Tulburările afective includ tulburările care au ca element predominant o perturbare a dispoziției. Ele sunt împărțite în tulburări depresive, tulburări bipolare și tulburări afective datorate unor alte boli sau induse de consumul unor substanțe. Tulburările depresive includ tulburarea depresivă majoră și tulburarea distimică.

Tulburarea depresivă majoră se caracterizează prin prezența unuia sau mai multor episoade depresive fără prezența simptomelor maniacale.

Tulburarea bipolară se caracterizează prin prezența atât a episoadelor depresive cât și a episoadelor maniacale, separate de perioade de dispoziție normală. Episoadele maniacale reprezintă perioade de dispoziție crescută, expansivă sau iritabilă anormală și persistentă, stimă de sine exagerată, grandoare, hiperactivitate, presiunea de a vorbi, scăderea nevoii de somn.

În funcție de numărul și severitatea simptomelor, episoadele depresive pot fi ușoare, moderate sau severe. Un individ cu simptome depresive ușoare prezintă o deteriorare minoră în funcționarea profesională sau în activitățile sociale uzuale. În timpul unui episod depresiv sever, funcționarea profesională și activitățile sociale sunt profund afectate.

De asemenea, episoadele depresive severe pot fi însoțite de simptome psihotice: idei delirante sau halucinații. Ideile delirante reprezintă idei care nu corespund realității și care domină gândirea în pofida dovezilor aduse împotriva lor, în timp ce halucinațiile sunt tulburări de percepție constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate.

Tulburarea distimică se caracterizează prin cel puțin 2 ani de dispoziție depresivă prezentă în cea mai mare parte a timpului, însoțită de simptome depresive ușoare, care nu pot fi clasificate ca aparținând unui episod depresiv major.

O categorie aparte este depresia postpartum care apare în primele 4 săptămâni după naștere. Simptomele frecvente sunt: fluctuații de dispoziție, plâns facil, preocupări exagerate referitoare la starea copilului sau dezinteres față de copil. Conform OMS, 1 până la 2 mame din 10, fac depresie după naștere, fiind afectată capacitatea mamei de a avea grijă de copil și implicit creșterea și dezvoltarea ulterioară a copilului.

Alte tipuri de depresie

Tipurile depresiei

Depresia sezonieră apare din cauza lipsei de lumină naturală și se poate accentua/manifesta în anotimpurile în care lumina naturală este mai redusă și ziua mai scurtă – toamna și iarna sunt în prim-plan.

Melancolia este strâns legată de pesimism, insomnie și tristețe exacerbată. Melancolia are și un risc foarte mare de sinucidere din cauza lipsei de motivație și stării de tristețe profundă care supraîncarcă persoana.

Depresia infantilă este mai rară, dar această se manifestă prin dorința de izolare a copilului și  pierderea poftei de mâncare care duce la slăbire. Printre altele, mai pot apărea și durerile de cap și de stomac și pe plan mai personal, din ce în ce mai multe eșecuri și probleme la școală.

Depresia adolescentină poate să se ascundă de cei din jur cu ajutorul schimbărilor, chiar numeroase, prin care un adolescent trece. Fetele sunt cele mai susceptibile depresiei la adolescență cu manifestări de dezinteres/lipsă de motivație pentru educație, nevoie de izolare, și iritabilitate crescută.

Depresia la varstnici este mai mult asociată lipsei de energie și motivație și nu cu tristețea în sine. Se mai pot observa și dureri musculare și dureri de cap.

Articol redactat de Mihai Bran, Medic Psihiatru si Psihoterapeut.

Uneori depresia sau tulburările de anxietate pot trece neobservate. Nu aștepta prea mult. Testează-te acum!
*Scala HADS este un instrument de screening validat științific.