×

Vara s-a terminat și se pare că vacanțele la mare, la munte sau în alte locuri exotice nu au fost suficiente pentru a ne ajuta să ne reîncărcăm bateriile. A venit toamna, dar în ciuda farmecului ei, ne simțim letargici și lipsiți de energie, de parcă am fi participat la maraton.

De ce se întâmplă acest lucru?

Specialiștii sunt de părere că o parte reprezentativă din populație suferă de ceea ce se cheamă tulburare afectivă sezonieră. Ce este aceasta? Tulburarea afectivă sezonieră sau depresia de vară/iarnă face parte din tulburările care par să fie corelate cu schimbarea anotimpului.

De cele mai multe ori, acest tip de depresie apare iarna sau pe măsura ce zilele se scurtează, atunci când lumina soarelui este mai redusă și ritmul circadian se dereglează. Dar un procent important dintre cei cu această tulburare o resimte, mai degrabă, atunci când zilele sunt mai lungi ci nu mai scurte.

Tulburarea afectivă sezonieră se manifestă cu un nivel redus de energie, tristețe, oboseală, dificultăți de concentrare, retragerea în sine, evitarea activităților sociale și familiale, creștere în greutate, cu o poftă crescută pentru carbohidrați, iritabilitate, somnolență.

Care ar fi totuși o posibilă cauză pentru această tulburare afectivă sezonieră? Unele teorii susțin că zilele mai scurte și lipsite de soare ar stimula prezența melatoninei (hormonul somnului), conducând astfel la stări de apatie și somnolență.

Corelația dintre razele ultraviolete și nivelul de serotonină

Cum sa ne motivam la inceputul toamnei

Mai este o ipoteză interesantă care afirmă că există o corelație directă între razele ultraviolete și nivelul de serotonină. Razele UV sunt importante pentru că sunt absorbite prin piele și ajută la producerea vitaminei D. Această vitamină joacă multe roluri în organism, inclusiv în producția de serotonină. Dar, în afara de productia de vitamina D, intensitatea luminii la care suntem expuși este, de asemenea, importantă pentru că duce și la o activitate crescută a serotoninei, acel neurotransmiţător responsabil pentru starea de bine şi buna dispoziţie. Serotonina reglează, printre altele, somnul şi apetitul, ceea ce explică cercul vicios al simptomelor tulburării sezoniere afective.

Se presupune, totuși, că anotimpul nu are o influență atât de mare asupra acestei forme de manifestare afectivă și că ea, de fapt, este precursorul unei tulburări depresive majore sau tulburări bipolare, însă cercetările nu au căzut total de acord asupra acestei concluzii. Există persoane care nu dezvoltă niciun episodic depresiv major, dar care atunci când se schimbă anotimpul încearcă o stare afectivă și un tonus mai scăzute.

Cum să ne mobilizăm pentru noul sezon?

Cum ne mobilizam pentru noul sezon

Putem face acest lucru în mai multe feluri:

  • Acțiunea directă (sport sau orice tip de mișcare fizică) fiind aliatul numărul unu în lupta cu orice tulburare de tip depresiv.
  • O alimentație echilibrată ne poate aduce energie, dar ne și poate influența pozitiv imaginea de sine, astfel că o dietă îmbinată cu o activitate fizică pot reduce două dintre manifestări.
  • Terapia cu lumină (fototerapia) este și ea o metodă eficientă de a lupta cu succes împotriva depresiei sezoniere. Acest tip de terapie se efectuează în condiții controlate și constă în expunerea la o lumină mai intensă decât a becului, tratamentul durând de la 15 minute la 3 ore, în funcție de nevoile individuale și echipamentul folosit.

Specialiștii de la Universitatea Columbia din SUA mai propun, cu rezultate destul de bune (dintr-o sută de pacienți, ¾ au avut o recuperare bună), și terapia cu ioni negativi. Ionul negativ este o moleculă care conține un extra electron. Aceste particule încărcate negativ sunt create, în mod natural, de către soare, vânt sau ape curgătoare. Aceste molecule, atunci când sunt găsite în concentrație ridicată, sunt capabile să curețe și să împrospăteze aerul, având un impact pozitiv asupra persoanelor cu tulburări afective sezoniere. Aceste metode se fac de către specialiști și sunt combinate cu psihoterapie și/sau medicație.

