×

Sindromul burnout poate avea în timp efecte negative majore dacă nu este tratat. Însă, prin diverse tehnici de prevenire, epuizarea psihică, care conduce la burnout, poate fi oprită dacă se iau măsuri încă de la primele manifestări.

Dacă ai ajuns la burnout, înseamnă că ai atins o stare de epuizare fizică, emoțională și psihică cauzată de un stres excesiv. La ce trebuie să te aștepți, pe termen lung, dacă nu este abordat tratamentul corespunzător? Principalele manifestări sunt lipsa (constantă) de energie și motivație, absența productivității și apariția sentimentului de neajutorare și resemnare.

Fiecare dintre noi poate avea zile mai bune sau mai rele, zile în care este stresat mai mult sau mai puțin. Nu trebuie însă confundat stresul cu burnout-ul. Stresul provine de la prea multe presiuni și tensiuni, dar îți lasă mintea limpede, încât să poți realiza că te vei simți la loc bine dacă readuci situația sub control.   

Burnout-ul, însă, implică sentimente de supraîncărcare, subestimare, gol interior și chiar senzația că viața nu are sens. Acest sindrom produce o lipsă mare de încredere în sine și motivație, care de multe ori nici nu este conștientizată. Totuși, burnout-ul poate fi prevenit și tratat.   

Munca, principala cauză a burnout-ului

Principala cauza a sindromului burnout este munca

Un studiu realizat de Maslach, pe 751 de angajați, arată că 39% dintre aceștia aveau simptome de burnout în mod curent, iar 75% dintre ei au resimțit burnout-ul măcar într-un moment din cariera lor.  

Burnout-ul organizațional, așa cum este supranumit, are ca surse de stres orele prelungite de muncă, competiția între colegi, grija asupra clienților și supravegherea din partea șefului. Există, în plus, și alți factori de stres care conduc la epuizarea totală, cum ar fi cerințele neclare sau exigente la locul de muncă, activitățile monotone sau munca sub presiune.

Primul pas în prevenirea sau combaterea unor astfel de situații este să încetezi din a face lucrurile care te stresează sau care nu îți conferă liniște și echilibru, chiar dacă o astfel de decizie ar însemna schimbarea locului de muncă sau al carierei. Totuși, dacă nu ești pregătit pentru o schimbare radicală, poți încerca să înfrunți situația prin discuții clarificatoare cu șeful tău – să știi exact ce implică activitățile tale și dacă pot fi schimbate.  

Dacă te simți suprasolicitat în ultima vreme, e recomandat să îți iei câteva zile de concediu în care să te relaxezi și să îți pui gândurile în ordine.

De la stres la relaxare

De la stres la relaxare

Deși un recent studiu olandez, publicat în Psychological Reports, arată că 40% dintre cazurile de burnout sesizate la cabinetele de medicină de familie au fost severe, în general acest sindrom este tratabil prin diverse tehnici de relaxare.  

Trebuie să îți creezi întâi un stil de viață sănătos, începând de la programul de somn până la cel de masă, să mănânci sănătos și să faci exerciții fizice. Astfel, vei avea energie și rezistență pentru a face față diverselor situații stresante din timpul zilei.  

Următorul pas este să îți setezi anumite limite și să înveți să spui „nu” atunci când ceva nu te încântă. Așa eviți stresul și disconfortul creat de situațiile neplăcute.

Trebuie să îți schimbi obiceiurile nesănătoase și producătoare de stres cu unele bazate pe flexibilitate, proactivitate, atenție și grija față de persoana ta. În momentul în care vei îndeplini aceste calități, vei știi că ai învins burnout-ul.

Neluarea în seamă a burnout-ului poate conduce cu pași rapizi spre episoade depresive. Cumularea supărărilor și a stresului provocat de muncă pot produce dezechilibre mentale pe care noi nici măcar nu le sesizăm. Tocmai de aceea, trebuie să acordăm atenție stărilor de burnout și să ne adresăm unui specialist terapeut pentru a le reduce.

