×

Bolile cronice complică diagnosticul și tratamentul oricărui pacient care suferă de una (sau mai multe) dintre tipurile de depresie cunoscute la momentul respectiv. Etnicitatea, cultura, stigmatul și economia adaugă dificultății de recunoaștere și tratare a depresiei.

Când ne referim la comorbidități ne gândim la o persoană care suferă de mai multe afecțiuni psihologice, cum ar fi cineva diagnosticat cu o tulburare de anxietate și o tulburare depresivă – există și boli specifice, mai puțin cunoscute.

Stigmatizarea bolilor mintale

Stigmatizarea bolilor mintale

Când avem probleme cu dantura, mergem la medic, câteodată întrebăm chiar și prietenii dacă pot să ne recomande pe cineva, și ajungem să povestim toată experiență (amuzantă, sau plină de frică) la un pahar de bere.  

Când vine vorba de boli mintale, totul devine mult mai complicat. Aceste afecțiuni sunt percepute foarte negativ din partea societății, iar majoritatea părinților, când află de diagnosticul copilului, reacționează ca și cum au primit o veste de moarte.  

Ce-i drept, sunt unele forme de depresie care pot să invalideze funcționarea pacientului – acesta nu mai vrea să iasă din casă, stă în pat toată ziua sau refuză să mănânce. Dar, și atunci când ești răcit, sau ai piciorul rupt, ai o formă de invaliditate care îți impune anumite limite. La fel și depresia .

Dincolo de orice definiție, stigmatizarea a devenit un punct de referință pentru:

  • rușine
  • învinovățire
  • formarea unui secret
  • rolul de oaie neagră dintr-o familie
  • izolare
  • stereotipuri
  • discriminare

Boală mintală, în ciuda secolelor de cercetare și educare, este încă percepută ca o indulgență, un semn de slăbiciune. Iar auto-stigmatizarea este prevalentă în societatea de azi, unde rușinea are prioritate. Acest lucru duce la inabilitatea de a căuta tratament din cauza fricii de izolare, de a deveni oaia neagră a familiei-gânduri exacerbate și de reacția depresiei.

În două sondaje identice ale opiniei publice din Regatul Unit, schimbări minore au fost înregistrate pe parcursul a 10 ani, dar peste 80% încă susțin afirmația că “Majoritatea oamenilor sunt stânjeniți de cei bolnavi psihiatric” – adică de oamenii diagnosticați cu o formă de depresie sau anxietate; iar aproximativ 30% sunt de acord cu afirmația “Sunt jenat de bolnavii mintali”.

Limitarea geografică

Limitarea geografică

Nu orice specialist este bun pentru tine. La baza procesului de vindecare există relația interpersonală dintre pacient și terapeut și dacă îți este dificil să te comporți confortabil cu persoana din fața ta, sau nu poți să relaționezi cu ea, atunci va trebui să-ți găsești alt specialist.  

Problema majoră intervine atunci când există doar o mână de psihoterapeuți locali-în majoritatea cazurilor, nici măcar nu există în zona apropiată și trebuie făcut un drum lung către alt oraș. Acele persoane sunt forțate geografic să nu participe la ședințe de tratament care duc la vindecarea depresiei, sau li se impun anumite greutăți economice și emoționale – nu este deloc ușor să mergi o dată pe săptămână 3 ore dus, 3 ore întors, până la cel mai apropiat specialist.

Psihoterapia online este eficientă

Psihoterapia online este eficientă

Progresul tehnologic a făcut internetul mult mai accesibil-cel puțin, în România; și hardware-ul (desktop sau laptop) mult mai ușor de fabricat. Platformele de e-commerce din întreaga lume conduc o competiție acerbă, unde există oferte sezoniere pentru produse-gândește-te la Black Friday și toate reducerile de Crăciun, Paște, început de primăvară, început de vară, și așa mai departe.

Din cauza multor factori pozitivi și negativi, s-a născut psihoteterapia online. Aceasta oferă toate beneficiile psihoterapiei offline și vine cu avantajele ei-platforme centralizate unde poți găsi 100+ specialiști disponibili 24/7, 7 zile pe săptămână, iar ședințele se pot ține fără să parcurgi un drum lung care îți pierde timp și bani.

Cercetătorii din cadrul universității din Zurich au analizat 62 de pacienți care au prezentat depresie moderată. Pacienții au fost împărțiți în două grupuri egale: unul care a primit terapia comportamentală cognitivă tradițională atât oral, cât și în scris; și un alt care a primit terapie online.

