×

Anumite evenimente din viața ta îți pot produce gânduri negative și stări tulburătoare. Desigur, și schimbările din structura chimică a creierului îți pot afecta starea de zi cu zi – acestea cauzând, în unele cazuri, depresia, printre altele.

Sunt mai multe tipuri de depresie, cele mai cunoscute fiind tulburările afective care cuprind episodul maniacal, tulburarea bipolară, episoadele depresive, tulburarea depresivă recurentă și tulburările afective persistente (distimie și ciclotimie).

La rândul lor, episoadele depresive se clasifică în ușoare, moderate, majore (cu sau fără simptome psihotice). Dar deși tristețea este una dintre simptomele principale ale depresiei, aceasta nu este de ajuns pentru diagnosticare.   

Simptomele episodului depresiv

Simptomele episodului depresiv

Simptomele episodului depresiv sau ale “depresiei principale” pot fi clasificate ca:

  • Simptome afective – tristețe patologică, plâns, insensibilitate, nepăsare, indiferență, anxietate, iritabilitate, sentimente de indispoziție, anhedonie.
  • Simptome ale gândirii cognitive – pesimism, pierderea stimei de sine, inutilitate, gânduri de suicid, sentimente de vinovăție, ipohondrie, probleme de concentrare și atenție, bradipsihie.
  • Simptome comportamentale – neglijare față de propria persoană, izolare, tentative de suicid, inhibiție.
  • Simptome somatice – anorexie, pierderea în greutate, insomnie/hipersomnie, disfuncții sexuale, somatizarea.

La toți pacienții cu depresie trebuie evaluat riscul de sinucidere. În unele depresii grave (depresia psihotică) pot apărea simptome psihotice.    

Cât de avansat poate fi episodul depresiv?

Cat de avansat poate sa fie episodul depresiv

Episodul depresiv ușor – este caracterizat prin intensitatea mică a simptomelor depresive. Există o dificultate în desfășurarea activităților de lucru și sociale, dar nu este probabil să renunțe complet la ele. Pacientului îi scade pofta de mâncare și scade și libidoul. Este posibil să apară și insomnia matinală, iar trezirea cu cel puțin 2 ore înainte de ora obișnuită este recurentă.  

Episodul depresiv moderat (mediu) – este caracterizat prin intensitate medie a simptomelor depresive. Apar dificultăți în continuarea activităților de lucru iar evenimentele sociale devin chinuitoare. Există inhibiție psihomotorie accentuată, iar scăderea libidoului vine cu un risc crescut pentru impotență, la bărbați, și frigiditate la femei. Insomnia este prezentă, iar episodul depresiv moderat poate fi asociat cu anxietate de intensitate medie.

Episod depresiv grav (major) – este caracterizat prin intensitate mare a simptomelor depresive. Pacientul poate deveni absent din activitățile normale, de zi cu zi – inhibiția psihomotorie este la un punct maxim, acest fapt ducând la lentoare și stupor. Pacientul devine necomunicativ și refuză să mănânce sau să bea apă. Intensitatea tulburărilor de somn sunt maxime, iar riscul de suicid este crescut. Episodul depresiv se poate asocia cu o tulburare de anxietate de intensitate mare.

Distimia – este caracterizată ca fiind o formă ușoară de depresie, dar cronică. Distimia durează cel puțin doi ani, cu simptome prezente (și vizibile de către cei apropiați) în cea mai mare parte a timpului.  

Tulburarea depresivă recurentă – este caracterizată prin episoade de depresie repetitive, care pot fi ușoare, moderate sau majore.     

Recuperarea, remisia și recăderea depresiei

Recuperarea, remisia si recaderea depresiei

Răspunsul se definește ca o reducere semnificativă din punct de vedere clinic a simptomelor, în timp ce remisia reprezintă dispariția sau lipsa simptomatologiei depresive. Când medicul specialist diagnostichează pacientul ca fiind în recuperare, acest lucru implică un stadiu prelungit de remisie, de cel puțin 4 luni.  

Recăderea reprezintă reapariția episodului depresiv în timpul tratamentului din faza acută (în timp ce se așteaptă răspunsul) sau de continuare (în timp ce se încearcă remisia)  și recidivarea constă în apariția unui nou episod în timp ce se urmărește recuperarea.

Există mai multe moduri de tratament  

Exista mai multe moduri de tratament

Tratamentul pentru faza acută este cel care are ca obiectiv rezolvarea depresiei clinice în cel mai scurt timp iar durata sa variază între un minimum recomandat de 6 săptămâni și un maximum de 20 săptămâni.    

Tratamentul de continuare este acel tratament care urmează după cel pentru faza acută, și care se menține în timpul corespunzător evoluției totale a episodului depresiv dacă nu ar fi fost tratat. Obiectivul lui este să evite recăderile și să obțină remisia și recuperarea. Durata lui obișnuită oscilează între 4 și 9 luni

Tratamentul de menținere (susținere) este cel care se prelungește după tratamentul de continuare, cu obiectivul de a se ajunge la însănătoșirea maximă obținută cu tratamentul și de a preveni apariția altor episoade depresive. Durata lui minimă este de un an, dar în general se prelungește pe doi sau trei ani și poate fi indefinită. Trebuie să se folosească aceeași doză de antidepresive cu care s-a reușit remisia.  

