×

Ejacularea întârziată este una dintre disfuncțiile sexuale care apar destul de frecvent în cursul unui episod depresiv major. Tulburarea este definită ca dificultate de a obține ejacularea în cursul unui act sexual, deși aceasta poate fi obținută în timpul masturbării, în majoritatea cazurilor.

După Kaplan & Sadock, care citează un studiu realizat de Masters și Johnson, incidența tulburării a fost de 3,8% într-un grup de 447 de bărbați cu disfuncții sexuale. Prevalența generală a tulburării în SUA este de 5%.

Cele mai frecvente cauze

Cele mai frecvente cauze

Depresia cuplată cu tratamentul medicamentos (antidepresive) este o cauză des întâlnită de psihoterapeuți. Dar o dată cu apariția internetului și ușurința cu care poți să navighezi – laptopuri mai ieftine, acces la internet ieftin și de mare viteză; apare și problema utilizării intensive a site-urilor de pornografie. Acest lucru poate crea dependență și desensibiliza nu doar persoanele tinere, dar și adulții.

Abuzul de alcool și droguri – aici putem numi heroina și cocaina; dar și tulburările psihiatrice severe, precum ADHD, retard mental, schizofrenia cronică defectuală și tulburarea obsesivo-compulsivă au un impact negativ asupra sănătății sexuale ale unui individ.

La bărbații în vârstă de peste 50 de ani pot apărea și tulburări în conducerea impulsului nervos, la nivel genito-pelvin, și diminuarea secreției de hormoni steroidieni-ambele pot explica declanșarea acestei disfuncții sexuale.

După vârsta de 50 de ani prevalența acestei disfuncții crește, astfel încât ajunge să se dubleze în jurul vârstei de 80 de ani, când 10% dintre bărbați acuză ejaculare întârziată. Există situații în care pacienții pot ejacula, dar nu resimt plăcerea de ordin subiectiv asociată ejaculării (anhedonie orgasmică).

Unele probleme de cuplu, dificultăți interpersonale în relație, sau traume suferite în copilărie care propagă ostilitate față de femei, mai pot crea probleme de ejaculare întârziată.

Cum se face diagnosticul?

Cum se face diagnosticul

Medicul specialist va analiza simptomele expuse, iar dacă două din simptomele standard  se prezintă în cursul tuturor sau aproape al tuturor contactelor sexuale, se poate diagnostica această tulburare:

  • întârziere marcată a ejaculării
  • reducere evidență a frecvenței ejaculării sau absența acesteia
  • simptomele au persistat timp de cel puțin 6 luni
  • simptomele determină un disconfort individual semnificativ

Ejacularea întârziată se poate clasifica în:

  • de tip primar, adică a fost prezentă pe tot parcursul vieții sexuale active
  • de tip secundar (dobândită), adică a apărut după o perioadă de funcționare sexuală normală
  • generalizată, adică nu se limitează doar la anumite situații sau parteneri
  • situațională, adică apare numai în anumite contexte, la anumite tipuri de stimulare sau cu anumiți parteneri

Problemele de ejaculare se pot trata

Problemele de ejaculare se pot trata

Dacă ejacularea întârziata apare în cursul unui episod depresiv major, tratamentul antidepresiv poate contribui și la ameliorarea disfuncției sexuale, dar medicația trebuie aleasă atent, astfel încât să nu o agraveze.

Psihoterapia este o metodă terapeutică eficientă în cazul în care acuzele psihologice sau dificultățile interpersonale predomină. Se poate recurge la psihoterapie introspectivă combinată cu un regim de tehnici comportamentale adaptative.

Ejacularea întârziată este o afecțiune relativ rară. Abuzul de substanțe, stresul și dependența de pornografie sunt implicate în apariția sau/și menținerea afecțiunii. Dacă aceasta apare în cursul unui episod depresiv, tratamentul medicamentos va ameliora și disfuncția sexuală. Pentru pacienții la care predomină cauzele de ordin psihologic se recomandă psihoterapia.

Vorbește cu medicul tău de familie sau caută-ți un terapeut specialist online!

Ejacularea precoce este una dintre cele mai frecvente disfuncții sexuale care apar în cursul unui episod depresiv major. Tulburarea este definită ca situația în care bărbații obțin orgasmul și ejacularea, în mod persistent și recurent, fără să dorească acest lucru.

