×

Când suferi de depresie și nu mai simți nici un fel de plăcere, ideea că o pastilă îți poate oferi viața normală, de odinioară, și speranța pentru un viitor mai bun, este incredibil de atrăgătoare.  

Medicamentele antidepresive cresc nivelul serotoninei în creier, dar acest lucru nu înseamnă că depresia este cauzată, neapărat, de o lipsă de serotonină. Pană la urmă, aspirina poate vindeca o durere de cap, dar asta nu înseamnă că durerile de cap sunt cauzate de o deficiență de aspirină.

Când vine vorba de depresie, serotonina este doar o mică parte din poveste

Cauzele depresiei sunt mult mai complexe decât sugerează teoria dezechilibrului chimic. Un număr tot mai mare de cercetări indică și alți factori fiziologici, incluzând inflamația, creșterea hormonilor de stres, supresia sistemului imunitar, activitatea anormală în anumite părți ale creierului și deficiențele nutriționale. Și acestea sunt doar cauzele biologice ale depresiei. Factorii sociali și psihologici cum ar fi singurătatea, lipsa de exerciții fizice, dieta săracă și stima de sine scăzută, joacă, de asemenea, un rol enorm.

Dar dacă decizi să iei tratament pentru depresie, este înțelept să înveți tot ce poți despre ceea ce ți s-a prescris. Cu cât știi mai multe despre antidepresivele tale, cu atât vei fi mai bine pregătit să înfrunți posibilele efecte secundare.

Mai jos, avem câteva sugestii pentru persoana care se simte depresivă și vrea să înceapă procesul de vindecare.

1. Mergi la un psihiatru

medicamente pentru depresie

Medicul de familie te poate ajuta prin faptul că își poate da seama că ai nevoie de un tratament medicamentos. Dar niciun alt medic nu poate prescrie medicamente, în afară de psihiatrii – aceștia fiind medicii care sunt specializați în tratarea bolilor mintale. Sănătatea ta depinde de expertiza doctorului, așa că este important să alegi medicul care are cele mai bune calificări.

2. Respectă instrucțiunile

sfaturi pentru cand iei medicamente pentru depresie

Fi sigur că îți iei antidepresivele după cum ți le-a prescris medicul și nu renunța la ele când începi să te simți mai bine. Să oprești tratamentul  prematur înseamnă să ai o rată mai mare de recidivă.

3. Monitorizează efectele secundare

cand iei medicamente pentru depresie, trebuie sa-ti monitorizezi efectele secundare

Urmărește orice modificare fizică și emoțională pe care o experimentezi și discută cu medicul tău despre asta. Contactează-ți psihiatrul dacă depresia se înrăutățește sau dacă resimți o creștere a gândurilor suicidare.

4. Ai răbdare

depresia poate necesita tratament medicamentos

Să găsești medicamentul potrivit și dozajul bun uneori poate necesita timp. Antidepresivele au nevoie de la 4 până la 6 săptămâni pentru a începe să-și facă efectele. Multe persoane încearcă mai multe medicamente înainte de a-l găsi pe cel care să le ajute.

5. Mergi la terapie

mergi la terapie chiar daca iei medicamente pentru depresie

Medicația poate reduce simptomele depresiei, dar nu tratează problema de bază. Psihoterapia te poate ajuta să ajungi la rădăcină depresiei, să schimbi tiparele negative de gândire și să înveți noi modalități de a face față problemei cu care te confrunți.

În cazul în care decizi să întrerupi tratamentul fără acordul psihiatrului, deși nu este recomandat, ține cont de următoarele două aspecte:

  • Doza trebuie redusă treptat, lăsând cel puțin 1-2 săptămâni între fiecare reducere a dozelor.
  • Este indicat ca tratamentul să fie oprit într-o perioadă în care nu ești foarte stresat.

Întreruperea tratamentului poate fi dificil, așadar este bine să începi acest proces când nu te afli sub presiunea stresului. Dacă momentan treci printr-o perioadă cu schimbări majore în viața ta, ar fi mai bine să aștepți până când vei ajunge la o stare de echilibru emoțional.

Disfuncțiile sexuale sunt, în general, dificil de tratat. În principiu, dacă o disfuncție sexuală este secundară unei alte tulburări psihice, tratamentul afecțiunii primare conduce la ameliorarea sau remisiunea disfuncției sexuale. Dacă disfuncția sexuală este psihogena, medicația are eficiență limitată. Se pare că aici psihoterapia, indiferent de curent, are mai mult succes, iar combinarea psihoterapiei cu farmacoterapia ar aduce rezultate foarte bune.   

