×

Conform unui raport construit de Maternal Health Mental Health, până la 20% dintre femei prezintă probleme de sănătate mintală în timpul sarcinii sau în primele 12 luni după naștere.

Depresia maternă este considerată un factor de risc pentru dezvoltarea socioemoțională și cognitivă a copiilor. Prevalența actuală a depresiei în Canada este în medie de 6%, ceea ce este similar cu cel din alte țări occidentale – media raportului femei-bărbați este de 2:1. Cu toate acestea, prevalența depresiei postpartum este de aproximativ 13% – și nu doar femeile sunt susceptibile la depresia post și antepartum, ci și bărbații.

Femeile aflate la vârsta fertilă sunt în mod deosebit expuse riscului de depresie, iar multe dintre ele se confruntă cu niveluri ridicate de morbiditate socială și simptome depresive care sunt adesea nerecunoscute și netratate. Mamele deja expuse riscului depresiei sunt deosebit de fragile în primele luni postpartum iar depresia maternă are consecințe asupra dezvoltării copilului.

Depresia mamei afectează dezvoltarea vorbirii copilului

Depresia mamei afecteaza dezvoltarea vorbirii copilului

Potrivit unui nou studiu, realizat la Spitalul de copii BC de către Universitatea British Columbia, Universitatea Harvard și Institutul de Cercetare Copilul și Familia, depresia maternă și antidepresivele pot afecta dezvoltarea vorbirii copilului. Studiul arată că tratamentul pentru depresia maternă cu inhibitori ai recaptării serotoninei pot accelera capacitatea copiilor de a rezona cu sunetele limbii lor materne.

,,Acest studiu este primul care arată cum depresia și tratamentul acesteia schimbă calendarul de dezvoltare al limbajului copilului’’, spune Prof. Janet Werker de la Universitatea British Columbia – ,,În acest moment, nu știm dacă accelerarea sau întârzierea acestor repere importante în dezvoltarea limbajului au consecințe de durată asupra vorbirii copilului.’’

Studiul a analizat trei grupe de mame, unul tratat cu antidepresive, altul netratat și un grup care nu prezenta simptome de depresie. Cercetătorii au calculat dezvoltarea limbajului prin măsurarea modificărilor apărute în ritmul cardiac și prin mișcarea ochilor la sunete și imagini video ce conțineau limbaje native și non-native. Această dezvoltare a fost calculată la trei intervale, inclusiv la 6 și la 10 luni. Cercetătorii au studiat la 36 de săptămâni și felul în care ritmul cardiac al copiilor nenăscuți s-a modificat la auzul dialectului.

,,Aceste date ne arată încă o dată că starea mintală precară din timpul sarcini este o problemă de sănătate publică a mamei și a copilului,’’ spune co-autorul studiului  Dr. Tim Oberlander, profesor în dezvoltarea pediatrică la Universitatea British Columbia și la Institutul de Cercetare Copilul și Familia.

Iar o dezvoltare deficitară a vorbirii copilului poate crea probleme imense mai târziu în viață.

Copiii vor avea probleme mai târziu în viață

Depresia mamei le cauzeaza copiilor probleme in viitor

Copiii cu întârzieri de vorbire pot avea un risc mai mare de a dezvolta probleme sociale, emoționale sau comportamentale ca adulți, potrivit unui studiu făcut pe o perioadă de de 29 de ani.

Cercetătorii au folosit un test standardizat pentru a măsura abilitățile lingvistice receptive – abilitatea de a înțelege ceea ce spun alții – dintre cei 6.941 de copii la vârsta de 5 ani. Datele au fost disponibile la 72% dintre acești copii atunci când au încheiat 34 de ani.

În general, copiii care au prezentat semne de întârziere în aptitudinile de receptivitate la vârsta de 5 ani aveau mai multe șanse de a experimenta probleme de sănătate mintală la vârsta de 34 de ani decât copiii care nu au avut astfel de întârzieri. Aceste constatări au fost mai pronunțate în rândul bărbaților decât femeilor, arată studiul.

Știai că o parte din fructele pe care le incluzi în masă zilnică, mențin depresia la distanță?  

Triptofanul este un aminoacid esențial cunoscut ca și prescursorul serotoninei, un fel de neurotransmițător care oferă o senzație de bine organismului, ajutând implicit, la reglarea apetitului și a stării de spirit.    

Acest aminoacid este ideal și pentru relaxare și somn. Acesta este unul dintre motivele pentru care triptofanul a fost folosit în tratarea insomniei, anxietății și depresiei. Cheia este să îți asiguri un  nivel adecvat de serotonină pe cale naturală, adică să îți iei fructe la îndemână ce conțin triptofan! Află că o porție de 100 de grame este suficientă pentru realizarea acestui obiectiv. Este foarte probabil să fi mâncat din aceste fructe, fără să știi că aveau efecte binefăcătoare.  

