×

Simptomele depresive împiedică funcționarea normală a persoanei, producând durere și suferință nu numai celor care se confruntă cu această tulburare, ci și celor din jurul acestora. Afecțiunea, într-un stadiu avansat, poate provoca chiar și delir.

Depresivul tinde să iasă din situaționalizare, nu participă la ceea ce e prezent și se întoarce mereu în trecut. Bolnavul se resimte și se evaluează ca incapabil, lipsit de energie, vinovat și fără viitor. Este posibil ca părerea celorlalți să nu mai conteze, iar prietenii și cei din jur sunt priviți ca factori ce îl condamnă și învinovățesc.

Delirul se instalează brusc

delirul se poate instala brusc

Sentimentul de vinovăție ajunge în stadiul în care nu mai e trăit ca simplă dispoziție afectivă, ci într-o modalitate ce poate fi formulată discursiv. De obicei, depresivul are în minte că este cel mai incapabil om de pe pământ, iar acesta devine convins ca nu poate să-și depășească această condiție și că este condamnat să sufere.

Pentru a intra în starea delirantă propriu zisă se produce o ruptură. Delirul se instalează într-un timp relativ scurt prin succesiunea a două secvențe. Inițial apare o dipozitie delirantă în care subiectul resimte că se întâmplă ceva, dar este nelămurit, apoi brusc printr-o percepție delirantă se clarifică tema. Aceasta este absurdă și nu are legătură cu împrejurările, prezentând toate caracteristicile delirului:

  • certitudine indiscutabiă
  • convingere totală
  • rezistență la argumente

Tematica delirului

tematica delirului

Ideația delirantă apare în episoadele depresive la nivel psihotic. Tematica este tipică, în general concordanțe cu dispoziția depresivă, cu un conținut sărac, monoton, repetitiv, tonalitate afectivă negativă, inducând resemnarea și nu lupta, evitarea, opoziția.

Cele mai obișnuite teme delirante întâlnite sunt:

  • ideile de culpabilitate, cu o puternică rezonanță actuală a unor greșeli
  • acte morale discutabile
  • lipsa unor intervenții necesare sau intervenții brutale
  • ideile delirante hipocondrice
  • idei de transformare sau alterare corporală
  • idei de neantizare a propriului corp și a lumii externe
  • idei de influență, dominație și posesiune
  • idei de sărăcie, de ruină, de doliu
  • idei de persecuție

Apariția ideilor delirante delimitează în psihiatrie o formă clinică particulară a depresiei, și anume melancolia. În acest stadiu cel mai frecvent apare ideația de suicid. Apar gânduri suicidare recurente, fondate pe ideea că ceilalți ar putea fi mai bine situați dacă el ar muri și acestea pot merge până la planuri reale de suicid. Halucinațiile auditive, cu caracter imperativ îi comandă pacientului sinuciderea.

Dacă ești o persoană depresivă, care are ideație suicidară, poți suna oricând la numărul pentru gestionarea crizelor suicidare 0800 801 200 sau crizelor emoționale 116 123.

Cele mai comune cauze pentru depresie sunt anxietatea, stresul, stima de sine scăzută și traumatismul din copilărie. Contribuția vinovăției și rușinei excesive sunt cauze mai puțin cunoscute care pot declanșa episodul depresiv, spun oamenii de știință.

Vina este un sentiment de jenă și regret că ești responsabil pentru o acțiune sau un eveniment negativ. În unele cazuri, vinovăția psihologică este adecvată și logică. Faptul că ne simțim vinovați ne poate ajuta să ne aliniem cu valorile și principiile pe care le considerăm importante.

Pe cei care suferă de depresie cauzată de vinovăție, ce îi activează este acea vină creată dintr-o percepție greșită a unui eșec personal. Acest fel de vinovăție este un răspuns irațional la evenimente sau scenarii care există doar în mintea noastră, o credință că ai făcut ceva rău fără dovezi concrete. De cele mai multe ori, atribuim o valoare prea mare unui eșec – ori considerăm că am făcut cea mai mare greșeală care era cu putință, ori credem că cei din jur or să ne judece aspru pentru acțiunile și vorbele noastre.

Vinovăția și depresia formează o legătură

Vinovatia si depresia formeaza o legatura

Un studiu din 2012 de la Universitatea din Manchester a scanat creierul participanților, analizând reacțiile produse în momentul în care aceștia erau puși să se gândească la un scenariu imaginar. La cei care nu au fost niciodată deprimați, zone ale creierului legate de vinovăție au fost activate dar în echilibru cu zonele creierului care se referă la raționament și  care duc la alegeri comportamentale adecvate.

În creierul persoanelor care au fost deprimate, răspunsurile acestor părți ale creierului nu au fost atât de integrate. Ei s-au luptat mai mult pentru a avea perspectivă asupra evenimentelor dificile și pentru a vedea lucrurile în context, lăsându-le mai multe șanse să se simtă vinovați și responsabili, chiar dacă lucrurile nu erau vina lor.