Ce mai putem face pentru a ne intra în ritm?

Ce mai putem face pentru a ne intra în ritm

Să ținem un jurnal de activități detaliat. Persoanele, care lucrează și la serviciu după o listă de sarcini, au mai multe șanse să termine ce și-au propus, decât cele care se apucă haotic de muncă. Apoi, putem să prioritizăm o singură activitate pe ziua respectivă și să nu amânăm. Oamenii eficienți propun o metodă insolită de a-și prioritiza sarcinile, printr-o reprezentare grafică a diagramelor lui Venn.

Probabil cu toții ne aducem aminte din manualul de logică din liceu de cercurile care se suprapun pentru a verifica mai multe inferențe. Diagramele Venn sunt un organizator cognitiv format din două cercuri, parțial suprapuse, în care se reprezintă asemănările și deosebirile dintre două idei sau concepte. Acolo unde cercurile se suprapun sunt asemănările iar acolo unde nu, sunt deosebirile.

Ce putem face?

Desenăm trei cercuri care se intersectează și în care scriem: ce ne place să facem, ce trebuie să facem și ce nu ne place să facem. Provocarea este de a găsi intersecția dintre ce ne place să facem și ce trebuie să facem și de a transforma ce nu ne place să facem în ceva tolerabil.

Așadar, o dietă echilibrată plină de vitamine și minerale, acțiune fizică (fie că este tae-bo sau o plimbare în ritm lent), terapie cu lumină sau reprezentarea grafică a lucrurilor care ne plac, toate pot fi unelte eficiente care să ne ajute să ne mobilizăm o dată cu venirea toamnei.

Această disfuncție este caracterizată prin diminuarea sau absența dorinței de activitate sexuală și apare frecvent în cursul depresiei, ca un fenomen secundar al anhedoniei (incapacitatea de a resimți plăcerea) – aceasta fiind un criteriu esențial de diagnostic al episodului depresiv major.

Prevalența diminuării dorinței sexuale (libidoului) este de aproximativ 6% la bărbați cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, de 41% la bărbați cu vârste cuprinse între 66 și 74 de ani și de doar 1,8% la bărbați cu vârste cuprinse între 16 și 44 de ani.

Cauzele diminuării dorinței sexuale

Cauzele diminuării dorinței sexuale

Principalele cauze ale diminuării libidoului masculin pot fi legate de partener și problemele sexuale/medicale ale acestuia. Calitatea relației dintre două persoane este importantă, iar dacă sunt dificultăți în comunicare, discrepanțe în preferințele sexuale, abstinența sexuală prelungită sau ostilitatea față de partener, tulburarea se poate declanșa.

Vulnerabilitățile individuale au un rol important pentru că stimă de sine scăzută și dismorfofobia (preocupare anxioasă pentru un defect fizic minor, real sau imaginar) aduc elementul de nesiguranță în relația de intimitate din cuplu și poate face persoana respectivă rigidă și cu o lipsă complet de dorință pentru a încerca lucruri noi.

Iar depresia și anxietatea pot fi cauzatoare dar și efecte secundare ale tulburării-induc o scădere a dorinței sexuale masculine la aproximativ 50% dintre bărbați.

Factori de risc

Factorii ambientali, precum abuzul de alcool sau substanțe, pot influența dorința sexuală. Iar problemele interpersonale, atitudinea față de partener și lipsa educației sexuale sunt destul de prevalente în societate. Educația sexuală este un tabu în majoritatea familiilor din România, și având în vedere că la școală nu se oferă cursuri informative, ci preferă să se ignore acest subiect important în evoluția unui adolescent, problemele se resfrâng în perioada în care persoana devine activă sexual.

Traumele din copilărie pot influența semnificativ dorința sexuală – și aici nu ne referim doar la abuzul sexual, ci și la traume care pot afecta fizicul unei persoane.

