice, indiferent de orientarea psihoterapeutului. Realitatea Virtuala este mai mult decat o tehnologie, ea este o interfata de comunicare si o experienta convingatoare.

Incepand cu anul 2000, aplicatiile Realitatea Virtuala au fost in mod sistematic folosite in domeniul psihoterapiei si s-au dovedit foarte eficace in tratamentul variat al fobiilor specifice.

Specialistii cad de acord ca pentru tratarea fobiilor trebuie cautata o situatie provocatoare de anxietate intrucat evitarea amplifica notiunea ca stimulul este periculos si astfel previne experienta corectiva. Deoarece evitarea unei situatii neplacute intareste fobiile, fiecare experienta virtuala diminueaza anxietatea printr-un proces de habituare. A fi capabil sa experimentezi si sa tolerezi anxietatea este o parte esentiala a terapiei. Astfel expunerea care implica Realitatea Virtuala merge un pas mai departe decat confruntarea imaginara, folosita de tehnicile clasice psihoterapeutice, intrucat prezinta un mediu interactiv si explorabil.

Realitatea Virtuala procura un mediu sigur pentru clientii expusi situatiilor fobice fara ca acestia sa isi piarda confidentialitatea sau sa existe riscul sigurantei personale, asa cum ar fi existat prin expunerea in vivo. Astfel, mediul virtual permite clientului sa experimenteze diverse situatii anxiogene pentru el in mediul sigur si confortabil al cabinetului psihoterapeutului.

Rezultate stiintifice

Desi Realitatea Virtuala in psihoterapie are aplicatii in mai multe domenii clinice, ea are rezultate foarte bune in fobii, stresul post traumatic (Riva et al, 2003), alcoholism (Lee at al, 2007) sau chiar tulburari de alimentatie (Garcia et al, 2013). Realitatea virtuala este o tehnologie, o interfata de comunicare si o experienta artificiala. Aceste noi aspecte ale mediului clinic pot fi integrate pentru a imbunatati abordarile psihoterapeutice actuale. Asa cum au aratat Opris et al (2011) intr-o meta-analiza privind expunerea la realitatea virtuala in cazul tulburarilor de anxietate, terapia prin realitate virtuala a avut un impact puternic asupra situatiilor de viata reale.

Tart (1990) a descris realitatea virtuala ca fiind un model de constiinta care ofera posibilitati interesante pentru dezvoltarea unui diagnostic clinic, inductiv sau psihoterapeutic.

Rothbaum et al (2003) au gasit ca in cazul stresului post traumatic a fost obtinuta o diminuare a simptomelor in proportie de 15% – 67% dupa numai 6 luni de tratament.

In cazul fricii de avion,  20% dintre clientii care au folosit tehnica imageriei, 80% dintre cei care au folosit tratament cu Realitatea Virtuala si 100% dintre cei care au folosit atat Realitatea Virtuala cat si biofeedback au fost capabili sa zboare din nou cu avionul dupa 8 saptamani de terapie. O serie de studii germane ale Universitatii din Wurzburg au aratat eficacitatea Realitatea Virtuala: chiar si expunerea pe termen scurt la Realitatea Virtuala intr-o singura sesiune este folositoare in a trata frica de avion.

Cum ajuta Realitatea Virtuala clientul?

Chiar adaca aceasta intrebare are multe variante de raspuns, in general, schimbarea vine din concentrarea intensa pe o experienta particulara. Prin explorare, clientul poate retrai multe dintre elementele semnificative asociate cu ea si sa le faca disponibile pentru o reorganizare din perspectiva lui. Intr-un fel, clientul are posibilitatea de a-si nara din nou povestea, asa cum doreste.

Astfel, specialistii considera ca pe baza acestui model, avem abordarea bazata pe insight tipica psihanalizei, reorganizarea schemei scopurilor din terapia cognitiva, analiza functionala din activarea comportamentala, focusarea pe relatiile interpersonale din terapia interpersonala, sau imbunatairea constientizarii experientei din terapiile experientiale.

In cele din urma, Realitatea Virtuala poate fi descrisa ca un sistem imaginar avansat: o forma experientiala de imagerie care este la fel de eficienta ca si realitatea in inducerea unor raspunsuri de tip emotional.

In psihoterapia orientata pe resurse si solutii, incurajam clientul ca atunci cand un lucru functioneaza, sa faca mai mult din acel lucru si evident, daca acel lucru nu merge, sa faca ceva diferit. A face ceva diferit in psihoterapie, inseamna inclusiv a incerca metode noi de asistare a clientului pentru ca acesta sa beneficieze din plin de ajutorul nostru.

Realitatea Virtuala poate juca un rol important in psihoterapie ca o forma particulara de tehnica suportiva, contribuind la relatia terapeut-client precum si la imbunatatirea mediului terapeutic. Astfel Realitatea Virtuala poate veni in sprijinul acceptarii, al lucrului orientat catre solutii, al respectului pentru mecanismele de coping ale clientului, al concentrarii pe punctele forte, luarea de decizii si autonomia acestuia.

In acest sens, experienta virtuala este un mediu de imputernicire in plus pe care psihoterapia il ofera deja clientilor.

Bibliografie selectiva:

Eichenberg, C. (2009) Applications of Virtual Realities in psychotherapy: possibilities, limitations and effectiveness;

Garcia et al (2013) Virtual reality based treatments in eating disorders and obesity, Journal of contemporary psychotherapy;

Herbelin et al (2002): Sense of Presence in Virtual Reality

Exposures Therapy, Virtual reality Laboratory, Federal Institute of Technology;

Krijn, M et al (2003) Virtual reality exposure therapy of anxiety disorders, Clinical Psychology Review;

McLay R., et al (2011) A randomised, controlled trial of virtual reality-graded exposure therapy for PTSD in active duty service members with combat-related PTSD, Cyberpsychology, behaviour and social networking;

Opriş, D., Pintea, S., García-Palacios, A., Botella, C., Szamosközi, Ş. & David, D. (2012). Virtual reality exposure therapy in anxiety disorders: a quantitative meta-analysis, Depression and Anxiety, 29(2), 85-93

Parsons, A, Rizzo, A., (2007) Affective outcomes of virtual reality exposure therapy for anxiety and specific phobias: a meta- analysis, Journal of behaviour therapy and experimental psychiatry;

Riva, G. (2003) Virtual environments in clinical psychology, Psyhoctherapy: theory, research, practice, training, 2003;

Riva et al (2003) Six-month follow-up of In-patient experiential cognitive therapy for binge eating disorders, Cyberpsyhcology & Behavior, Volume 6;

Riva, G (2005) Virtual Reality in Psychotherapy: Review (Cyber Psychology and Behavior);

Rizzo, A., Pair, J (2004): A virtual reality exposure therapy application for Iraq war veterans with PTSD: from training to toy to treatment;

Wallach, E. et al (2007) Virtual reality assisted treatment of flight phobia, Israel Psychiatry related Science, vol 44;

Diana Nicolescu - Psihoterapeut

Diana Nicolescu – Psihoterapeut

4.30 avg. rating (85% score) - 10 votes