×

Ejacularea precoce este una dintre cele mai frecvente disfuncții sexuale care apar în cursul unui episod depresiv major. Tulburarea este definită ca situația în care bărbații obțin orgasmul și ejacularea, în mod persistent și recurent, fără să dorească acest lucru.

Prevalența ejaculării precoce, la nivel internațional este de 20-30% la bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 70 de ani, în funcție de percepția fiecăruia asupra rapidității ejaculării sau/și de percepția mai mult sau mai puțin distorsionată a timpului în cursul actului sexual.  

Tulburarea este mai frecventă la bărbații tineri, la cei cu o partenera nouă și la cei cu educație superioară. Se pare că ejacularea precoce reflectă o preocupare marcată față de satisfacția partenerei, ipoteza susținută de apariția disfuncției în relațiile stresante, care o exacerbează.

Într-un mod frecvent, ejacularea precoce este consecința anxietății – aceasta este privită ca o condiționare comportamentală eronată. Mulți bărbați își pot controla latența ejaculatorie pe măsură ce își dezvoltă experiență sexuală. La unii bărbați în vârstă de peste 40 de ani, ejacularea precoce poate să apară spontan, odată cu așa-numita criză a vârstei a două, și este reversibilă. Ejacularea precoce este o disfuncție sexuală care răspunde foarte bine la tratament (medicație sau psihoterapie).

De altfel, nu doar ejacularea precoce este o problemă de tip tulburare sexuală la bărbați.

Cauzele principale ale ejaculării precoce

Cauzele principale ale ejaculării precoce

Există șapte categorii principale de cauze ale ejaculării precoce:

  • Problemele sexuale sau medicale ale partenerului
  • Dificultatea în comunicare cu partenerul și preferințele sexuale diferite ale acestuia
  • Stima de sine scăzută și dismorfofobia – o formă de anxietate care are în prim plan preocuparea exagerată pentru defecte fizice minore, reale sau imaginare
  • Abuzul emoțional sau sexual suferit în decursul vieții
  • Anxietatea sau depresia
  • Inhibiția sexuală care survine din factori culturali sau religioși

Anxietatea generalizată, în special anxietatea socială, induce un stres peste măsură care poate afecta sănătatea sexuală a unui individ. Familia disfuncțională, și problemele cu aceasta, pot crea griji permanente care se păstrează și în dormitor.  

Din punct de vedere genetic sau fiziopatologic, putem puncta tulburări în metabolismul dopaminei și a serotoninei, afecțiuni tiroidiene, și prostatita.

Diagnosticul ejaculării precoce

Diagnosticul ejaculării precoce

Este vorba de o ejaculare precoce atunci când se observă un tipar comportamental persistent sau recurent de ejaculare, care apare în cursul activității sexuale cu partenerul, în aproximativ 1 minut după penetrare sau înainte ca subiectul să dorească ejacularea.

Acest simptom trebuie să fi persistat timp de cel puțin 6 luni, în aproape sau chiar în toate contactele sexuale, și să determine un disconfort individual semnificativ.

Ejacularea precoce este clasificată în

  • tip primar, adică a fost prezentă pe tot parcursul vieții sexuale active
  • tip secundar, dobândită după o perioadă de funcționare sexuală normală
  • generalizată, adică nu se limitează doar la anumite tipuri de stimulare, situații sau parteneri
  • situațională, adică apare numai la anumite tipuri de stimulare, situații sau parteneri.

Ejacularea precoce se poate trata!

Ejacularea precoce se poate trata!

Pacienții care acuză ejaculare precoce au fost împărțiți în două categorii:

  • cei cu timp latență mai scurt al reflexului bulbo-cavernos, care pot fi tratați farmacologic (medicamentos);
  • cei cu o condiționare psihogenă sau comportamentală eronată. Aceștia se pretează mai bine la psihoterapie.

Dacă ejacularea precoce apare în cursul unui episod depresiv major, tratamentul medicamentos antidepresiv poate contribui și la ameliorarea disfuncției sexuale.

Psihoterapia este o metodă terapeutică eficientă în cazul celei de-a doua categorii de pacienți, la care acuzele psihologice, condiționările eronate sau dificultățile interpersonale predomină. Se poate recurge la psihoterapie comportamentală, hipnoterapie, terapie analitică, mindfulness (tehnica cognitivă orientată către conștientizarea și menținerea senzațiilor experiențate de subiect în prezent, pentru distragerea atenției de la propriile disfuncționalități).

Psihoterapia este tratamentul preferat pentru pacienți și numai medicul specialist poate recomanda un tratament medicamentos!