O dietă sănătoasă și echilibrată poate să ajute tratamentul pentru depresie, dar nu va putea să-i țină loc. Citește mai multe despre tratamentul psihoterapeutic – primul pas spre vindecare este să te documentezi cât mai mult despre afecțiunea ta.

Avocado

Avocado te poate ajuta sa tii depresia la distanta

Avocado, sau mai bine zis, fructul cu cea mai mare compoziție de triptofan! Avocado este una dintre cele mai bogate surse de proteine. Acesta este bogat și în acid folic și acizi grași omega 3 ce ajută în prevenirea bolilor de inimă.   

Guava

Acesta, deși este un fruct mai puțin cunoscut, se află și pe piață din România. Guava este gustarea perfectă pentru femeile gravide. Femeile gravide trec prin schimbări hormonale în timpul sarcinii, iar depresia se poate instala mai ușor decât crezi. Citește despre depresia ante și post-partum ca să știi cum poți să te protejezi.

Guava, arborele originar din America Centrală și de Sud, este bogat în:  

  • potasiu – eficient în prevenirea crampelor musculare
  • acid folic – previne problemele de tub neural pentru dezvoltarea copilului
  • Triptofan- ajută la prevenirea depresiei postpartum     

Caisele

În afară de triptofan, caisele reprezintă:

  • o sursă excelentă de vitamina A și C
  • sursă foarte bună de potasiu și fibre      

Kiwi   

Kiwi are cea mai mare sursă de acid folic și vitamina K. Pentru necunoscători, aflați că vitamină K lucrează în favoarea sănătății organismului și în același timp este un aliat cheie pentru aspectul fizic. În cazul acesta, pe lângă conținutul de triptofan care ajută la odihnă, kiwi este încărcat și cu  un conținut mare de magneziu, folositor pentru relaxarea nervilor și a mușchilor.    

Boabele de soc

Boabele de soc te pot ajuta sa tii depresia la distanta

Deși au un conținut mai mic de triptofan, boabele de soc reprezintă o altă sursă ideală de fibre.  

Sucul proaspăt de boabe de soc trebuie păstrat la frigider și poate fi folosit maximum 48 de ore de la producere. Se administrează 3 sau 4 linguri pe zi, pe stomacul gol.

Alte surse de triptofan

Printre cele mai bogate produse/alimente/fructe care conțin triptofan, mai putem enumera:

  • carnea de curcan, pui, vită, pește (somon, ton, hering, scrumbie)
  • lapte, unt, iaurt, ouă, brânză, orez brun,
  • banane, dovleac, prune, smochine, curmale, stafide
  • nuci, alune pădure, semințe de susan, de dovleac, de floarea-soarelui
  • legume-soia  (tofu), fasole, mazăre, spanac, napi, linte, varză, conopidă, țelină
  • ceapă, cartofi (dulci), tomate.

Depresia la vârstnici există, dar nu din cauzele cunoscute greșit din popor. La bătrânețe nu trebuie să fi trist sau să stai toată ziua în casă pentru a te odihni. Vârstnici pot avea o viață activă și fericită, cu anumite limitări biologice. O persoană poate intra în depresie dintr-o varietate de cazuri, iar de la o anumită vârstă suntem mai susceptibili să simțim suferințele și regretele care apar într-o viață de om.

Criterii de diagnosticare a depresiei

Criteriile pe care se poate diagnostica depresia la vârstnici sunt aceleași ca la persoanele adulte. La persoanele în vârstă, depresia poate fi dificil de diagnosticat întrucât pe de-o parte anumite simptome sunt atribuite în mod eronat îmbătrânirii normale:

  • dezinteresul și fatigabilitatea
  • scăderea apetitului alimentar
  • tulburările somnului și lentoarea psihomotorie  
  • tulburări ale memorie

Pe de altă parte, este posibil ca la persoanele în vârstă dispoziția depresivă să se manifeste într-o măsură mai atenuată, mai puțin evidentă.

Simptomele depresiei la vârstnici

Simptomele depresiei la vârstnici

În cazul depresiei mascate simptomatologia depresivă propriu-zisă este pe planul doi. Manifestările somatice diverse sau acuzele persistente precum și modificările funcțiilor fiziologice (somn, alimentație, sexualitate) pot fi confundate cu anumite boli somatice.

