×

Noi cercetări în domeniu arată că tulburările de somn la tinerii adulți sunt indicatori ale ideii suicidare. Cercetători din cadrul Stanford University School of Medicine, California, au făcut un studiu pe scală largă care a observat faptul că insomnia și coșmarurile auto-raportate sunt semne ale ideației suicidare.

“Cum ne simțim a două zi, atât cât și bunăstarea noastră, sunt influențate direct de către somn,” spune Rebecca Bernert, Phd. “Credem că o calitate proastă a somnului poate eșua în a ne oferi o ușurare emoțională în timpul unei perioade de suferință. Somnul are un impact asupra modului în care noi ne reglementăm starea de spirit-acesta, prin urmare, poate să reducă șansele de a avea un comportament suicidar,” explică Rebecca.

O echipă de cercetători a ținut sub observație aproape 5,000 de tineri adulți cu vârstă între 18 și 23 de ani, incluzând un număr de 50 de participanți cu un istoric de tentative de suicid sau o recentă ideație suicidară. Studiul a fost publicat pe 28 iunie 2017, în revista Journal of Clinical Psychiatry.

Legătura dintre coșmaruri și suicid

Legatura dintre cosmaruri si suicid

Sinuciderea este cea de-a doua cauză majoră de deces la nivel mondial pentru adulți între 24 și 44 de ani. În 2016, peste 40,000 de americani au decis să se sinucidă, iar cei care au coșmaruri, conform unui alt studiu, sunt de două ori mai susceptibili de a prezenta comportament suicidar, față de restul populației care visează liniștit.

Studiul s-a axat, în principal, pe acei indivizi care au fost diagnosticați cu PTSD (tulburarea de stres post-traumatic). Coșmarurile stau la baza PTSD-ului, afectând aproximativ 90% dintre cei diagnosticați.

91 de participanți au luat parte la studiu și au răspuns la întrebări despre severitatea și frecvența coșmarurilor, dacă au comportament suicidar, insomnii și dacă se simt depresivi. În cazul acestor persoane, coșmarurile se conturează asupra experiențelor traumatice care stau la baza tulburărilor. În cazul veteranilor de război, printre primii care au fost diagnosticați cu PTSD (inițial “shell-shocked”), experiența lor se conturează în jurul războiului în care au luptat.   

Cercetătorii au evaluat și sentimentele de înfrângere, de a fi prins într-o capcană și cel de inutilitate, prin a-i întreba dacă sunt sau nu de acord cu anumite afirmații:

  • Înfrângere – simt ca și cum nu am făcut nimic cu viața mea.
  • A fi prins în capcană – aș vrea să plec de lângă oamenii din viață mea pe care eu îi consider mai puternici decât mine.
  • Inutilitate – Aștept cu nerăbdare, speranța și entuziasm ce poate să-mi aducă viitorul.

Insomnia si cosmarurile

62% dintre participanții care au avut coșmaruri, comparat cu 20% dintre participanții care nu au resimțit această situație, au raportat că au avut comportament și tendințe suicidare sau măcar gânduri.

Coșmarurile pot declanșa sentimentul de înfrângere, iar când persoanele respective nu se pot opri din a se gândi la sursa traumei lor (chiar și în somn) se intră într-un ciclu foarte vicios. De ce? Pentru că sentimentul de înfrângere este asociat și cu celelalte două enumerate mai sus-cel de a fi prins în capcană și sentimentul de inutilitate. Persoanele respective se simt ca și cum nu este scăpare de trauma pe care au suferit-o, că nu pot să o cucerească și își dezvoltă o atitudine foarte pesimistă când vine vorba de viitorul lor.  

În alte cuvinte, se simt ca și cum ar fi captivi și nu găsesc altă metodă de a scăpa din acest ciclu chinuitor decât prin suicid.

Cum și când este bine să acționăm?

Cum actionam impotriva comportamentului suicidar

Nu există niciodată un “prea devreme” sau un “prea târziu” când vine vorba de tratamentul afecțiunilor mintale. La fel, nu există nici “momentul potrivit”, există doar decizia de a începe procesul de vindecare. Coșmarurile te pot influența mai mult decât crezi, iar dacă există un ritm, pot apărea și insomniile.