Se poate spune că toate situațiile de muncă care implică conjuncturi stresante pot genera implicit conflicte, care, la rândul lor, prin degenerare, produc riscuri crescute de mobbing. Persoanele supuse acțiunilor de mobbing nu pot depăși această situație fără sprijin și consiliere.

Sindromul cuprinde tulburări psihice și psihosomatice: depresie, irascibilitate, agresivitate, frică, nesiguranță, lipsă de chef, insomnie, tulburări de concentrare, cefalee, dureri de spate sau cervical, tulburări gastrointestinale. Un aspect foarte important al acestui sindrom este riscul suicidal ridicat.

În acest sindrom trebuie să se intervină cât mai devreme posibil, chiar în timpul dezvoltării situației traumatice. Pe lângă soluționarea conflictului se recomandă reintegrarea celui afectat. De asemenea, luarea de măsuri de prevenție a revenirii situației traumatizante este absolut necesară.

Mobbing este acelasi lucru ca bullying

Cuvântul “mobbing” este preferat față de termenul american “bullying” în Europa continentală și în acele situații în care o țintă este selectată și agresată (mobbed) de un grup de oameni, nu de un individ. Cu toate acestea, fiecare grup are un conducător. Dacă acest conducător este un extrovert, va fi evident cine angajează membrii grupului în hărtuirea țintei selectate. În cazul în care conducătorul este un tip introvertit, el sau ea este probabil să fie în fundal constrângând și manipulând membrii grupului în hărtuirea țintei selectate; conducătorii introvertiți sunt mult mai periculoși decât conducătorii extroverți.

Cuvântul de mobbing (hărțuire) este folosit pentru a descrie un tipar repetat de comportament negativ intruziv împotriva uneia sau mai multor ținte și cuprinde critică absurdă, refuzul de a prețui și recunoaște calitătile unei persoane, subminarea, discreditarea și o serie de alte comportamente. Acest lucru se poate întâmpla atât în mediu profesional, de muncă, dar și la scoală.

Efectele pe care le poate implica sindromul de mobbing sunt de trei feluri.

Efecte psihofizice

Efectele psihofizice ale mobbing-ului

Efectele psihofizice ale sindromului mobbing sunt:

  • anxietate
  • sindrom posttraumatic de stres (PTSD)
  • scăderea satisfacției, a performanței și a randamentului
  • alienare socioprofesionala
  • pensionare prematură pe motive medicale
  • tulburări comportamentale
  • pierderea motivației pentru activitate
  • alterarea capacității de alterare, a stimei de sine  

Efecte la locul de muncă/școală

Efectele mobbing-ului la locul de munca si scoala

Printre cele mai comune efecte la locul de muncă sau la școală s-au făcut cunoscute:

  • degradarea relațiilor profesionale între colegi sau colaboratori
  • afectarea/degradarea calității comunicării la locul de muncă
  • lipsa implicării și susținerii autentice reciproce
  • absenteism
  • fluctuații de personal
  • concedii medicale frecvente
  • destructurare, asinergie

Efecte la nivel social

Efectele mobbing-ului la nivel social

  • alterarea capacității individului de a menține și desfășura relații normale/firești cu familia, grupul social, instituțiile sociale
  • apariția costurilor suplimentare precum șomajul, programele de recuperare psiho-socio-profesională etc.

Interesant din acest punct de vedere este demersul de cercetare întreprins de economistul suedez Johanson. Acesta a conceput o metodologie de a calcula costurile cauzate de mobbing, arătând că ar fi mult mai profitabil pentru întreprindere să ofere angajaților programe de reabilitare și să reorganizeze mediul de muncă decât să treacă cu vederea peste starea de conflict.  

Ce putem face să tratăm trauma psihică?