În timp ce studiul de mai sus arată că depresia și vinovăția sunt într-adevăr legate, poate vina fi o cauză a depresiei? Dovezile bazate pe terapia comportamentală cognitivă sugerează că gândurile creează emoții, iar aceste emoții provoacă apoi acțiunile pe care le alegem. Prin acest ciclu, de gânduri, emoții și acțiuni, dacă începem cu gândire negativă, se îndreaptă direct spre o stare de spirit proastă

În momentul în care îți apropriezi vina pentru lucruri care nu sunt sub controlul tău, atunci acest ciclu disfuncțional se poate declanșa.

Vinovăția își poate face loc în copilărie

Vinovatia isi poate face loc in copilarie

Vina este un răspuns învățat și predat prin interacțiuni sociale repetate care încep în copilărie. Interacțiunile cu ceilalți membri ai familiei, prieteni, profesori, tovarăși de școală,, mass media și societatea în general, au un impact asupra minții sensibile și în proces de formare.

Dar, în general, părinții sau tutorii noștri joacă rolul cel mai important. De la vârsta de trei ani, începem să căutăm aprobarea părinților noștri. Poate fi foarte traumatizant dacă ne confruntăm cu critici, corecții sau pedepsiri, lăsându-ne să ne simțim vinovați și ca și cum nu ne comportăm corect. Mulți copii sunt asaltați de părinți care nu înțeleg că cei mici nu trebuie să fie ca ei și că sunt oameni diferiți cu personalități diferite și preferințe variate.

Un studiu pe o perioadă de 12 ani, realizat de cercetători de la Universitatea Washington din Statele Unite (St Louis, Missouri), a monitorizat dezvoltarea emoțională și fizică a 145 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 13 ani, cu un accent deosebit pe simptomele de vinovăție și depresie.

Scanările creierului au arătat că cei care au prezentat cele mai puternice simptome de vinovăție au fost găsiți a avea un volum mai mic decât media în zona creierului cunoscută ca insula anterioară. Această regiune neurală este implicată în percepția de sine și conștiința de sine și atunci când este sub-dezvoltată este cunoscută ca jucând un rol în debutul din viitor a diferitelor tipuri de tulburări de dispoziție, inclusiv depresia.

Tratament pentru depresie

Traumele copilariei pot cauza depresie

Drumul către recuperarea sănătății emoționale poate fi unul lung, dar persoana care îl parcurge trebuie să rămână hotărâtă să confrunte toate provocările care îi sunt puse în față. Gestionarea vinovăției poate însemna reinventarea persoanei cu rezultate benefice care duc la îmbunătățirea calității vieții și a relațiilor cu cei din jur.

Tratamentul psihoterapeutic este necesar pentru a te vindeca.

Când trecem prin experiențe supărătoare, precum șomajul, căsătoria nefericită, decesul, sau eșecul de orice fel, adesea trecem printr-un fenomen numit depresie. Există totuși persoane care fac excepție de la regulă, potrivit unui studiu realizat de către cercetătorii de la Universitatea Manchester. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, depresia afectează peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume. În acest context, o persoană care trece prin experiențe dificile de viață și nu ajunge să sufere de depresie prezintă o trăsătură pe care psihiatrii o numesc rezistență. Dr. Rebecca Elliott, de la Universitatea Manchester consideră că suntem toți predispuși să devenim rezistenți față de anumite evenimente la un anumit moment din viață.

80-90% dintre persoanele care urmează un tratament pentru depresie reușesc să se vindece cu ajutorul terapiei și/sau tratamentului medicamentos. Din nefericire, nu toată lumea care suferă de depresie se și tratează, iar unele situații duc la suicid – la nivel mondial există un caz de suicid la fiecare 40 de secunde.

Studiile arată că 3 din 4 afecțiuni mintale apar până la vârstă de 24 de ani și jumătate din acestea apar până la vârstă de 14 ani. Urmarea unui tratament poate atenua simptomele și poate crește calitatea vieții.   

Oamenii stresați și cei rezistenți

Oamenii stresati si cei rezistenti

Oamenii se împart în două tabere, în prima tabără sunt persoane mai vulnerabile care în fața celui mai mic semn de stres, sau chiar și fără existența vreunui motiv real, dezvoltă o problemă de sănătate mintală.   

În același timp, în tabăra opusă întâlnim oameni care au avut de-a face cu tot soiul de situații stresante și totuși își păstrează buna dispoziție și optimismul. După părerea dr. Rebecca Elliott, majoritatea dintre noi ne situăm undeva la mijlocul celor două tabere. Cu sprijinul Consiliului de Cercetare Medicală, specialiștii Bill Deakin, Rebecca Elliott și colegii lor fac cercetări asupra creierului, încercând să deslușească originile rezistenței la depresie.