Din punct de vedere terapeutic, medicul poate interveni în patru mari domenii terapeutice:

  • Medicamentos
  • Mecanic
  • Chirurgical
  • Psihoterapeutic

Tratamentul medicamentos

Mai multe molecule, a căror eficiența terapeutică a fost dovedită empiric sau prin studii clinice stau la dispoziția medicului psihiatru.

Pentru disfuncția erectilă de cauză neurogenă, arterială, venoasă, psihogena sau mixtă se administrează un anumit tip de medicație.

Inhibitorii de 5-fosfodiesterază

Cel mai cunoscut reprezentant este sildenafil și se administrează oral.  

Acesta are ca efect creșterea cantității de oxid nitric (NO) cu efect vasodilatator, care crește fluxul sanguin penian. Efectul vasodilatator apare după aproximativ 1 oră de la administrare și durează aproximativ 4 ore. La femei crește lubrefierea vaginală. Medicamentul este ineficient la pacienții cu afecțiuni neurologice, diabet zaharat și neuropatie diabetică sau la cei la care s-a intervenit chirurgical pentru afecțiuni prostatice. La aceștia medicamentul este eficient doar în aproximativ 50% din cazuri.  

Efectele secundare constau în cefalee, eritem facial sau generalizat și dispepsie. Este contraindicată asocierea citratului de sildenafil cu nitrați, în tratamentul afecțiunilor cardiovasculare. Din aceeași clasă terapeutică se mai pot administra: vardenafil hidroclorid sau tadalafil.

Fentolamina

Se administrează oral. Această diminuează tonusul simpatic, relaxează musculatura netedă și crește fluxul sanguin penian. Are ca efecte secundare hipotensiunea arterială, vertijul și tahicardia compensatorie, secundară hipotensiunii arteriale.

Apomorfina

Se administrează oral.  Produce vasodilatație cu creșterea fluxului sanguin penian. Are că efecte secundare grețuri și vărsături.

Alprostadil (prostaglandina E1 – PGE1)

Se administrează injectabil local sau sub formă de supozitoare uretrale. Prostaglandina E1 are efect vasodilatator local, cu creșterea fluxului sanguin penian. Efectul apare după 2-3 minute de la injectare sau inserare intrauretrală și durează maxim 1 oră, fără a necesita stimulare. Efectele secundare constau în: priapism, modificarea nepatologica a testelor hepatice, senzația de usturime peniană, scleroza vaselor mici peniene.

Tratament pentru alte tipuri de disfuncții sexuale

Tratament pentru alte tipuri de disfuncții sexuale

Pentru alte tipuri de disfuncții sexuale se poate recurge la medicamentele de mai jos:

  • Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (fluoxetina, fluvoxamina, escitalopram, citalopram, paroxetina sertralina)

Acestea se administrează oral. Unul dintre efectele secundare benefice, rezultat în urmă administrării acestor molecule este ejacularea întârziată, motiv pentru care se pot administra în special în cazuri de ejaculare precoce. Dapoxetina este tot un inhibitor selectiv al recaptarii serotoninei cu durată scurtă de acțiune, care a dovedit o eficientă superioară în tratamentul ejaculării precoce.

  • Trazodona

Se administrează oral. Este un antidepresiv atipic, antagonist al receptorilor serotoninergici de tip 5-HT2A și inhibitor al recaptării serotoninei. Unul dintre efectele secundare ale acestei molecule este priapismul ceea ce o indică și în tratamentul disfuncției erectile.

  • Bupropion

Se administrează oral. Este un inhibitor al recaptarii de noradrenalină și dopamină. Prin creșterea concentrației de dopamină în fantă sinaptică poate conduce la creșterea libidoului.

  • Hormoni androgeni

Se administrează predominant oral. Sunt indicați pentru pacienții cu concentrații scăzute de testosteron, al căror apetit sexual este diminuat sau absent. Efectele secundare constau în fenomene de virilizare în cazul administrării la femei, respectiv în hipertrofie prostatică și creșterea valorilor tensionale, atunci când sunt administrați la bărbați.

  • Hormoni estrogeni

Se administrează sub formă de tablete vaginale. Ameliorează lubrefierea vaginala la femeile cu vaginită atrofică.