Soluționarea conflictului și tratarea celui afectat sunt primele măsuri care trebuie luate de îndată ce a apărut sindromul de mobbing. Prevenirea revenirii situației traumatizante este de asemenea importantă în tratarea persoanelor care suferă de acest sindrom.

Pe lângă toate acestea, trebuie consultat un medic specialist, care să prescrie pacientului un tratament medicamentos, ce trebuie să țină cont de simptomatologie și gravitatea sindromului.

Sindromul burnout reprezintă o stare de epuizare fizică, psihică și emoțională produsă de stresul prelungit, în general la locul de muncă, fiind o consecință a dezechilibrului dintre cerințe, resurse și gradul de satisfacție profesională.

Termenul de “burnout” a fost introdus în anul 1970 de către psihologul american Herbert Freudenberger. Acesta îl definea ca fiind caracteristic pentru angajații din domeniile de lucru cu oamenii, adică medici, asistente, profesori și asistenți sociali, profesii în care ar fi prezent un sentiment de sacrificiu pentru ceilalți.

În prezent se consideră că sindromul burnout nu se restrânge la anumite categorii profesionale ci poate afecta orice persoană expusă la un stres de lungă durată. Apare la angajații din orice domeniu, însă este cel mai răspândit în domeniul medical, mai ales la începutul carierei și chiar la studenții la medicină. Mai poate afecta frecvent: profesorii, asistenții sociali, terapeuții, avocații, jurnaliștii, dar și pesoanele care sunt nevoite să îngrijească permanent alți membrii ai familiei.

Sunt 3 dimensiuni ale sindromului burnout

Ce este sindromul burnout

Epuizarea emoțională

Persoana afectată se simte permanent obosită, epuizată, lipsită de energie, simte că activitatea depusă a suprasolicitat-o și a rămas fără resurse.

Detașarea

Persoanele devin în timp pesimiste, cinice, resimt frustrare în legătură cu activitatea lor, atitudinea lor pare indiferentă, detașată, uneori tind să se izoleze sau să fugă de responsabilități.

Scăderea performanței

Scade stima de sine, încrederea în propriile capacități și realizări, subiecții simt că ceea ce fac este neapreciat și nesemnificativ, scade capacitatea de concentrare a atenției, creativitatea și spontaneitatea.

Deși clasificările internaționale ale maladiilor nu includ sindromul burnout în categoria afecțiunilor psihice, acesta este un fenomen recunoscut de experți și foarte răspândit în societatea actuală.

Cauzele sindromului burnout

Putem nota cauze care țin de mediul profesional unde vorbim de:

  • Suprasolicitare și volum mare de muncă
  • Presiunea timpului și programul de lucru prelungit
  • Evenimente cu impact emoțional negativ (de exemplu moartea unui pacient în cazul personalului medical)
  • Lipsa de apreciere, mediul de lucru ostil și relațiile nesatisfăcătoare cu colegii

Cauze care țin de personalitate:

  • Perfecționismul și nevoia excesivă de a deține controlul
  • Așteptarea de recompense imediate, entuziasm și așteptări exagerate la începutul carierei
  • Stabilitatea emoțională scăzută, capacitatea slabă de adaptare și rezistență la stres
  • Neîncrederea în sine

Iar când ne referim la cauze care țin de stilul de viață putem vorbi de:

  • Insuficiența timpului liber
  • Insuficiența implicării în activități relaxante și în activități sociale
  • Lipsa suportului social și familial
  • Nerespectarea timpului necesar de somn

Cum recunoaștem sindromul burnout

cum recunoastem sindromul burnout

Majoritatea oamenilor au zile în care se simt obosiți, plictisiți, lipsiți de motivație, neapreciați, când simplul fapt de a se ridica din pat le solicită toată voința. Dacă aceasta stare se prelungește și persoana în cauză se simte astfel mai tot timpul, ne putem gândi că este afectată de sindromul burnout.