Subiecții studiului sunt repartizați într-un grup mixt – unii au suferit crize de depresie, iar alții nu. În depistarea diferențelor care ar putea sta la baza rezistenței față de depresie, cei din grupul Manchester dețin avantajul de a avea acces la informații din studii anterioare referitoare la tulburarea de stres post-traumatic. Toți subiecții au dat probe de salivă din care hormonii lor de stres pot fi măsurați și mulți dintre ei își vor face ecografii cerebrale.

Specialiștii folosesc imagistică prin rezonanță magnetică funcțională care le permite să vadă ce părți ale creierului sunt active în timp ce subiecții îndeplinesc sarcini specifice. Acest lucru le-a indicat mai multe caracteristici relevante ale funcției cerebrale, printre care se numără flexibilitatea cognitivă – capacitatea noastră de a ne adapta gândirea la situații diferite și, de asemenea, măsura în care creierele noastre se concentrează în prelucrarea informațiilor legate de amintirile de fericire, spre deosebire de cele de tristețe.

Dacă nu ai fost niciodată la o ședință de psihoterapie, ai putea să fii surprins de efectele acesteia. Consilierea unui psiholog te poate ajuta să te eliberezi sufletește, să te descarci, și să te descătușezi de anumite lucruri care te deranjau fără să-ți dai seama. Terapia pentru depresie te mai poate ajuta și să-ți descoperi gândurile distructive care te fac să ai un moral scăzut, să înțelegi de unde vin aceste sentimente și cum ai putea să le faci față.

La început poți fi reticent să vorbești cu o persoană străină despre sentimentele tale, dar studiile arată că terapia prin conversație este la fel de bună ca și medicamentele și astfel nici nu te mai confrunți cu efectele secundare ale pastilelor. Dar, doar medicul terapeut poate să decidă ce îți este benefic – nu există un leac universal valabil pentru depresie.

Tratamentul medicamentos și psihoterapia

Tratamentul medicamentos si psihoterapia

Când depresia necesită tratament există mai multe modalități:

  • Doar prin medicamente
  • Doar prin psihoterapie
  • O combinație între cele două

În mod obișnuit se consideră că o combinație între medicamente și psihoterapie este cea mai bună alegere în unele cazuri de depresie. Multe din tehnicile de psihoterapie au dezavantajul că eficiența lor nu poate fi demonstrată în mod științific. E mai ușor să testezi și să analizezi eficiența unui medicament decât eficiența unei tehnici de intervenție psihoterapeutică. Mai mult decât atât, cea mai mare parte a psihoterapiilor nu au fost dezvoltate ca să poată fi aplicate în depresii cu simptomalogie psihotică sau în fazele depresive ale tulburării bipolare, caracterizată de episoade alternante de depresie și manie.

Ședințele de psihoterapie te vor ajuta să ajungi la cel mai bun nivel de funcționare ținând cont de problemele care ți-au generat depresia. Psihoterapeutul îți va oferi un suport emoțional astfel încât combinând terapia cu tratamentul medicamentos, dacă este cazul, să obții rezultate cât mai rapid.

Psihoterapia interpersonală și cea cognitivă

Psihoterapia interpersonala si cea cognitiva

Psihologul va folosi diferite tehnici pentru a-ți explica situația în care te afli și pentru a te readuce la starea ta normală. Împreună cu el vei descoperi care sunt cauzele care ți-au declanșat depresia și cum poți să-ți înfrunți problemele.

Două dintre cele mai cunoscute și eficiente psihoterapii sunt cea interpersonală și cea cognitivă:

  • Terapia interpersonală caută să-ți trateze depresia prin îmbunătățirea relațiilor interpersonale, care ar putea fi alterate și pe care le-ar putea relaționa cu debutul simptomelor.
  • Terapia cognitivă caută să-ți schimbe concepțiile afectate de încărcătura negativă și pesimistă care a dus la apariția depresiei.

Împreună cu psihoterapeutul vei identifica aceste gânduri distructive și vei încerca să le înlocuiești cu altele mai reale și pozitive.

Tratamentul depresiei durează

Tratamentul pentru depresie dureaza

Nu te lasă păcălit, depresia necesită tratament de durată!

Trebuie să știi că aproape toate tipurile de psihoterapie cer un tratament pe termen lung, de la 2-3 luni până la mai mulți ani. De aceea, chiar dacă tu simți că ai revenit la normal, nu întrerupe tratamentul fără consilierea medicului sau psihoterapeutului. Ține cont că psihoterapia nu caută doar să rezolve un episod depresiv, ci și să genereze schimbările necesare acelei persoane pentru a evita o recădere.

Tocmai de aceea trebuie să ai răbdare și continuitate în tratament. Nu uita că psihoterapia are beneficii reale, iar dacă îți menții acest tratament sănătos pe o perioadă lungă de timp vei ajunge să-ți înțelegi depresia, vei putea să vorbești cu ceilalți despre asta și mai mult, te va ajuta să previi alte tulburări mai grave. Astfel, pe viitor vei fi pregătita să înfrunți și alți factori generatori de stres care pot apărea în viața ta.

Go Top