Rezumat – Puncte cheie

  • Depresia este o tulburare psihiatrică foarte răspândită care duce la un înalt grad de incapacitate, o calitate mai proastă a vieții, o mai mare mortalitate derivată din riscul de suicid și mortalitate din alte cauze, plus costuri mari.
  • Depresia este o tulburare cu o rată mare de recăderi și recidive.
  • Diagnosticul depresiei este clinic și bazat pe criterii de diagnosticare stabilite.
  • Tratamentele antidepresive sunt eficiente pentru tratamentul depresiei atât pentru faza acută, cât și pentru prevenirea recăderilor și recidivelor.
  • Obiectivul tratamentului este remisia clinică, fiind un factor cheie pentru un pronostic mai bun pe termen lung.
  • Tratamentul antidepresiv trebuie menținut pe termen prelungit după remisia clinică pentru a reduce riscul recăderilor și recidivelor , timp de 6-12 luni, 2-3 ani, sau chiar pe termen nedefinit conform criteriilor stabilite pe care trebuie să le respecte pacientul.
  • Psihoterapia, singură sau în combinație cu antidepresive, este o opțiune în tratamentul depresiei ușoare și moderate. Se recomandă psihoterapia ca tratament de început în depresia ușoară.
  • Se recomandă ca alegerea antidepresivelor să se facă în funcție de profilul clinic, efecte adverse, siguranță, vârstă, starea medicală a pacientului, costuri și preferințele pacientului.

 

Tulburările afective includ tulburările care au ca element predominant o perturbare a dispoziției. Ele sunt împărțite în tulburări depresive, tulburări bipolare și tulburări afective datorate unor alte boli sau induse de consumul unor substanțe. Tulburările depresive includ tulburarea depresivă majoră și tulburarea distimică.

Tulburarea depresivă majoră se caracterizează prin prezența unuia sau mai multor episoade depresive fără prezența simptomelor maniacale.

Tulburarea bipolară se caracterizează prin prezența atât a episoadelor depresive cât și a episoadelor maniacale, separate de perioade de dispoziție normală. Episoadele maniacale reprezintă perioade de dispoziție crescută, expansivă sau iritabilă anormală și persistentă, stimă de sine exagerată, grandoare, hiperactivitate, presiunea de a vorbi, scăderea nevoii de somn.

În funcție de numărul și severitatea simptomelor, episoadele depresive pot fi ușoare, moderate sau severe. Un individ cu simptome depresive ușoare prezintă o deteriorare minoră în funcționarea profesională sau în activitățile sociale uzuale. În timpul unui episod depresiv sever, funcționarea profesională și activitățile sociale sunt profund afectate.

De asemenea, episoadele depresive severe pot fi însoțite de simptome psihotice: idei delirante sau halucinații. Ideile delirante reprezintă idei care nu corespund realității și care domină gândirea în pofida dovezilor aduse împotriva lor, în timp ce halucinațiile sunt tulburări de percepție constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate.

Tulburarea distimică se caracterizează prin cel puțin 2 ani de dispoziție depresivă prezentă în cea mai mare parte a timpului, însoțită de simptome depresive ușoare, care nu pot fi clasificate ca aparținând unui episod depresiv major.

O categorie aparte este depresia postpartum care apare în primele 4 săptămâni după naștere. Simptomele frecvente sunt: fluctuații de dispoziție, plâns facil, preocupări exagerate referitoare la starea copilului sau dezinteres față de copil. Conform OMS, 1 până la 2 mame din 10, fac depresie după naștere, fiind afectată capacitatea mamei de a avea grijă de copil și implicit creșterea și dezvoltarea ulterioară a copilului.

Alte tipuri de depresie

Tipurile depresiei

Depresia sezonieră apare din cauza lipsei de lumină naturală și se poate accentua/manifesta în anotimpurile în care lumina naturală este mai redusă și ziua mai scurtă – toamna și iarna sunt în prim-plan.

Melancolia este strâns legată de pesimism, insomnie și tristețe exacerbată. Melancolia are și un risc foarte mare de sinucidere din cauza lipsei de motivație și stării de tristețe profundă care supraîncarcă persoana.

Depresia infantilă este mai rară, dar această se manifestă prin dorința de izolare a copilului și  pierderea poftei de mâncare care duce la slăbire. Printre altele, mai pot apărea și durerile de cap și de stomac și pe plan mai personal, din ce în ce mai multe eșecuri și probleme la școală.

Depresia adolescentină poate să se ascundă de cei din jur cu ajutorul schimbărilor, chiar numeroase, prin care un adolescent trece. Fetele sunt cele mai susceptibile depresiei la adolescență cu manifestări de dezinteres/lipsă de motivație pentru educație, nevoie de izolare, și iritabilitate crescută.

Depresia la varstnici este mai mult asociată lipsei de energie și motivație și nu cu tristețea în sine. Se mai pot observa și dureri musculare și dureri de cap.

Go Top