În urmă studiului și a tratamentelor terapeutice, cercetătorii au declarat că ambele grupuri au raportat niveluri mai scăzute de depresie. Rezultatele specifice au fost similare: 53% dintre pacienții din grupul de terapie online nu mai erau diagnosticați ca depresivi, comparativ cu 50% în grupul unde ședințele se desfășurau față-în-față.

Terapia online poate să fie la un click distanță.

Conceptul de comorbiditate își are originea în lucrările de epidemiologie medicală, fiind introdus de Feinstein în 1970, cu referire la orice fenomen clinic relevant separat de boala primară și care se produce în timp ce pacientul suferă de boala primară.

Studiile epidemiologice largi au evidențiat prezența acestor comorbidități în psihiatrie  chiar dacă probabilitatea de a căuta ajutor pentru fiecare dintre  diagnostice este independentă (fenomen numit “Berkson’s bias”). Comorbiditatea nu se referă doar la faptul că o persoană cu o tulburare poate avea o altă tulburare ci că acea a doua tulburare ar putea surveni mai probabil decât prin simpla întâmplare.

Este mai curând o corelare decât o concomitență chiar dacă termenul ar putea presupune oricare dintre cele două variante. Aceste observații ar putea fi o dovadă că actualele sisteme de diagnostic impun delimitări categoriale care nu ar exista în realitate. Așa că se poate spune că tulburările psihice sunt corelate semnificativ și faptul de a întruni criteriile unei tulburări poate prezice că vor fi îndeplinite criteriile și pentru o altă tulburare.

Legătura dintre depresie și alte boli

Legătura dintre depresie și alte boli

Depresia este prezentă în procente mai mari decât la populația generală (3-5 %) în cazul unor pacienți cu:

  • boli renale terminale 5-8%
  • boală coronariană 18 – 25%
  • diabet zaharat 15%
  • boală Parkinson
  • hipotiroidie
  • astm
  • lupus eritematos sistemic
  • HIV

Există multe date din studii epidemiologice, biologice și clinice care susțin existența unui raport bidirecțional între depresie și tulburările psihiatrice sau medicale comorbide. Se acumulează tot mai multe observații privind legăturile dintre simptomele psihice și cele somatice la pacienții cu boli cronice, prezența unor factori etiologici sau verigi fiziopatologice comune acestor afecțiuni.

Totuși nu simpla prezența a unei boli cronice este cea care duce la depresie ci ar fi vorba de verigi fiziopatologice comune – în limfom procentul depresiei este de doar 1% iar în cancerul pancreatic de 50% .

Când ne gândim la depresie, avem în vedere o tulburare care nu se oprește la nivelul creierului atât ca mecanisme de producere cât și ca răsunet al tulburării. Funcționarea cerebrală poate influența sau poate fi influențată de diferite procese patologice care se produc în corp – inflamație, modificări glicemice, infecții, etc.

Prezența depresiei poate afecta negativ evoluția unor afecțiuni somatice Unii pacienți nu își dau seama că au depresie chiar în prezența unei simptomatologii clinic semnificative. Uneori este greu de diferențiat răspunsul la stresul unei boli medicale de unele simptome depresive. Încă nu se cunosc în totalitate mecanismele care produc aceste efecte și nici dacă un tratament adecvat ar putea modifica evoluția afecțiunii medicale.

Psihoterapia

Psihoterapia

Complexitatea prezentării simptomatice comorbide, psihiatrice sau somatice, poate face dificilă diagnosticarea depresiei. Uneori poate fi dificil de delimitat cauza unor simptome care ar putea fi atât somatice cât și psihice (cum ar fi astenia, inapatența, insomnia, etc).  Se poate produce amplificarea simptomelor somatice în prezența depresiei comorbide.   Prezența mai multor suferințe somatice concomitente ar putea crește în plus riscul de depresie.

Dacă ești reticent să cauți un psihoterapeut, încearcă să parcurgi testul HADS pentru depresie și anxietate – ești depresiv sau este doar o zi proastă? Dacă rezultatul nu este unul mulțumitor, recomandă contactarea unui medic specialist – niciodată nu este prea târziu pentru terapie.

Totul poate începe cu intenții bune – dorința de a slăbi și de a-și controla greutatea. Dar pentru unele persoane aceste intenții merg pe o traiectorie greșită, evoluând spre anumite tulburări de conduită alimentară.