Depresia acestor persoane poate fi complicată și de:

  • tulburări de comportament,
  • consum abuziv de alcool,
  • opoziționism,
  • neliniște sau chiar agitație psihomotorie

În unele cazuri, datorită dificultăților de diagnostic, persoana poate ajunge la psihiatru chiar după ani de zile. La rândul său, pacientul neagă sentimentele de tristețe și pune în față acuzele somatice. Clinic, în 60% dintre cazuri este vorba de acuze somatice și în 30% dintre cazuri această trăire (somatizarea) este simptomul inițial al bolii.

Plângerile se referă la întregul sistem și rămân vagi, exprimând o stare de rău general. De la o anumită vârstă, pot apărea anumite probleme cu:

  • sistemul cardio-vascular
  • sistemul gastro-intestinal
  • sistemul genito-urinar
  • sistemul osteo-articular și muscular

Iar tulburările de memorie și de concentrare, precum și tulburările de somn (foarte frecvente la bătrânețe) fac persoana respectivă mult mai iritabilă, nerăbdătoare și în anumite cazuri ostilă sau chiar agresivă.

Unele persoane pot fi dominate de lentoare și anehdonie, iar în aceste cazuri persoana se prezintă cu: pierderea marcată a interesului, fatigabilitate, și dificultăți de concentrare. Riscul este ca acest dezinteres să fie considerat normal, datorat îmbătrânirii.

Anxietatea poate masca starea depresivă

Anxietatea poate masca starea depresivă

Senzația de a se speria din nimic și imposibilitatea de a se calma, va duce la o dependență crescută față de familie, și la o desocializare până la refuzul de a ieși din casă. Preocupările pentru afecțiunile somatice pot fi expresia unei stări depresive subiacente, fără nici o leziune organică, dar pot și coexista cu afecțiuni somatice de gravități diferite.  

Pacientul, deprimat, riscă să investească mai mult simptomele somatice și să treacă pe lângă cele care invocă depresia. La persoanele vârstnice care au afecțiuni somatice: 25% dintre bărbați și 30% dintre femei prezintă și o depresie.

Tulburările cognitive fac parte integrantă din tabloul depresiei. În cazul pseudodemenței, afectarea funcțiilor cognitive (atenția, memoria) reprezintă însă principalele elemente ale tabloului clinic.

Se remarcă:

  • probleme de concentrare
  • de judecată
  • de memorie
  • un grad de dezorientare în timp și în spațiu

Tabloul clinic este asemănător cu cel al unei demențe, dar simptomele nu sunt legate de leziuni cerebrale ireversibile. O examinare amănunțită face diagnosticul diferențial dintre această formă de depresie cu deficite cognitive (pseudodemență) și demență. Diagnosticul corect este important pentru stabilirea tratamentului și evaluarea prognosticului. Acest lucru nu exclude faptul că cele două sindroame pot coexista.

Depresia de tip pseudodemență

Pacientul poate veni la psihoterapeut cu o formă de depresie, se plânge de problemele legate de memorie și de alte lucruri somatice. Vârstnicul poate puncta lipsa de interes și de concentrare, răspunzând deseori cu “nu știu” în multe situații sociale.

Fatigabilitatea, pierderea capacității de a resimți plăcerea și tulburările de somn și de apetit sunt alte semne clasice.

Suicidul la persoanele vârstnice

Suicidul la persoanele vârstnice

Rata suicidului la persoanele în vârstă este de 3 ori mai mare decât în populația generală. La persoanele în vârstă, tentativa de suicid este mai rar un strigăt de ajutor, așa cum putem întâlni la persoanele mai tinere. Deci, dorința de a muri este mai frecventă la persoanele vârstnice cu depresie.

Suicidul la persoanele vârstnice:

  • este mai violent
  • rata suicidului reușit este mult mai mare după 65 de ani: la persoanele în vârstă, din 10 tentative doar una singură eșuează
  • riscul devine mai crescut la vârste între 70 și 80 de ani
  • riscul este de 4 ori mai mare la bărbați

Putem întâlni comportamente de risc la vârstnicul cu depresie: neglijează igiena alimentară, refuză să ia tratamentul sau întrerupe un tratament important.

Niciodată nu este prea târziu pentru tratament

Niciodată nu este prea târziu pentru tratament

Tratamentul antidepresiv, doar dacă este recomandat de un medic specialist, poate avea un impact pozitiv asupra calității vieții. Ședințele cu un psihoterapeut, la orice vârstă, sunt benefice – în cazul persoanei în vârstă, care are probleme cu socializarea, pierderea celor dragi și lipsa de activitate profesională, poate fi un punct care diferențiază între cei care încă au speranță că pot să se bucure de viață și cei deprimați.

Ședințele cu psihoterapeutul pot fi făcute și online, de acasă, și se trece peste a) imposibilitatea geografică sau b) problemele de mobilitate. Există și metode de tratament gratuit disponibile la un click distanță.