Simptome frecvente:

  • Epuizare emoțională și lipsa energiei
  • Oboseală permanentă și lipsa motivației
  • Pesimism, frustrare, cinism și resemnare
  • Iritabilitate și izolare socială
  • Concentrare și productivitate scăzută
  • Scăderea capacității de a lua decizii și de a rezolva probleme
  • Neglijarea propriei stări de sănătate
  • Refugiere în obiceiuri nesănătoase: alimentare, consum de alcool, droguri
  • Tulburări ale somnului
  • Incapacitatea de a se detașa de problemele profesionale inclusiv în timpul liber
  • Simptome fizice ca durerile de cap, tensiunea musculară, durerile de spate, manifestări digestive.

Cu ce se aseamană?

În prezența simptomelor de burnout trebuie în primul rând excluse afecțiunile fizice și cele psihice ca depresia, tulburările de anxietate, sindromul oboselii cronice și neurastenia. De asemenea, sindromul burnout poate coexista cu aceste afecțiuni sau cu tulburările legate de consumul de alcool.  

Burnout și depresia

Sindromul burnout poate crește riscul de depresie. Există simptome comune celor două afecțiuni și este foarte importantă distincția între ele. Burnout-ul este cauzat de o activitate stresantă prelungită, pe când depresia are o etiopatogenie complexă; gândurile negative din depresie nu se rezumă la domeniul profesional ci invadează fiecare aspect al vieții, pot apărea idei suicidare sau fenomene psihotice.

Burnout și sindromul oboselii cronice

Ambele par să fie rezultatul neadaptării la stresul prelungit. În sindromul oboselii cronice sunt afectate mecanismele răspunsului la stres, în special funcționarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale. Stresul duce la creșterea cortizolului și a activității axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale, dar în cazul stresului cronic apare un mecanism adaptativ prin care valorile cortizolului tind să fie mai scăzute decât în mod normal și apare hipofuncția axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale.

Ce soluții avem?

tratament sindromul burnout

Soluțiile se găsesc la îndemâna oricui și lipsa de motivație trebuie depășită pentru a le căuta sau pentru a cere suportul celor apropiați sau al unui specialist: psihiatru, psiholog, psihoterapeut.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit a fi una din metodele utile de tratament.

Este importantă menținerea unui stil de viață sănătos. Alimentația sănătoasă, odihna suficientă, efectuarea de activități fizice în mod regulat sunt factori cu efect demonstrat de creștere a energiei, a rezistenței la stres și a performanțelor.

Delimitarea aspectelor și capacitatea de a stabili priorități pot duce la o structurare a rolurilor persoanei și la o mai bună detașare de problemele profesionale în timpul liber. Se recomandă acordarea de timp pentru activitățile plăcute, hobby-uri, pasiuni, pentru dezvoltarea creativității și ieșirea din rutina de zi cu zi.

Timpul petrecut cu familia și prietenii și activitățile sociale au și ele un efect de “ reîncărcare a bateriilor” și nu trebuie neglijate. Este necesar deci un efort de a analiza situația, de a stabili prioritățile și de a schimba situația într-o manieră care să coincidă cu speranțele și dorințele personale.

La locul de muncă se recomandă exprimarea nemulțumirilor și sugestiilor de schimbare într-o manieră asertivă; este benefică ieșirea din rutină, activitatea diversificată, căutarea de provocări. În anumite situații soluția poate fi o schimbare a locului de muncă sau a domeniului de activitate.

Societatea actuală este în continuă dezvoltare iar globalizarea a creat o piaţă a muncii dinamică şi cu deschidere internaţională. În fiecare zi încercăm să ne depăşim propriile limite pe de o parte pentru reuşita personală, iar pe de altă parte pentru a rămâne competitivi şi activi în piaţa muncii.