În vederea factorilor genetici sau fiziologici, s-a descoperit că afecțiunile endocrine, cum ar fi hiperprolactinemia sau hipogonadismul (dezvoltarea insuficientă a organelor sexuale), pot conduce la diminuarea dorinței sexuale.

Cum recunoaștem tulburarea

Cum recunoaștem tulburarea

Tulburarea masculină a diminuării dorinței sexuale este diagnosticată în anumite condiții:

  • persistentă sau recurentă diminuării ideilor erotice sau sexuale (ori absența lor)
  • a dorinței de activitate sexuală

Evaluarea disfuncției este făcută de medicul psihiatru, care va lua în considerare factorii care afectează funcționarea sexuală, cum ar fi vârsta sau aspecte generale și socio-culturale din viața pacientului. Dacă simptomele au persistat timp de cel puțin 6 luni, iar ele prezintă un disconfort individual semnificativ, atunci se poate diagnostica tulburarea masculină a diminuării dorinței sexuale.

Tulburarea masculină a diminuării dorinței sexuale este de tip primar, adică a fost prezentă pe tot parcursul vieții sexuale active și este de tip secundar atunci când este dobândită, adică a apărut după o perioadă de funcționare sexuală normală.

Aceasta, poate fi generalizată, adică nu se limitează doar la anumite situații sau parteneri, dar poate fi și situațională, adică apare numai în anumite contexte, la anumite tipuri de stimulare sau cu anumiți parteneri.

Dacă tulburarea masculină a diminuării dorinței sexuale este primară, disfuncția nu se va remite fără tratament, deoarece persistă cauzele psihologice sau fiziopatologice care o întrețin. Remisiunea spontană a disfuncției în timp este exclusă.

Cum ne tratăm?

Cum ne tratăm

Dacă tulburarea masculină a diminuării dorinței sexuale a apărut ca o consecință a depresiei, tratamentul antidepresiv va ameliora considerabil disfuncția sexuală, până la remisiune completă. În cazul în care la originea disfuncției sexuale stau cauze psihologice, atunci psihoterapia este indicația de elecție pentru tratarea afecțiunii. Se poate recurge la psihoterapie psihodinamică, cognitivă, hipnoză sau psihoterapie suportivă.

Tulburarea masculină a diminuării dorinței sexuale, în special concomitentă cu episodul depresiv major este relativ ușor de tratat și se poate remite în cursul tratamentului cu antidepresive. Dacă există cauze endocrine sau chirurgicale, tratamentul țintit, orientat fiziopatologic va rezolva și disfuncția sexuală. Psihoterapia poate avea rezultate satisfăcătoare și durabile.

Dar ca tratamentul să aibă efect, trebuie o implicare activă a pacientului care constă în informarea despre afecțiune-rușinea poate dăuna procesului de vindecare.

Vorbește cu un psihoterapeut – acum și online, din intimitatea casei tale.

În lumea medicală psihiatrică, anorgasmia mai este denumită și tulburarea de orgasm a femeii. Această afecțiune, frecvent întâlnită în depresie, afectează 10% până la 42% dintre femei. Aproximativ 10% dintre femei nu au niciodată experiența unui orgasm pe parcursul întregii vieți.

După Kaplan și Sadock, care citează un studiu al celebrului sexolog american Alfred Kinsey, 5% dintre femeile căsătorite din SUA, în vârstă de peste 35 de ani, nu au avut niciodată un orgasm.

Capacitatea femeii de a obține orgasmul crește cu vârsta și cu experiența sexuală, pe măsură ce aceasta își cunoaște propriul corp. Atunci când disfuncția orgasmică apare doar în anumite situații, această tulburare este însoțită, de regulă și de dificultăți referitoare la libido și excitația sexuală.   

Anorgasmia poate să apară și la bărbat, dar este mult mai rară decât la femei, din considerente fiziologice. Orgasmul masculin poate fi inhibat sau imposibil. Dacă tulburarea este prezentă pe parcursul întregii vieți, ea este, de regulă, consecința unei boli psihice severe. Apariția dificultăților de orgasm la bărbat, după o perioadă de activitate sexuală normală, reflectă în special dificultăți interpersonale.