Bolile psihice pot scurta durata vieții cu 7-24 ani. În plus, ele înrăutățesc prognosticul afecțiunilor fizice asociate. Mecanismele prin care este afectată speranța de viață în afecțiunile psihice au constituit subiectul a numeroase cercetări până în prezent. O persoană care suferă de depresie are un risc cu 20% mai mare de moarte prematură și 39% de moarte datorată unor afecțiuni cardio-vasculare. Mortalitatea este crescută mai mult la sexul masculin decât la cel feminin.

Ne referim la scurtarea duratei de viață în depresie independent de suicid. Este cunoscut faptul că persoanele cu tulburare depresivă majoră au un risc de 20 ori mai mare de suicid decât populația generală și chiar mai mult dacă se asociază simptomatologie anxioasă sau tulburare de stres post-traumatic.

Speranța de viață în depresie poate să scadă datorită asocierii cu tulburările legate de consumul de alcool, droguri sau de fumat.

Stigmatizarea joacă un rol important

stigmatizarea joaca un rol negativ in tratamentul depresiei

Datorită stigmatizării, se scade calitatea îngrijirilor medicale non-psihiatrice pentru persoanele cu afecțiuni psihice. Totodată pacienții se neglijează și nu se adresează în timp util medicului, pot să nu fie aderenți la tratament și la indicațiile terapeutice.

În ultimii ani cercetările științifice au evidențiat asocieri ale tulburărilor psihice cu modificări ale structurii ADN-ului, modificări asemănătoare celor care apar în procesul de îmbătrânire. Concluziile studiilor susțin că apare o accelerare a îmbătrânirii celulare în afecțiunile psihice, în principal în tulburarea depresivă majoră, ceea ce produce creșterea mortalității.

Studiile recente evidențiază implicarea în depresie a:

  • funcționării axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale
  • inflamației cronice
  • stresului oxidativ
  • modificărilor sistemului imunitar
  • scurtării telomerilor și accentuării îmbătrânirii celulare

Aceste fenomene sunt interconectate și predispun la boli cronice caracteristice îmbătrânirii, cum sunt bolile cardio-vasculare, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat de tip II, boală pulmonară obstructivă cronică, astmul, diverse tipuri de cancer. Bolile enumerate sunt asociate frecvent cu tulburarea depresivă majoră și reprezintă cauzele principale de mortalitate la persoanele cu depresie.   

Tratăm depresia prin terapie

depresia se trateaza prin terapie

Studii arată că terapia psihofarmacologica și psihoterapia pot încetini sau chiar inversa procesul de îmbătrânire celulară la pacienții cu depresie, posibil prin creșterea activității telomerazei. Deasemenea se sugerează că și sportul ar crește activitatea telomerazei, explicându-se astfel efectele pozitive ale acestora asupra sănătății fizice și psihice.

Psihoterapia este esențială îmbunătățirii calității și duratei vieții. Prin ajutorul oferit de psihoterapeut, o persoană depresivă poate să-și pună în perspectivă problemele și să-și recapete curajul și dorința de viață.  

Sunt mai multe tipuri de psihoterapie, dar cele mai importante sunt:

  • psihoterapia cognitiv-comportamentală
  • psihoterapia cognitivă
  • psihoterapia comportamentală
  • terapia rațional-emotivă si comportamentală
  • psihoterapia comportamentală dialectică

Fiecare cu avantajele și dezavantajele ei. Un psihoterapeut va recomanda tipul de terapie și va adapta tratamentul pentru tipul de depresiei găsit. Iar de cealaltă parte, pacientul va trebui să aibă încredere în tratament și să respecte regulile acestuia pentru a face progrese în procesul de vindecare.

Disfuncția erectilă, cunoscută și ca impotență, este o afecțiune frecvent întâlnită la pacienții care suferă de depresie. Se estimează că 10-20% dintre bărbații depresivi suferă și de disfuncție erectilă.  

În lumea medicală s-a renunțat la utilizarea termenului “impotență”, din cauza conotațiilor depreciative și malițioase ale acestuia. Totuși, acest termen descrie cu acuratețe sentimentele de neputință, neajutorare și scădere a stimei de sine, pe care le au pacienții cu disfuncție erectilă.

Deși pare gravă prin implicațiile sexuale, emoționale și relaționale, disfuncția erectilă din depresie este o afecțiune care poate fi tratată și se remite în cele mai multe dintre cazuri. Doar existența altor afecțiuni grave poate duce la un eșec al tratamentului, însă aceste cazuri sunt foarte rare.

Cauzele disfuncției erectile

Cauzele disfuncției erectile

Disfuncția erectilă din depresie are în special o cauză psihogenă, adică este determinată de modificări psihice. Ideile de inutilitate și incapacitate, pesimismul profund, lipsa de speranță și inabilitatea de a resimți plăcere (denumită și anhedonie), fac ca pacientul depresiv să nu manifeste interes pentru sex și, în consecință, să nu aibă erecții sau să aibă erecții incomplete, insuficiente pentru un act sexual complet și satisfăcător pentru partener.

