×

Anxietatea este acea stare asociată cu tensiune, neliniște, fatigabilitate, iritabilitate, tulburări de concentrare și de somn, printre altele. Aproape toate tulburările de anxietate pot fi tratate eficient, primul pas fiind cel mai important- diagnosticul corect al tulburării anxioase și al comorbiditatilor psihiatrice și somatice.  

Dar diagnosticul trebuie cuplat cu psihoterapie și un posibil tratament medicamentos dacă tipul de anxietate necesită această abordare. Mai jos, aveți un plan terapeutic în 5 pași pentru a înțelege care ar fi procesul de vindecare și de ce trebuie să existe încrederea în tratament.

1. Diagnosticul corect

Medicul specialist în boli mintale va diagnostica anxietatea și cauzele ei printr-un istoric medical, un examen fizic și posibile analize de laborator. Nu există un test specific pentru anxietate, dar prin urma rezultatelor, medicul primește mai multe informații care îl ajută să stabilească cauzele anxietății.

Scala de anxietate și depresie HADS poate fi un instrument de evaluare.

2. Psihoeducație și psihoterapie

Psihoeducatia si psihoterapia

Psihoterapia stă la baza procesului de vindecare prin angajarea pacienților într-un program terapeutic și educațional. În acest pas, se vor discuta aspecte importante cu pacientul:

  • beneficiile și riscurile întreruperii sau nerespectării tratamentului
  • durata tratamentului
  • alcoolul interferează cu evoluția afecțiunii și cu tratamentul

Psihoterapia poate rezolva problemele psihologice, de la depresie la tulburări de anxietate.   

3. Perioada terapeutică

Procesul de vindecare variază în funcție de tipul de anxietate, dar orientativ, acesta se poate structura în:

  • faza acută: săptămâni
  • faza de menţinere: luni
  • prevenirea recăderilor: luni/ani

Este foarte important pentru pacient să aibă încredere în tratament și să respecte perioada acestuia.

4. Stabilirea tratamentului medicamentos adecvat

Stabilirea tratamentului medicamentos adecvat

Tratamentul medicamentos al anxietății constă în antidepresive, iar alegerea adecvată implică mai mulți parametrii cum ar fi:

  • tipul de anxietate
  • vârsta, sexul și starea generală de sănătate
  • existența comorbidităţilor
  • interacţiunile medicamentoase
  • costul, accesul la tratament
  • pacientul trebuie sa devină un partener, fapt care asigură aderenţa la tratament

Durata până la obţinerea unui răspuns dacă tratamentul medicamentos funcționează, dacă este necesară schimbarea dozajului, poate fi de 2 până la 6 săptămâni.

5. Managementul stilului de viață

Conform tipului de anxietate, este posibilă o schimbare în stilul de viață. Acest lucru implică reducerea sau întreruperea consumului de cafeină, alcool sau stimulante și aduce în vedere nevoia de exercițiu fizic.

Va mai fi nevoie și de o schimbare în cum este organizat timpul liber, dacă există suficient timp pentru odihnă și detașare față de lucrurile care au un impact negativ și dacă este nevoie și de un scop mai mare (poate chiar un proiect personal).

Diagnosticul depresiei se pune atunci când se prezintă două simptome majore și patru minore, concomitent, pentru o perioadă de cel puțin două săptămâni. În cazul în care experimentați sau recunoașteți la o persoană apropiată depresia, apelați la ajutorul unui medic psihiatru.

În diagnosticarea depresiei există mai multe scale de evaluare, fiecare dintre acestea fiind compusă dintr-o listă de simptome, fiecare simptom fiind analizat pe baza unor reguli exacte.   

Principalele simptome ale depresiei sunt:

  • stare depresivă (simptom major)
  • pierderea interesului și a plăcerii pentru activități care înainte erau apreciate (simptom major)
  • schimbări ale apetitului
  • dereglarea somnului
  • agitație sau retard psihomotor
  • scăderea energiei, oboseală și epuizare fizică
  • senzația de inutilitate și vină
  • scăderea capacității de concentrare și de procesare a informațiilor
  • gânduri recurente de moarte sau suicid

Scale de autoevaluare

Scale de autoevaluare

O scală de evaluare a tulburării de dispoziție este un instrument medical de măsurare a intensității episodului depresiv, ce conține cuvinte și fraze descriptive, care indică severitatea simptomelor depresive.

Atunci când se completează o scală de autoevaluare, cum este HADS, componenta subiectivă este foarte pronunțată. Este recomandat ca scală HADS să se parcurgă o data cu psihoterapeutul, pe lângă celalalte scale de evaluare care poate să le pună în practică specialistul.

Scala de evaluare a tulburării de dispoziție (chestionar de stabilire a nivelului episodului depresiv) conține o listă de simptome specific depresiei și comorbidităților, fiecare dintre aceste simptome fiind notate în funcție de un set clar de reguli.

Scala de evaluare este repetată la finalul tratamentului pentru a se evalua evoluția pacientului.

Există 2 tipuri de scale de evaluare:

  • clinice, completate de specialist
  • individuale, completate de pacient

Scala Hamilton

Testele de evaluare pe care le putem face singuri conțin o listă de întrebări cu variante de răspuns cu “Da” sau “Nu” și scale vizuale de analiză – precum cele folosite pentru evaluarea durerii – bifarea nivelului durerii de la 1 la 10, 10 reprezentând intensitatea maximă.

Testele clinice de evaluare sunt mult mai complexe, iar rezultatele nu pot fi evaluate fără ajutorul unui specialist.   

HAM-D sau HDRS (Scala Hamilton)

Acest chestionar monitorizează severitatea simptomelor depresiei, dar și schimbările în evoluția tulburării. Testul este realizat dintr-un mix de simptome specifice depresiei cu simptome ale anxietății și simptome ale altor afecțiuni.

Limitările acestui test sunt date de lipsa simptomelor atipice ale depresiei (ex: hipersomnia, hiperalgia etc.)  

Interpretarea testului

  • peste 25 puncte – indică o depresie severă
  • între 16 și 25 – depresie moderată
  • între 8 și 15 – depresie ușoară
  • sub 7 – un scor acceptat ca făcând parte din limita normală

MADRS (Scala Montgomery-Asberg)

Durata testului are 5-10 minute și are ca scop stabilirea simptomatologiei depresive și schimbările înregistrate după tratament cu medicație antidepresivă.

Interpretarea testului

  • peste 30 puncte – indică depresie severă
  • între 22 și 28/30 – depresie moderată
  • între 13 și 21 – depresie ușoară
  • între 10 și 12 – limita între lipsa depresiei și apariția unei forme ușoare de depresie
  • sub 10 – remisie

De ce folosim scale de evaluare?

De ce folosim scalele de autoevaluare

Nu există un marker biologic care să indice depresia, singura modalitate de măsurare a intensității și evoluției depresiei este cu ajutorul unui scale de evaluare. Scala de evaluare nu este o modalitate unică de diagnostic și nu este niciodată folosită singular pentru a se stabili un diagnostic sau pentru a înlocui evaluarea clinică.

Scalele de evaluare disponibile sunt utile în măsurarea severității afecțiunii și reprezintă o modalitate de măsurare a eficacității tratamentului.    

Dacă ești interesat care sunt cele mai folosite scale de evaluare, poți citi mai multe aici.

Go Top