Conform unui studiu din Marea Britanie angajaţii care petrec mai mult de 11 ore pe zi la locul de muncă au o şansă de două ori mai mare de a dezvolta depresie în comparaţie cu colegii lor care nu efectuează ore suplimentare. Această legătură pare a fi independentă de alţi factori precum locul de muncă, legăturile interpersonale de la locul de muncă, stilul de viaţă consumul de alcool, tutun sau droguri.

În acelaşi timp anumite caracteristici ale unui loc de muncă pot precipita apariţia semnelor depresiei. Lipsa controlului, dreptul scăzut la decizie şi aşteptările crescute sunt considerate riscuri pentru dezvoltarea depresiei. Probabil cel mai important risc îl reprezintă lucrul cu publicul. Cercetătorii consideră că există o relaţie direct proporţională între lucrul cu publicul şi riscul apariţiei depresiei.

O femeie din 7 este vulnerabilă la depresie

O femeie din 7 este vulnerabilă la depresie

Astfel cu cât expunerea este mai prelungită pe parcursul unei zile cu atât riscul este mai ridicat. Această relaţie pare a fi mai puternică în cazul femeilor decât în cazul bărbaţilor. De fapt femeile în general par a fi mai predispuse la dezvoltarea depresiei şi datorită principiilor mişcării feministe din ziua de azi. Un studiu efectuat în Germania arată că femeile care se împart între carieră şi familie sunt supuse unei presiuni extraordinare. Astfel o femeie din 7 este vulnerabilă la depresie.

Mergând pe principiul celor de mai sus s-a realizat o listă a ”job-urilor deprimante”. Printre cele mai deprimante locuri de muncă se află:

  • serviciile de asistenţă la domiciliu şi persoanele care au în îngrijire copii
  • asistenţii sociali, care prin prisma situaţiilor dificile pe care le evaluează zilnic sunt consideraţi a avea un risc crescut de a dezvolta depresie
  • personalul medical şi cadrele didactice.

Aceleaşi studii care au urmărit să evidenţieze factorii de risc pentru depresie au evidenţiat şi anumite principii care pot preveni apariţia ei. De exemplu suportul social şi formarea unor legături interpersonale la locul de muncă pot proteja împotriva dezvoltării unor tulburări psihice. În această categorie putem introduce binecunoscutul ”team building” prin care marile corporaţii creează, cu resurse minime, structuri sociale durabile în interiorul instituţiei.

De asemenea este bine de cunoscut şi de respectat o directivă a Uniunii Europene, care prevede un număr maxim de 48 de ore de lucru pe săptămână şi recomandă repaus cel puţin 11 ore într-o zi. Această recomandare este făcută plecând de la ample studii epidemiologice.

Sindromul burnout poate declanșa depresia

Sindromul burnout poate declanșa depresia

Suprasolicitarea, volumul mare de muncă și lipsa satisfacției poate duce la sindromul burnout. La rândul său, sindromul burnout poate crește riscul de depresie. Persoanele respective se simt în permanență obosite, epuizate și lipsite de energie. Aceste persoane pot deveni în timp foarte pesimiste și tind să se izoleze sau să fugă de responsabilități.

Citiți mai multe despre sindromul burnout pentru a înțelege simptomele!

Căile de menajare și tratament

Căile de menajare și tratament

Este important să se păstreze un echilibru între orele de lucru, cele suplimentare, și orele de repaus. Detașarea corespunzătoare față de tot ce ține stresul de la birou este foarte importantă pentru menținerea calității vieții.

Foarte multe persoane încep să-și neglijeze activitățile care le fac plăcere pentru că sunt prea obosite când vin de la muncă sau nu mai au timp de ele pentru că sunt la birou.

Aceste situații pot ajunge să creeze stări de tristețe persistente care au nevoie de un tratament oferit de un medic specialist – tratamentul medical este opțional și trebuie recomandat de psihoterapeut!

Dacă te simți ca și cum înainte era mai bine și nu mai ai speranțe pentru un viitor bun, vorbește cu un psihoterapeut.

Go Top