Există și alte cauze care pot genera disfuncție erectilă:

  • diverse intoxicații
  • boli
  • accidente

Cum se diagnostichează disfuncția erectilă

Cum se diagnostichează disfuncția erectilă

Cel puțin unul dintre următoarele 3 simptome trebuie să fie resimțit în aproape toate sau în toate activitățile sexuale:

  • dificultate însemnată în obținerea unei erecții în timpul actului sexual
  • dificultate accentuată în menținerea unei erecții, necesară întreținerii unui raport sexual
  • scădere evidentă a rigidității penisului

Dacă simptomele de mai sus cauzează persoanei o suferință pronunțată, se va putea diagnostica disfuncția erectilă.

Tratamentul disfuncției erectile

Tratamentul disfuncției erectile

Disfuncția erectilă este o problemă unde ambii parteneri sunt implicați. Suportul moral de care beneficiază pacientul are o însemnătate crucială în tratarea acestei afecțiuni. Fără un tratament adecvat, disfuncția erectila apărută pe fondul unui episod depresiv nu se remite. Există și un cerc vicios în care episodul depresiv antrenează disfuncția erectilă, care odată conștientizată, accentuează depresia.   

În majoritatea cazurilor, disfuncția erectilă se remite complet sub tratament medicamentos antidepresiv. Există și cazuri în care medicația antidepresiva poate induce disfuncție erectilă. În aceste situații medicul trebuie să prescrie un antidepresiv care nu are un astfel de efect secundar. Îmbunătățirea funcției erectile conduce adesea la ameliorarea depresiei.

Psihoterapia este o soluție de tratament la care se apelează tot mai frecvent.

  • consiliere de cuplu sau de relație
  • terapie psihanalitică
  • reducerea anxietății
  • terapie cognitiv-comportamentală

În prezent este larg acceptată ideea că cele mai durabile rezultate în tratarea disfuncției erectile se obțin combinând terapia medicamentoasă cu psihoterapia, pe fondul unui suport emoțional semnificativ din partea partenerului de viață.

Depresia din tulburarea bipolară sau depresia bipolară se referă la episodul depresiv care apare în cursul evoluției tulburării bipolare. Este o depresie deseori mai severă și mult mai dificil de tratat.

Tulburarea bipolară constă într-o succesiune de episoade maniacale, hipomaniacale, mixte și depresive.

Cea mai folosită schema de diagnostic este cea  a Asociației Americane de Psihiatrie. Potrivit acestuia se descriu două tipuri principale de tulburare bipolară.  Pacienții cu tulburare bipolară tip I au cel puțin un episod maniacal în antecedente.

Unii pacienți au avut și episoade depresive în antecedente, iar majoritatea pacienților vor prezenta ulterior episoade  maniacale și depresive. Pot să apară și episoade hipomaniacale sau mixte precum și o anumită labilitate emoțională interepisodică. Pacienții care îndeplinesc criteriile pentru tulburare bipolară de tip II prezintă doar episoade depresive și episoade hipomaniacale. Aceștia nu au în evoluție episoade de manie.

Criteriile de diagnostic ale Organizației Mondiale a Sănătății (WHO) sunt similare celor americane,  dar în clasificarea OMS nu există o diferență între tulburarea bipolară I și tulburarea bipolară II.

Depresia și anxietatea îngreunează diagnosticul tulburării bipolare

diagnosticul tulburarii bipolare

Diagnosticarea tulburării bipolare poate fi dificilă și uneori poate trece mult timp de la apariția primelor semne de boală și până la instituirea tratamentului. Amânarea diagnosticului și deci a tratamentului se datorează variabilității formelor clinice și a formelor de debut.

Cele mai frecvente diagnostice inițiale sunt de:

La aproximativ o treime dintre pacienți intervalul dintre prima consultație psihiatrică și diagnosticul de tulburare bipolară este mai mare de 10 ani. Cei care au fost diagnosticați greșit au fost consultați în medie de 4 medici și au primit în medie 3.5 alte diagnostice.

Factorii principali care duc la o diagnosticare tardivă includ:

  • suprapunerea simptomatologiei, în special cu depresia unipolară (tulburarea depresivă) – adică prezența simptomelor comune, asemănătoare
  • tulburările de anxietate, abuzul de substanțe
  • apariția târzie în cursul evoluției a simptomelor maniacale sau hipomaniacale la pacienții care au avut un istoric de episoade depresive recurente

În special la persoanele tinere succesiunea tabloului clinic și a diagnosticelor este deseori de: anxietate, depresie și apoi apariția maniei.

Se estimează că aproximativ 35 până la 45% din pacienții cu tulburare bipolară I sunt diagnosticați inițial cu depresie unipolară (tulburare depresivă).