Tratament mecanic și chirurgical

La cel mecanic, se poate recurge la pompă cu vacuum (Vacuum Pump) sau/și la aplicarea unui inel la baza penisului pentru a îmbunătăți retenția sanguină peniană. EROS este un dispozitiv asemănător care se aplică pe clitoris.

La ce chirurgical, se poate recurge la protezare peniană pentru realizarea unei erecții permanente sau după dorință ori la by-pass arterial, în cazul ateromatozei arterei peniene (cu ramurile dorsală și profundă).

Tratament psihoterapeutic

Tratament psihoterapeutic

Terapie sexuală de cuplu

Când una dintre persoane este disfuncțională trebuie tratat cuplul. Problema sexuală reflectă de multe ori existența altor dizarmonii și neînțelegeri și, ca atare, va fi abordată întreaga relație de cuplu. Este recomandabil să existe doi psihoterapeuți (femeie și bărbat). Sunt discutate problemele psihologice și fiziologice ale activității sexuale.

Terapeuții trebuie să aibă o atitudine educativă și să sugereze activități sexuale specifice pe care cuplul să le încerce acasă :

  • Sunt interzise alte jocuri sexuale în afara celor recomandate;
  • Inițial actul sexual este interzis și se pune accentul pe a oferi sau primi plăcere, prin atingere, văz, auz, miros și prin comunicare non-verbală;
  • Partenerii sunt sfătuiți să-și folosească fanteziile pentru a-și distrage atenția de la gândurile și temerile referitoare la performanța sexuală;
  • Dacă unul dintre parteneri devine excitat în timpul exercițiilor, celălalt partener este sfătuit să îl stimuleze manual sau oral pentru a obține orgasmul;
  • Partenerii sunt sfătuiți să încerce diverse poziții sexuale fără a termina neapărat actul sexual;
  • Sunt sugerate diverse modalități de stimulare înainte de a trece la actul sexual;
  • Se încearcă restabilirea comunicării intime în cuplu;
  • După fiecare perioadă de exerciții sunt discutate problemele și satisfacțiile sexuale sau de altă natură;
  • Eficiența terapiei sexuale de cuplu este maximă atunci când disfuncția sexuală nu se asociază cu o altă tulburare psihică.

Hipnoza

Tehnicile hipnotice presupun focalizarea pe situația anxiogena, atunci când aceasta a generat disfuncția sexuală. Prin hipnoză se urmărește dezvoltarea unor noi modalități de a aborda situația anxiogena, cum ar fi tehnicile de relaxare, utile înaintea consumării actului sexual. Hipnoza este uneori folosită pentru a accelera și augmenta efectele intervențiilor psihoterapeutice.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală

Se pornește de la premiza că disfuncția sexuală este un comportament maladaptativ învățat, care-i face pe pacienți să se teamă de interacțiunile sexuale. Se urmărește desensibilizarea sistematică în raport cu teama de interacțiunile sexuale. Un alt obiectiv al psihoterapiei cognitiv-comportamentale îl constituie învățarea asertivității, adică exprimarea nevoilor sexuale direct, fără teamă. Se poate recurge și la exerciții sexuale (menționate anterior).

Terapia de grup

Această oferă suport psihologic în urmă constatării că și alte persoane au aceleași probleme. În grup se discută probleme psihologice sau interpersonale. Se poate face și educație sexuală. Grupurile sunt, preferabil, alcătuite din persoane de același sex sau/și din persoane cu aceeași disfuncție sexuală.

Terapie sexuală de orientare psihodinamică sau analitică

Una dintre cele mai eficiente metode de tratament este folosirea terapiei sexuale combinată cu terapia psihodinamică sau analitică. Metodă combinată dă rezultate bune la pacienții care au și o tulburare mentală asociată disfuncției sexuale. Asocierea tratamentului medicamentos poate crește eficiența terapeutică.

 

Tratamentul medicamentos de bază al depresiei constă în antidepresive. Un procent de 60 până la 80% dintre persoanele cu depresie răspund la un antidepresiv, dacă acesta este prescris în doza optimă. Durata până la obţinerea unui răspuns poate fi de 2 până la 6 săptămâni.

În cazul depresiei cu simptome de anxietate, se asociază un tratament cu anxiolitice, însă acesta trebuie să aibă o durată delimitată. Pentru depresiile care răspund greu la antidepresive se poate asocia un timostabilizator. În cazul depresiilor cu simptome psihotice se asociază un antipsihotic.

În anumite cazuri bine selecţionate se poate recurge la electroconvulsoterapie.

Cum se alege tratamentul antidepresiv?