Când se menționează tratamentul pentru insomnie sau coșmaruri, primul lucru care îi apare în minte pacientului sunt somniferele. De fapt, prima metodă de tratament recomandată de specialist nu implică medicamentele ci terapia cognitiv comportamentală care funcționează ca un program structurat pentru cei care au fost diagnosticați cu insomnie. Acest tip de terapie ajută la identificarea și înlocuirea problemelor și comportamentului care cauzează tulburarea de somn cu obiceiuri care promovează un somn profund. Terapia cognitiv comportamentală ajută pacientul să-și depășească cauzele și problemele care stau la baza tulburărilor de somn.

Procesul terapeutic este necesar pentru îmbunătățirea calității vieții și pentru a avea control asupra insomniei și a coșmarurilor. Fie că vorbim despre online sau offline, ședințele cu un psihoterapeut sunt la fel de eficiente și ameliorează tulburările de somn.

Insomnia este o tulburare de somn foarte frecvent întâlnită în rândul populației, cu impact asupra funcționalității și calității vieții. Insomnia se definește ca dificultate în inițierea sau menținerea stării de somn, trezire prematură, somn întrerupt sau neodihnitor. Acestea sunt însoțite de perturbarea funcționalității pe timpul zilei.

Date recente sugerează că această tulburare nu se datorează unei stări de pierdere a somnului, ci mai degrabă uneia de hipervigilență pe parcursul zilei, cât și al nopții. De la un sfert până la o treime din populația generală acuză dificultăți în a adormi și/sau a menține starea de somn, iar aproximativ 10% se adresează serviciilor medicale pentru persistența până la cronicizare a acestor acuze.

La persoanele normale în condiții de privare de somn apare somnolență diurnă. Insomniacii, în schimb, în ciuda fatigabilității diurne nu prezintă somnolență crescută comparativ cu persoanele care beneficiază de un somn odihnitor, ci sunt paradoxal mult mai alerți comparativ cu acestea. Ei prezintă de asemenea modificări la investigațiile electroencefalografice sugestive pentru activare cerebrală crescută, atât înainte, cât și în timpul somnului.

Insomnia poate fi însă și simptomul de debut al unei tulburări psihice, fiind necesar un consult de specialitate pentru a se putea stabili direcția cauzalității dintre o tulburare afectivă sau de anxietate și aceasta.

Un caz special este acela al persoanelor care suferă de sindromul de apnee în somn, o afecțiune în care persoana prezintă pauze în respirație în timpul somnului sau momente în care respiră superficial. Pauzele pot dura de la câteva secunde la câteva minute, în funcție de severitate, fiind semnalate în general de partener, care observă încetarea subită a sforăitului zgomotos caracteristic acestor persoane și lipsa respirației. Ca urmare a acumulării de dioxid de carbon pe parcursul acestor perturbări în respirație persoana acuză însă oboseală și somnolență diurnă. Boala poate să afecteze inclusiv copiii.

Clasificarea și cauzele insomniei

clasificarea si cauzele insomniei

Din punct de vedere clinic, apariția insomniei de 3-4 ori într-o săptămână este considerată semnificativă. În funcție de durata insomniei, aceasta se clasifică în:

  • tranzitorie (mai puțin de o lună),
  • subacută (între o lună și 6 luni),
  • cronică (peste 6 luni).

Cauzele insomniei sunt compuși din diverși factori fiziologici și psihologici care contribuie la debutul și perpetuarea insomniei, printre care:

  • vârsta (peste 50% din persoanele peste 65 de ani acuză tulburări de somn)
  • sexul feminin și menopauza (cu impact mai mare asupra funcționalității peste zi)
  • trăsăturile de personalitate anxioase, predispuse la ruminații
  • stresul și evenimentele stresante
  • lipsa unui loc de muncă
  • statutul educațional
  • tabagismul, consumul de alcool, cofeina sau alte substanțe cu efect excitant asupra sistemului nervos
  • afecțiunile neurologice (boala Parkinson, migrenele).

În 1991, Spielman și Grovinsky au propus un model etiologic al insomniei, cunoscut ca modelul celor 3P sau PPP, ce include 3 aspecte:

  • predispoziția – caracteristici dobândite sau moștenite ce cresc susceptibilitatea de a dezvolta un anume tip de insomnie;
  • evenimente precipitante – probleme de sănătate, dificultăți familiale sau maritale, stres la locul de muncă sau învățământ;
  • obiceiuri ce duc la perpetuarea insomniei – comportamente ce mențin dificultățile de a dormi, preocuparea legată de nesomn.

stresul emotional poate duce la insomnie

Stresul emoțional joacă un rol cauzal important în apariția insomniei, anumite evenimente stresante reprezentând debutul unei insomnii cronice, mediate de anumiți factori și de trăsături de personalitate specifice (persoane nemulțumite, cu relații interpersonale nesatisfăcătoare, stimă de sine relativ scăzută, dispoziție depresivă, ruminații, anxietate cronică, inhibare emoțională, incapacitate de a exterioriza mânia), în asociere cu mecanisme slabe de combatere a stresului. Persoanele care prezintă acești factori și trăsături tind să internalizeze emoțiile, iar la ora de culcare sunt tensionate, anxioase, prezintă frământări obsesive legate de problemele de peste zi (ruminații).