Prevalența ejaculării precoce, la nivel internațional este de 20-30% la bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 70 de ani, în funcție de percepția fiecăruia asupra rapidității ejaculării sau/și de percepția mai mult sau mai puțin distorsionată a timpului în cursul actului sexual.  

Tulburarea este mai frecventă la bărbații tineri, la cei cu o partenera nouă și la cei cu educație superioară. Se pare că ejacularea precoce reflectă o preocupare marcată față de satisfacția partenerei, ipoteza susținută de apariția disfuncției în relațiile stresante, care o exacerbează.

Într-un mod frecvent, ejacularea precoce este consecința anxietății – aceasta este privită ca o condiționare comportamentală eronată. Mulți bărbați își pot controla latența ejaculatorie pe măsură ce își dezvoltă experiență sexuală. La unii bărbați în vârstă de peste 40 de ani, ejacularea precoce poate să apară spontan, odată cu așa-numita criză a vârstei a două, și este reversibilă. Ejacularea precoce este o disfuncție sexuală care răspunde foarte bine la tratament (medicație sau psihoterapie).

De altfel, nu doar ejacularea precoce este o problemă de tip tulburare sexuală la bărbați.

Cauzele principale ale ejaculării precoce

Cauzele principale ale ejaculării precoce

Există șapte categorii principale de cauze ale ejaculării precoce:

  • Problemele sexuale sau medicale ale partenerului
  • Dificultatea în comunicare cu partenerul și preferințele sexuale diferite ale acestuia
  • Stima de sine scăzută și dismorfofobia – o formă de anxietate care are în prim plan preocuparea exagerată pentru defecte fizice minore, reale sau imaginare
  • Abuzul emoțional sau sexual suferit în decursul vieții
  • Anxietatea sau depresia
  • Inhibiția sexuală care survine din factori culturali sau religioși

Anxietatea generalizată, în special anxietatea socială, induce un stres peste măsură care poate afecta sănătatea sexuală a unui individ. Familia disfuncțională, și problemele cu aceasta, pot crea griji permanente care se păstrează și în dormitor.  

Din punct de vedere genetic sau fiziopatologic, putem puncta tulburări în metabolismul dopaminei și a serotoninei, afecțiuni tiroidiene, și prostatita.

Diagnosticul ejaculării precoce

Diagnosticul ejaculării precoce

Este vorba de o ejaculare precoce atunci când se observă un tipar comportamental persistent sau recurent de ejaculare, care apare în cursul activității sexuale cu partenerul, în aproximativ 1 minut după penetrare sau înainte ca subiectul să dorească ejacularea.

Acest simptom trebuie să fi persistat timp de cel puțin 6 luni, în aproape sau chiar în toate contactele sexuale, și să determine un disconfort individual semnificativ.

Ejacularea precoce este clasificată în

  • tip primar, adică a fost prezentă pe tot parcursul vieții sexuale active
  • tip secundar, dobândită după o perioadă de funcționare sexuală normală
  • generalizată, adică nu se limitează doar la anumite tipuri de stimulare, situații sau parteneri
  • situațională, adică apare numai la anumite tipuri de stimulare, situații sau parteneri.

Ejacularea precoce se poate trata!

Ejacularea precoce se poate trata!

Pacienții care acuză ejaculare precoce au fost împărțiți în două categorii:

  • cei cu timp latență mai scurt al reflexului bulbo-cavernos, care pot fi tratați farmacologic (medicamentos);
  • cei cu o condiționare psihogenă sau comportamentală eronată. Aceștia se pretează mai bine la psihoterapie.

Dacă ejacularea precoce apare în cursul unui episod depresiv major, tratamentul medicamentos antidepresiv poate contribui și la ameliorarea disfuncției sexuale.

Psihoterapia este o metodă terapeutică eficientă în cazul celei de-a doua categorii de pacienți, la care acuzele psihologice, condiționările eronate sau dificultățile interpersonale predomină. Se poate recurge la psihoterapie comportamentală, hipnoterapie, terapie analitică, mindfulness (tehnica cognitivă orientată către conștientizarea și menținerea senzațiilor experiențate de subiect în prezent, pentru distragerea atenției de la propriile disfuncționalități).

Psihoterapia este tratamentul preferat pentru pacienți și numai medicul specialist poate recomanda un tratament medicamentos!

Go Top