×

Încrederea în sine înseamnă aprecierea și valorizarea propriei persoane. Este o atitudine care le permite indivizilor să aibă o opinie pozitivă și în același timp realistă despre ei înșiși. Individul este încrezător în forțele proprii, se simte stăpân pe viață lui și obține ceea ce își propune. Chiar și atunci când așteptările lui nu sunt îndeplinite, ele continuă să fie pozitive.

Încrederea în tine este adesea legată de stima și de valoarea de sine. Este acea credință în forțele proprii determinată de îndeplinirea realizărilor pe plan personal și profesional. Încrederea în tine însuți înseamnă, de asemenea, să ai încredere că orice situație cu care te confrunți, o să fie rezolvată, de tine, într-un mod pozitiv – nu neapărat avantajos.

Dar, adesea, unii dintre noi au tendința de a crede că nu sunt capabili să-și îndeplinească visele și dorințele – parte din cauze lipsei de motivație, educație și probleme financiare, discriminare etnică, de gen, sau sexuală, dar și din cauza conflictelor armate sau dezastrelor naturale.

De asemenea, s-ar putea să nu fim motivați din cauza fricii de eșec – creându-se un ciclu vicios, pentru că a fi motivat necesită încredere și stimă de sine.

Cum se dezvoltă încrederea în sine?

Increderea in sine si stima de sine

Există mulți factori care contribuie la dezvoltarea încrederii în sine.

Atitudinea părinților este crucială în ceea ce privește încrederea în sine a copiilor, mai ales când sunt mici. Când părinții oferă acceptare, sentimentele pozitive ale copiilor despre ei înșiși sunt consolidate. În cazul în care unul sau ambii părinți sunt excesiv de critici, exigenți sau dacă, dimpotrivă, sunt prea protectori și descurajează orientarea spre independență, copiii se pot simți incapabili sau inferiori. Astfel, părinții trebuie să încurajeze copilul, să îl accepte și să îl iubească chiar și atunci când greșește, pentru că doar în felul acesta îl poate ajuta să își dezvolte încrederea în sine.

Relația dintre stima de sine scăzută, tulburările mintale și suferința psihică este foarte complexă. Reducerea stimei de sine predispune la tulburarea mintală, care, la rândul său, bate respectul de sine. În unele cazuri, stima de sine scăzută este în sine o caracteristică cardinală a tulburării psihice, ca de exemplu, în depresie sau tulburare de personalitate.

Persoanele cu stima de sine scăzută tind să vadă lumea ca un loc ostil și ca fiind victimă. Ca urmare, ei sunt reticenți să se exprime și să se afirme, ajung să rateze experiențe și oportunități importante pentru dezvoltarea lor personală și profesională și să se simtă neputincioși să schimbe lucrurile. Toate acestea diminuează în continuare stima de sine.

Surprinzător, lipsa de încredere în sine nu este neapărat legată de lipsă unor abilități. În schimb, este adesea rezultatul concentrării asupra unor așteptări nerealiste sau asupra standardelor stabilite de alții, în special de părinți și de societate. Influența prietenilor în conturarea sentimentelor despre sine poate fi la fel de puternică sau mai puternică decât cea a părinților și a societății.

Un studiu întreprins de profesori de la Universitățile din California, Pennsylvania (SUA) și Navarra (Spania), a ajutat la descoperirea faptului că o încredere sporită în sine, uneori chiar nejustificată, ajută oamenii să evolueze la statuturi sociale superioare. Cu alte cuvinte, persoanele care au părerea despre ele că sunt mai bune decât ceilalți, ating statuturi sociale superioare, iar pe cealaltă parte, tentația succesului stimulează încrederea în propriile calități.  

După cum bine știm, statutul social implică respectul și prestigiul de care se bucură un individ în grupurile din care face parte. Dacă respectivul individ are o încredere sporită în sine, atunci se bucură și de ascultarea și admirația celor din jur și are mai multă putere de a influența grupul.

Modestie sau aroganță?

Modestie sau aroganta, cand vine vorba de stima de sine

Profesorul Cameron Anderson de la Universitatea din California susține că acest fenomen explică de ce supra-evaluarea propriei persoane este atât de frecventă și de ce în anumite colectivități persoanele incompetente, dar foarte sigure pe ele sunt promovate în dezavantajul colegilor lor care sunt mai competenți, dar modești.  

Astfel, încrederea în sine poate fi asociată atât cu anumite calități reale, dar de cele mai multe ori este asociată tocmai cu lipsa de competențe reale și privită cu anumite rezerve. Unul dintre experimentele care au demonstrat acest lucru a constat în încredințarea a 242 de studenți cu sarcina de a bifa dintr-o listă cu nume de personalități, cărți, filme pe cele de care au auzit. Pe lângă nume reale de cărți, personalități și filme, experimentatorii au introdus și nume inventate, iar studenții care au bifat cel mai mare număr din acestea au fost catalogați ca având o încredere sporită în sine, deoarece alegerile lor se bazau pe credința personală că sunt mai culți decât erau de fapt.

Ulterior, un alt chestionar din cadrul studiului a relevat despre aceștia că au statutul social cel mai înalt în grup, erau cei mai îndrăgiți, iar cei din jur nu-i vedeau ca pe niște persoane cu o încredere foarte mare în ei, ci ca pe niște persoane grozave. Profesorul Anderson a concluzionat că tendința naturală spre auto-aprecierea exagerată e greu de combătut, dar îi îndeamnă pe oameni să caute competențe reale ale unei persoane, în loc să o supraestimeze prin prisma încrederii exagerate în sine a acesteia.

Dar, depresia nu iartă pe nimeni

Depresia nu iarta pe nimeni

Chiar dacă o persoană pare să aibă o stimă de sine excelentă și pare ca fiind un om cu toate lucrurile puse la punct, episodul depresiv poate să-și facă loc fără ca cei din jur (și nici persoana în cauză) să-și dea seama.

Nu trebuie să ne rușinăm și izolăm în momentele când avem stări depresive. Să ceri ajutor când ai o problemă pe care nu o poți rezolvă singur este ceva uman și nimeni nu te va critica sau judeca.  

Alege calea vindecării și nu a izolării – alege tratamentul terapeutic.

Go Top