Cum se alege tratamentul antidepresiv

De multe ori reapariţia depresiei se datorează întreruperii tratamentului antidepresiv. Alteori întreruperea a fost convenită cu medicul psihiatru, după dispariţia depresiei. Dacă persoana respectivă a răspuns bine la un antidepresiv şi nu a prezentat efecte neplăcute, se va recurge, în cazul în care apare un nou episod, la acelaşi tratament.

Medicul psihiatru ţine cont de mai mulţi factori atunci când alege un antidepresiv şi de aceea este important să aibă toate informaţiile necesare de la persoana cu depresie şi de la anturajul acesteia.

Factorii importanţi în alegerea unui tratament sunt:

  • starea de sănătate fizică a persoanei cu depresie şi alte tratamente pe care aceasta le urmează
  • efectele secundare cunoscute ale antidepresivului, corelate cu problemele pe care persoana cu depresie le poate avea
  • evitarea apariţiei unor interacţiuni medicamentoase nedorite, la persoanele care iau şi alte tratamente
  • riscul suicidar. Pentru persoanele care au avut tentative de suicid sau au idei de suicid se vor alege medicamente care, în supradoză, au risc mai mic de efecte secundare grave, cum ar fi aritmiile cardiace
  • preferinţa persoanei cu depresie
  • accesul la tratament şi costul acestuia

Ce trebuie să cunoaştem despre tratamentul antidepresiv?

ce trebuie sa cunoastem despre tratamentul antidepresiv

În cazul antidepresivelor dozele se cresc lent, până la o doză minimă eficientă

Doza eficientă se menţine pe o perioadă de aproximativ 4 săptămâni pentru a putea evalua dacă antidepresivul este cu adevărat eficient. Acest interval este necesar întrucât antidepresivele au o perioadă de latenţă înainte de a se observa efecte semnificative.

După ce s-a obţinut o ameliorare importantă, tratamentul se continuă pe o perioadă de minim 6 luni, de preferat peste 9 luni, în funcţie de severitatea depresiei şi de numărul de episoade depresive.

Dacă evoluţia este favorabilă, după această perioadă de 6-9 luni tratamentul antidepresiv se poate scădea treptat.

Un aspect foarte important este legat de tratamentul de întreţinere, care trebuie luat în considerare atunci când au existat mai multe episoade depresive. Rolul tratamentului de întreţinere este cel de a preveni apariţia unor noi episoade.

Tratamentul antidepresiv creează dependenţă?

Nu, tratamentul cu antidepresive nu provoacă dependenţă.

Tratamentul adjuvant cu anxiolitice poate însă să conducă la apariţia dependenţei, dacă se prelungeşte pe o perioadă de peste două luni. Majoritatea persoanelor nu dezvoltă dependenţă.

Dependenţa se manifestă prin faptul că medicamentul respectiv nu îşi mai face efectul la aceeaşi doză şi persoana în cauză are tendinţa să crească doza. În cazul apariţiei dependenţei, la întreruperea bruscă a anxioliticului apare sindromul de sevraj, manifestat în special prin tensiune, nelinişte, tremor, stare de disconfort.

Ce trebuie să întrebe persoanele cu depresie? Medicul psihiatru trebuie să explice beneficiile tratamentului prescris, riscurile întreruperii acestuia, dar şi efectele secundare care pot să apară.

Consumul de alcool poate accentua depresia şi interferează cu tratamentul.

Care sunt principalele tratamente antidepresive?

Principalele tratamente pentru depresivi

Cele mai prescrise antidepresive sunt inhibitoarele selective de recaptare a serotoninei, pe scurt ISRS. Ele se prescriu de primă intenţie, în majoritatea cazurilor de depresie. ISRS au mai puţine efecte secundare decât tratamentele clasice şi mai puţine contraindicaţii. În cazul depresiilor mai severe sau a celor care nu au răspuns la tratamentul cu ISRS, se recomandă antidepresivele cu acţiune duală, pe serotonină şi noradrenalină.

Antidepresivele clasice: triciclice şi tetraciclice sunt tratamente eficiente, dar au mai multe efecte secundare, astfel încât se recomandă în cazurile mai dificile.

Antidepresivele inhibitoare de monoaminoxidază (IMAO) se recomandă cu multă precauţie datorită riscului de interacţiuni cu alte medicamente sau alimente.

Există și alte antidepresive cu mecanisme de acțiune mai complexe cum ar fi: Tianeptina, Bupropiona, Agomelatina.

Go Top