Anorexia este una dintre cele mai comune tulburări de comportament alimentar, caracterizată:

  • prin restricții alimentare autoimpuse
  • refuzul de a păstra o greutate corporală la un nivel minim normal pentru vârstă și înălțimea sa
  • frica intensă de a lua în greutate
  • imaginea distorsionată a greutății sau a formei corporale

În unele cazuri persoanele cu anorexie se pot angaja în comportamente de mâncat compulsiv sau de evacuare forțată (vărsături, abuzul de laxative, diuretice, exerciții fizice intense).

Nu este încă foarte clar de ce unele persoane prezintă riscul de a dezvolta această tulburare. Depresia poate fi un factor, susțin unele studii. Unele persoane raportează că depresia lor a început înainte de tulburarea de conduită alimentară. Anorexia poate deveni o modalitate de adaptare la evenimentele stresante ale vieții, pacientul concentrându-și atenția asupra greutății și alimentelor pentru a scăpa de sentimentele intolerabile (accentuate de depresie).

Depresia, efectul unei alimentații deficitare

Depresia, efectul unei alimentații deficitare

Atunci când pacientul are impresia că lucrurile din viața lui îi scapă de sub control, acesta are tendința să mănânce mai puțin, pentru a dobândi sentimentul de control. De asemenea, aceștia pot mânca mai puțin pentru a-și manifesta sentimentele negative față de o persoană semnificativă. Autoinducerea vărsăturilor apare de cele mai multe ori pe un fond emoțional negativ, având rolul de distragere de la  gândurile neliniștitoare cât și de reglaj emoțional. Stima de sine scăzută, problemele de identitate cât și dificultățile emoționale din cadrul depresiei pot conduce la dezvoltarea anorexiei.

Pe de altă parte, depresia poate fi nu doar cauza, ci și efectul unei alimentații deficitare. Se pare că persoanele cu anorexie nervoasă sunt de multe ori susceptibile de a dezvolta depresie secundară. De cele mai multe ori depresia nu este o tulburare separată, ci un rezultat al schimbărilor fizice și biologice pe care anorexia le produce în creier și corp. Oboseala, epuizarea, malnutriția, starea de îngrijorare și obsesia legată de greutatea și forma corporală pot face pe cineva mai deprimat.

La nivel biologic, malnutriția afectează capacitatea creierului de a produce neurotransmițătorii responsabili de emoțiile pozitive (serotonină și noradrenalină). Ba chiar mai mult, anumite cercetări au pus în evidență faptul că persoanele cu anorexie nervoasă suferă o pierdere a materiei cenușii din creier (care este partea activă a cortexului). Pentru că anorexia nervoasă are efecte asupra țesutului cerebral, sunt afectate atenția, memoria, capacitatea de luare a deciziilor și de rezolvare a problemelor.

Rezultatele altor cercetări efectuate sugerează că factorii genetici influențează semnificativ predispunerea la anorexia nervoasă și contribuie substanțial la comorbiditatea observată între anorexia nervoasă și depresie majoră.

Tratament pentru anorexie și depresie

Tratament pentru anorexie și depresie

Cu cât trece mai puțin timp între debutul acestor tulburări și începutul unui tratament, cu atât este mai favorabil rezultatul. Așadar, se impune necesitatea de a cere sprijin de specialitate cât mai devreme. Tratamentul farmacologic și psihoterapia sunt principalele abordări.

Atunci când anorexia coexistă cu depresia se recomandă tratamentul antidepresiv.  Obiectivele tratamentului se vor stabili împreună cu fiecare pacient în parte în funcție de evaluarea acestuia, care are în vedere complicațiile medicale, riscul de suicid, motivația pentru recuperare, indicele de masă corporală, tulburările comorbide, stresul din mediu, printre altele.

Un aspect important este asigurarea stabilității medicale prin evaluarea regulată a stării pacientului. Se are în vedere normalizarea alimentației și a greutății prin reabilitarea nutrițională, cât și managementul simptomelor de mâncat compulsiv, a vomismentelor și exercițiilor fizice excesive. Simptomele de tip depresiv vor fi diminuate odată cu revenirea la o alimentație echilibrată. Odată cu reducerea simptomelor depresive se observă normalizarea obiceiurile alimentare cât și o îmbunătățire a  atitudinii pacienților față de mâncare.   

Psihoterapia este eficienta

Psihoterapiile care și-au dovedit eficiența sunt:

  • terapiile cognitiv-comportamentale
  • terapiile cognitiv-analitice
  • terapiile interpersonale
  • terapiile de familie

Intervenția psihoterapeutică trebuie să aibă în vedere atât ameliorarea simptomelor de tip depresiv cât și ajutarea pacienților să facă față evenimentelor de viață și stărilor afective în mod direct și eficient, fără a permite acestora să le influențeze alimentația. De asemenea, se are în vedere diminuarea sentimentelor de ineficiență, creșterea încrederii în sine, motivarea lor pentru schimbare.