Cauzele anorgasmiei feminine

Cauzele anorgasmiei feminine

Anorgasmia feminină poate avea și alte cauze care coexistă cu tulburarea afectivă, cum ar fi problemele sexuale sau medicale ale partenerului de viață. Comunicarea în cuplu, dacă este deficitară, poate duce la mai multe temeri și distruge relația intimă-divergențele în privința interesului sexual și teama de respingere sunt factori comuni.

Ostilitatea în raport cu bărbații, survenită din traume sau experiențe nefaste, precum și stima de sine scăzută sau preocuparea anxioasă pentru un defect fizic minor, real sau imaginar, aduc greutăți în dormitor. Un cerc vicios este creat de oboseala cronică, iritabilitatea și irascibilitatea pacientului.

Există factori majori de stres, cum ar fi doliul, șomajul sau falimentul, care au un cuvânt de spus în vederea apariției anorgasmiei feminine. Factorii culturali sau religioși duc la inhibiția sexuală și atitudinea non-permisivă în raport cu sexualitatea femeii. Iar bolile endocrine, cancerul și unele medicamente antihipertensive sau antidepresive pot exacerba tulburarea.

Anxietatea și teama de sarcină poate crea o problemă în abilitatea femeii de a obține orgasmul. Acest lucru poate duce chiar la depresie dacă mai apar și factori ambientali precum o relație disfuncțională cu familia, complet nesănătoasă din punctul de vedere al relaționării cu simbolurile de autoritate-mama, tatăl sau tutorele legal.

Alți factori mai pot fi menopauza, atrofia vulvo-vaginală, și abuzul de substanțe: alcoolul, cannabisul, heroina și metadona.

Diagnosticarea tulburării de orgasm

Diagnosticarea tulburării de orgasm

Tulburarea de orgasm a femeii este diagnosticată prin prezența a două sau mai multor simptome, care apar în cursul tuturor sau aproape al tuturor contactelor sexuale, persistente pe o perioadă de cel puțin 6 luni:

  • întârziere marcată sau absență a orgasmului ori frecvență redusă a acestuia
  • reducere evidentă a intensității senzațiilor de orgasm
  • disconfort individual semnificativ
  • pacienta nu a avut niciodată un orgasm, în nici o situație

Anorgasmia poate fi clasificată în:

  • tip primar, adică a fost prezentă pe tot parcursul vieții sexuale active
  • tip secundar, dobândită după o perioadă de funcționare sexuală normală
  • generalizată, adică nu se limitează doar la anumite situații sau parteneri
  • situațională, adică apare numai în anumite contexte, la anumite tipuri de stimulare sau cu anumiți parteneri

Anorgasmia și tratamentul psihoterapeutic

Anorgasmia și tratamentul psihoterapeutic

De cele mai mult ori orgasmul feminin este influențat de o multitudine de factori  și de aceea tulburarea este dificil de tratat. Un tratament medicamentos specific încă nu este disponibil, deși s-a încercat administrarea de sildenafil citrat, cu rezultate nesatisfăcătoare.

Dacă anorgasmia apare ca o consecință a depresiei, tratamentul farmacologic al acesteia din urmă poate conduce și la ameliorarea calității vieții sexuale. Au fost încercate și metode nespecifice de tratament: aromaterapie, remedii homeopate, masaj cu uleiuri aromate, dar eficiența acestor procedee este dificil de evaluat medical și statistic/științific.

În prezent anorgasmia este frecvent adresată prin psihoterapie. În procesul psihoterapeutic este implicat și partenerul, pentru ameliorarea comunicării și rezolvarea conflictelor. Partenerii trebuie să învețe: autoexplorarea, rezolvarea fricii (inconștiente) de orgasm, obținerea excitației sexuale sau conștientizarea particularităților erogene ale fiecăruia.

Alte metode de psihoterapie utilizate în tratarea anorgasmiei feminine sunt:

  • hipnoterapia
  • terapia cognitiv-comportamentală
  • terapia integrativă

Tratamentul componentelor psihologice are o importanță semnificativă. Suportul emoțional și comportamental al partenerului este esențial. Întrucât nu există o medicație specifică, diferite metode de psihoterapie sunt de preferat, iar rezultatele obținute sunt semnificative și satisfăcătoare pe termen lung.