Activarea emoțională și starea constantă de vigilență emoțională duc astfel la activare fizică, dând naștere unui cerc vicios în care apare după un timp teama de a nu putea adormi, care amplifică la rândul său starea emoțională inițială și favorizează persistența insomniei.

Stresul este asociat cu activarea căii hipotalamo-hipofizare-adrenergice și eliberarea consecutivă acesteia de hormoni de stres, responsabili de creșterea vigilenței și scăderea somnului la oameni și animale.

Cum prevenim și tratăm insomnia?

cum prevenim si tratam insomnia

Abordarea terapeutică în insomnie trebuie să fie multidimensională, având drept țintă nu doar restabilirea somnului, dar și reducerea hiperactivării globale emoționale și fiziologice, precum și factorii subiacenți acesteia, prezenți pe perioada somn-veghe de 24 de ore, în vederea îmbunătățirii calității vieții. Din păcate însă, insomnia a fost și rămâne o problemă subdiagnosticată și subtratată, dat fiind că peste jumătate din cei ce suferă de o astfel de problemă nu o împărtășesc medicului în vederea găsirii unei soluții.

Evaluarea insomniei trebuie să includă un istoric detaliat al obiceiurilor legate de somn (inclusiv somnul din timpul zilei), o anamneză medicală atentă, un examen obiectiv, un examen psihic si o enumerare a substanțelor și medicamentelor pe care pacientul le ia zilnic.

În cazul unei insomnii tranzitorii sau subacute, în primă fază, pacientul trebuie instruit în privința măsurilor legate de regimul de viață și dietă în vederea combaterii lipsei de somn:

  • evitarea abuzurilor de cafeină, stimulante, țigări, alcool
  • stabilirea unui ore de culcare constante
  • efectuarea regulată de exerciții fizice
  • evitarea somnului peste zi
  • evitarea supraalimentării seara sau a meselor cu conținut bogat lipidic
  • eliminarea factorilor perturbatori (televizor, radio, computer) din dormitor
  • asigurarea unor condiții de confort în dormitor (temperatură, lumină etc.)
  • consumarea înainte de culcare a unui ceai de plante cu efect pozitiv asupra somnului (de tei, de mentă, de valeriană etc.)

tratamentul medicamentos poate sa fie o optiune pentru insomnie

În cazul unei insomnii cronice, tratamentul medicamentos, în momentul epuizării celorlalte mijloace de îmbunătățire a somnului, trebuie stabilit neapărat de comun acord cu un medic și constă în administrarea de medicamente din clasa hipnoticelor, cu efect favorabil asupra tulburărilor de somn necomplicate de asocierea unei alte patologii.

Dacă în ciuda tratamentului sedativ-hipnotic insomnia persistă, este necesar să se determine de către un medic psihiatru dacă la baza acesteia nu se află cumva o altă tulburare psihică din sfera depresiei, anxietății și nu numai.

În acest caz, se va recurge la un tratament antidepresiv, multe dintre medicamentele din această clasă fiind cunoscute ca având efect benefic nu doar asupra simptomatologiei afective, dar și asupra tulburărilor de somn asociate. Tratamentul antidepresiv poate fi însoțit de asemenea de psihoterapie, axată asupra hiperactivării  emoționale. Tehnicile de terapie cognitiv-comportamentală sunt din ce în ce mai populare și par a avea rezultate satisfăcătoare în acest sens.

Fiecare anotimp al anului aduce cu sine, pe lângă schimbările climatice caracteristice, și o serie de schimbări resimțite de organismul uman. Dintre acestea, sezonul rece își pune cel mai mult amprenta asupra stării noastre fizice, dar mai ales psihice.

Odată cu venirea iernii zilele se scurtează, și proporțional cu acestea, și cantitatea de lumină naturală pe care o primim. Astfel ritmul circadian al organismului, cel care reglează ritmul somn-veghe, se schimbă. De asemenea, începem să avem din ce în ce mai puțină energie, simțim nevoia să dormim mai mult și să mâncăm mai mult, iar dispoziția poate deveni ușor iritabilă sau se poate ajunge chiar la o stare depresivă.