Persoanelor cu anorexie și depresie le este greu să facă pași în căutarea ajutorului și de aceea aceștia au nevoie de sprijin exterior din partea familiei, a prietenilor, a specialiștilor în sănătate mintală (medici psihiatri și psihoterapeuți).

Calitatea vieţii este un concept vast, care înglobează o multitudine de factori personali, sociali, și/sau financiari. Calitatea vieţii este strâns legată de sănătate, astfel că o anumită afecţiune, cum este şi cazul depresiei, are un impact important asupra calităţii vieţii persoanelor în cauză, dar şi asupra celor apropiaţi acestora.

De fapt, calitatea vieții la adulții deprimați este mai afectată decât cea a adulților cu diabet zaharat, hipertensiune arterială și boli pulmonare cronice, conform unui studiu.

Studiile confirmă impactul important al depresiei asupra calităţii vieţii. Persoanele cu depresie au o stare psihică şi fizică proastă, petrec mai puţin timp cu prietenii, au probleme de cuplu, probleme financiare, risc mai mare de a consuma abuziv alcool, risc de a consuma droguri şi cel mai important există riscul unei tentative de suicid.

depresia creste riscul de suicid

Nu doar specialiştii, dar şi pacienţii acordă din ce în ce mai multă importanţă calităţii vieţii. Există două perspective asupra calităţii vieţii:

  • a subiectului implicat
  • obiectivă, din afară, adică perspectiva celor din jur

Din punct de vedere subiectiv se poate vorbi de o stare de bine fizică şi psihică, de un sentiment de împlinire personală, de satisfacţie, de o bună funcţionare socială şi profesională.

Având în vedere că depresia este o afecţiune care poate avea o durată destul de mare, un aspect important legat de calitatea vieţii este acela al ameliorării funcţionării psihologice şi sociale, prin intervenţia terapeutică.

Desigur, depresia se poate vindeca, dar până la atingerea acestui ţel se pot ameliora unele aspecte legate de calitatea vieţii. Rezultatele unui tratament nu sunt înregistrate în acelaşi mod de către medic şi pacient.

Așteptările prea mari de la tratament te pot influența negativ

Așteptările prea mari de la tratament te pot influența negativ

Chiar în cazul unei evoluţii considerate bune de către medic, unii pacienţi pot avea aşteptări diferite şi deci un grad de insatisfacţie legat tocmai de calitatea vieţii. În sensul că simpla ameliorare a simptomatologiei nu conduce neapărat şi la o stare de bine – cea pe care şi-o doreşte cel care suferă de depresie. Deci cea mai bine plasată pentru a evalua calitatea vieţii este persoana depresivă, desigur, aparţinătorii, precum şi specialiştii au un rol important.

Unul dintre aspectele importante ale calităţii vieţii persoanei depresive este legat de impactul afecţiunii asupra funcţionării acesteia. Multe dintre simptomele depresiei: scăderea interesului şi a plăcerii, lentoarea, oboseala, insomnia, dificultatea de concentrare – au un impact negativ asupra funcţionării persoanei suferinde. Aceste aspecte afectează capacitatea persoanei de a munci, de a petrece timp cu cei apropiaţi, de a se distra, de a resimţi satisfacţie și mulţumire.

Astfel, viaţa socială este afectată într-o mare măsură la persoanele cu depresie, fapt care poate determina accentuarea insatisfacţiei şi a sentimentelor de incapacitate.

Îmbunătățește-ți calitatea vieții

Îmbunătățește-ți calitatea vieții

Calitatea vieții se poate îmbunătății prin mai multe metode – un echilibru mai bun între viața profesională și cea familială, regim alimentar sănătos, timp pentru pasiuni și hobby-uri, dar și timp pentru propria persoană.

Dar, pentru cei care au fost diagnosticați cu depresie și/sau anxietate, aceste sfaturi sunt aproape de neatins din cauza sentimentului de inutilitate și lipsa de speranță că viața lor poate fi mai bună. Din acest motiv se recomandă tratamentul prin psihoterapie.

Există mai multe modalități de tratament, precum există și o multitudine de cazuri variate de depresie și anxietate. La baza procesului de vindecare stă și relația interpersonală dintre specialist și pacient, iar legătura se poate forma, sau nu. Important este angajamentul persoanei diagnosticate de a continua să caute persoana potrivită.

Go Top