Este important să se excludă posibilitatea unui diagnostic de tulburare bipolară în cazul pacienților care prezintă inițial doar simptome depresive pentru a stabili conduita terapeutică optimă. Astfel, un tratament doar cu antidepresive (monoterapie) la pacienții cu tulburare bipolară poate precipita un episod maniacal în 30-40% din cazuri. Pentru a o evita, ghidurile terapeutice actuale recomandă asocierea antidepresivelor cu stabilizatori ai dispoziției pentru tratamentul pacienților cu tulburare bipolară.

Te poți auto evalua!

te poti autoevalua pentru tulburarea bipolara

Există numeroase instrumente care ajută la stabilirea și confirmarea diagnosticului. Dintre acestea, chestionarul pentru tulburări de dispoziție (Mood Disorder Questionnaire, MDQ) este extrem de util în depistarea tulburărilor bipolare.

Chestionarul pentru tulburări de dispoziție a fost elaborat de o echipă de specialiști, care au dorit să identifice o cale de depistare rapidă și cât mai corectă a tulburărilor bipolare. MDQ este un instrument de autoevaluare, care poate fi aplicat într-un răstimp foarte scurt (5 minute). MDQ este un chestionar folosit mai mult pentru screening.  

Acest instrument de screening îi oferă atât persoanei în cauza cât și membrilor familiei și psihiatrului informația că persoana respectivă ar putea avea o tulburare bipolară. Astfel, în cazul în care se obțin rezultate pozitive, se recomandă o evaluare completă și aprofundată. MDQ cuprinde 13 intrebări, la care se răspunde prin da sau nu, intrebări referitoare la simptome sau comportamente hipomaniacale sau maniacale. În plus sunt intrebări referitoare la posibilele consecințe ale acestor simptome, de natură familială, financiară, legală.

Tulburarea bipolară și anxietatea

tulburarea bipolara si anxietatea

Tulburările de anxietate sunt întâlnite la peste 50% dintre pacienții cu tulburare bipolară.

Comorbiditatea (coexistența a două sau mai multe afecțiuni) cu tulburări de anxietate este mai frecventă în cazul persoanelor cu:

  • debut timpuriu
  • recuperare partială
  • perioade reduse de eutimie (dispoziție normală)
  • o slabă funcționare
  • o calitate a vieții redusă
  • un risc mai mare de tentative de suicid

Cele mai des întâlnite sunt tulburarea de panică și agorafobia în proporție de 20%, fobia socială se situează la 16%, fobia simplă menține un procent de 10%, iar tulburarea obsesiv-compulsivă deține 9%.

Altă tulburare de anxietate coexistentă cu tulburarea bipolară este tulburarea de stres post-traumatic (PTSD). La acești pacienți au fost identificate, ca factori de risc, psihotraumele din copilărie (abuzuri). Pacienții bipolari care au suferit abuzuri în copilărie au un risc mai mare de a dezvolta tulburări anxioase și tulburări legate de consumul de alcool.

Depresia apărută la aparținătorii persoanelor cu tulburare bipolară

Un aspect extrem de important al impactului asupra celor din jur, îl constituie depresia care poate să se dezvolte la aparținători, mai precis la persoana care îngrijește pacientul. Apariția unei depresii sau alte patologii psihiatrice la aparținător are consecințe nefavorabile și asupra pacientului. Pe de-o parte depresia aparținătorului impune un stres asupra pacientului, iar pe de altă parte un aparținător deprimat este mai puțin eficient.

Calitatea vieții prin ochii tulburării bipolare

Calitatea vieții prin ochii tulburării bipolare

Tulburarea bipolară are un impact semnificativ asupra întregii vieți a pacientului care suferă de această afecțiune. Având în vedere faptul că pacienții cu tulburare bipolară prezintă simptome cea mai mare parte a unui an, aceștia au o slabă calitate a vieții.

Scăderea calității vieții este mai marcată în cazul pacienților bipolari decât în cazul pacienților depresivi sau chiar cu afecțiuni somatice cronice. Simptomele depresive sunt în mod special corelate cu scăderea randamentului și afectarea calității vieții. Unii pacienți consideră că în timpul fazei de hipomanie sau manie au o slabă calitate a vieții și nu raportează mereu o stare de bine sau de euforie.

Cea mai gravă consecință a scăderii calității vieții este rata mare de suicid. Tentativele de suicid sau suicidul sunt asociate episoadelor depresive sau, uneori, consecutive unor episoade depresive recurente, prelungite și severe.

Alte consecințe ale tulburării bipolare sunt scăderea productivității și rata mare de șomaj. Acestea au efect nu doar asupra indivizilor și familiilor lor, ci și asupra societății, fiind considerate drept costuri indirecte ale tulburării bipolare.

Go Top