Pot să mai apară stări de amețeală, dureri de cap sau slăbiciune musculară. Majoritatea acestor simptome apar de obicei intermitent pe parcursul iernii, sunt scăzute ca intensitate și se remit spontan în câteva zile, fără vreo intervenție medicamentoasă sau psihoterapeutică.

Starea de slăbiciune se poate agrava

starea de slabiciune se poate agrava

Există însă anumite persoane la care aceste stări pot continua, se pot agrava și pot merge până la simptome caracteristice unei depresii. Toate aceste manifestări, ce apar la o persoană care în restul anului are o stare psihică normală, fac parte din depresia sezonieră sau depresia de iarnă, iar în literatura de specialitate este cunoscută ca o tulburare afectivă sezonieră. Indiferent de multiplele denumiri cu care această tulburare este cunoscută caracteristicile sunt comune. Cel mai adesea, persoanele cu depresie sezonieră vor resimți o stare de tristețe însoțită de apatie, lipsa energiei, lipsa plăcerii pentru anumite activități care anterior erau considerate plăcute și relaxante.

Tristețea apare mai ales în cursul dimineții, iar pe parcursul zilei, odată cu activitățile obișnuite, această stare se poate ameliora. Pofta de mâncare este de asemenea afectată, majoritatea persoanelor având un apetit crescut, în special de mâncăruri dulci, lucru care poate duce la creștere în greutate.

Există însă și situații în care pofta de mâncare poate fi scăzută. Spre seară și înainte de culcare pot apărea anumite gânduri care în general au un caracter negativ și pesimist, persoana având sentimente de inutilitate, incapabilitate sau chiar vinovăție, deși acestea nu reflectă în totalitate realitatea.

Anxietatea și calitatea somnului

anxietatea si calitatea somnului

Toate aceste gânduri pot influența și calitatea somnului, generând uneori insomnii (dificultatea de a adormi) sau de trezire (trezirea involuntară cu câteva ore mai devreme decât cea obișnuită). Pe tot parcursul zilei poate exista și o stare de anxietate, stare pe care persoana o resimte ca pe o teamă, îngrijorare sau neliniște. Toate acestea produc un disconfort general, iritabilitate, irascibilitate și uneori chiar nevoia de singurătate, de izolare.

Cercetările în domeniu nu au găsit o anumită cauză care să explice apariția depresiei sezoniere. Există însă o serie de factori care, cumulați, ar putea favoriza apariția acestei depresii. Printre aceștia, cei mai importanți sunt modificarea ritmului circadian cauzat de scăderea cantității de lumină solară și modificarea unor substanțe ce au rolul de a transmite informațiile în interiorul creierului uman.

Aceste substanțe se numesc neurotransmițători. Studiile s-au concentrat în special asupra melatoninei și serotoninei. Melatonina este un hormon care are rolul de a stimula somnul, iar secreția melatoninei este controlată în special de lumină. Mai exact, lumina scade producția acestui hormon în organism. Așadar, cu cât zilele sunt mai scurte și lumina este mai puțină, cu atât va crește secreția de melatonină și implicit și nevoia de somn.

Al doilea neurotransmițător implicat este serotonina. În cazul acestuia, s-a descoperit că pe durata iernii, producția acestuia tinde să scadă. Activitatea serotoninei este strâns legată de simptomele afective din cadrul depresiei sezoniere (tristețe, apatie, lipsa plăcerii, labilitate emoțională).

Tratament disponibil 24/7

tratamentul online oferit de Atlas

Depresia sezonieră afectează 1.2 – 9.7% din populație în zonele cu climă temperată și este mai frecventă la persoanele de sex feminin. Deși sunt citate cazuri și la adolescenți, de obicei apare după vârsta de 20 de ani și este mai des întâlnită în țările nordice.

Posibilitățile de tratament sunt variate și sunt orientate, în general, asupra factorilor declanșatori. Principalele metode terapeutice sunt psihoterapia (în special cea cognitiv-comportamentală), terapia cu lumină (fototerapie), medicația antidepresivă, sau suplimente cu melatonina. Alegerea metodei de tratament se face în funcție de necesitățile fiecărui pacient și recomandarea psihoterapeutului.

Iar tratamentul online, unde un specialist este disponibil 24/7, este mai aproape decât crezi.

Go Top