Ejacularea întârziată este una dintre disfuncțiile sexuale care apar destul de frecvent în cursul unui episod depresiv major. Tulburarea este definită ca dificultate de a obține ejacularea în cursul unui act sexual, deși aceasta poate fi obținută în timpul masturbării, în majoritatea cazurilor.

După Kaplan & Sadock, care citează un studiu realizat de Masters și Johnson, incidența tulburării a fost de 3,8% într-un grup de 447 de bărbați cu disfuncții sexuale. Prevalența generală a tulburării în SUA este de 5%.

Cele mai frecvente cauze

Cele mai frecvente cauze

Depresia cuplată cu tratamentul medicamentos (antidepresive) este o cauză des întâlnită de psihoterapeuți. Dar o dată cu apariția internetului și ușurința cu care poți să navighezi – laptopuri mai ieftine, acces la internet ieftin și de mare viteză; apare și problema utilizării intensive a site-urilor de pornografie. Acest lucru poate crea dependență și desensibiliza nu doar persoanele tinere, dar și adulții.

Abuzul de alcool și droguri – aici putem numi heroina și cocaina; dar și tulburările psihiatrice severe, precum ADHD, retard mental, schizofrenia cronică defectuală și tulburarea obsesivo-compulsivă au un impact negativ asupra sănătății sexuale ale unui individ.

La bărbații în vârstă de peste 50 de ani pot apărea și tulburări în conducerea impulsului nervos, la nivel genito-pelvin, și diminuarea secreției de hormoni steroidieni-ambele pot explica declanșarea acestei disfuncții sexuale.

După vârsta de 50 de ani prevalența acestei disfuncții crește, astfel încât ajunge să se dubleze în jurul vârstei de 80 de ani, când 10% dintre bărbați acuză ejaculare întârziată. Există situații în care pacienții pot ejacula, dar nu resimt plăcerea de ordin subiectiv asociată ejaculării (anhedonie orgasmică).

Unele probleme de cuplu, dificultăți interpersonale în relație, sau traume suferite în copilărie care propagă ostilitate față de femei, mai pot crea probleme de ejaculare întârziată.

Cum se face diagnosticul?

Cum se face diagnosticul

Medicul specialist va analiza simptomele expuse, iar dacă două din simptomele standard  se prezintă în cursul tuturor sau aproape al tuturor contactelor sexuale, se poate diagnostica această tulburare:

  • întârziere marcată a ejaculării
  • reducere evidență a frecvenței ejaculării sau absența acesteia
  • simptomele au persistat timp de cel puțin 6 luni
  • simptomele determină un disconfort individual semnificativ

Ejacularea întârziată se poate clasifica în:

  • de tip primar, adică a fost prezentă pe tot parcursul vieții sexuale active
  • de tip secundar (dobândită), adică a apărut după o perioadă de funcționare sexuală normală
  • generalizată, adică nu se limitează doar la anumite situații sau parteneri
  • situațională, adică apare numai în anumite contexte, la anumite tipuri de stimulare sau cu anumiți parteneri

Problemele de ejaculare se pot trata

Problemele de ejaculare se pot trata

Dacă ejacularea întârziata apare în cursul unui episod depresiv major, tratamentul antidepresiv poate contribui și la ameliorarea disfuncției sexuale, dar medicația trebuie aleasă atent, astfel încât să nu o agraveze.

Psihoterapia este o metodă terapeutică eficientă în cazul în care acuzele psihologice sau dificultățile interpersonale predomină. Se poate recurge la psihoterapie introspectivă combinată cu un regim de tehnici comportamentale adaptative.

Ejacularea întârziată este o afecțiune relativ rară. Abuzul de substanțe, stresul și dependența de pornografie sunt implicate în apariția sau/și menținerea afecțiunii. Dacă aceasta apare în cursul unui episod depresiv, tratamentul medicamentos va ameliora și disfuncția sexuală. Pentru pacienții la care predomină cauzele de ordin psihologic se recomandă psihoterapia.

Vorbește cu medicul tău de familie sau caută-ți un terapeut specialist online!

Go Top