Insomnia este o tulburare de somn foarte frecvent întâlnită în rândul populației, cu impact asupra funcționalității și calității vieții. Insomnia se definește ca dificultate în inițierea sau menținerea stării de somn, trezire prematură, somn întrerupt sau neodihnitor. Acestea sunt însoțite de perturbarea funcționalității pe timpul zilei.

Date recente sugerează că această tulburare nu se datorează unei stări de pierdere a somnului, ci mai degrabă uneia de hipervigilență pe parcursul zilei, cât și al nopții. De la un sfert până la o treime din populația generală acuză dificultăți în a adormi și/sau a menține starea de somn, iar aproximativ 10% se adresează serviciilor medicale pentru persistența până la cronicizare a acestor acuze.

La persoanele normale în condiții de privare de somn apare somnolență diurnă. Insomniacii, în schimb, în ciuda fatigabilității diurne nu prezintă somnolență crescută comparativ cu persoanele care beneficiază de un somn odihnitor, ci sunt paradoxal mult mai alerți comparativ cu acestea. Ei prezintă de asemenea modificări la investigațiile electroencefalografice sugestive pentru activare cerebrală crescută, atât înainte, cât și în timpul somnului.

Insomnia poate fi însă și simptomul de debut al unei tulburări psihice, fiind necesar un consult de specialitate pentru a se putea stabili direcția cauzalității dintre o tulburare afectivă sau de anxietate și aceasta.

Un caz special este acela al persoanelor care suferă de sindromul de apnee în somn, o afecțiune în care persoana prezintă pauze în respirație în timpul somnului sau momente în care respiră superficial. Pauzele pot dura de la câteva secunde la câteva minute, în funcție de severitate, fiind semnalate în general de partener, care observă încetarea subită a sforăitului zgomotos caracteristic acestor persoane și lipsa respirației. Ca urmare a acumulării de dioxid de carbon pe parcursul acestor perturbări în respirație persoana acuză însă oboseală și somnolență diurnă. Boala poate să afecteze inclusiv copiii.

Clasificarea și cauzele insomniei

clasificarea si cauzele insomniei

Din punct de vedere clinic, apariția insomniei de 3-4 ori într-o săptămână este considerată semnificativă. În funcție de durata insomniei, aceasta se clasifică în:

  • tranzitorie (mai puțin de o lună),
  • subacută (între o lună și 6 luni),
  • cronică (peste 6 luni).

Cauzele insomniei sunt compuși din diverși factori fiziologici și psihologici care contribuie la debutul și perpetuarea insomniei, printre care:

  • vârsta (peste 50% din persoanele peste 65 de ani acuză tulburări de somn)
  • sexul feminin și menopauza (cu impact mai mare asupra funcționalității peste zi)
  • trăsăturile de personalitate anxioase, predispuse la ruminații
  • stresul și evenimentele stresante
  • lipsa unui loc de muncă
  • statutul educațional
  • tabagismul, consumul de alcool, cofeina sau alte substanțe cu efect excitant asupra sistemului nervos
  • afecțiunile neurologice (boala Parkinson, migrenele).

În 1991, Spielman și Grovinsky au propus un model etiologic al insomniei, cunoscut ca modelul celor 3P sau PPP, ce include 3 aspecte:

  • predispoziția – caracteristici dobândite sau moștenite ce cresc susceptibilitatea de a dezvolta un anume tip de insomnie;
  • evenimente precipitante – probleme de sănătate, dificultăți familiale sau maritale, stres la locul de muncă sau învățământ;
  • obiceiuri ce duc la perpetuarea insomniei – comportamente ce mențin dificultățile de a dormi, preocuparea legată de nesomn.

stresul emotional poate duce la insomnie

Stresul emoțional joacă un rol cauzal important în apariția insomniei, anumite evenimente stresante reprezentând debutul unei insomnii cronice, mediate de anumiți factori și de trăsături de personalitate specifice (persoane nemulțumite, cu relații interpersonale nesatisfăcătoare, stimă de sine relativ scăzută, dispoziție depresivă, ruminații, anxietate cronică, inhibare emoțională, incapacitate de a exterioriza mânia), în asociere cu mecanisme slabe de combatere a stresului. Persoanele care prezintă acești factori și trăsături tind să internalizeze emoțiile, iar la ora de culcare sunt tensionate, anxioase, prezintă frământări obsesive legate de problemele de peste zi (ruminații).

Activarea emoțională și starea constantă de vigilență emoțională duc astfel la activare fizică, dând naștere unui cerc vicios în care apare după un timp teama de a nu putea adormi, care amplifică la rândul său starea emoțională inițială și favorizează persistența insomniei.

Stresul este asociat cu activarea căii hipotalamo-hipofizare-adrenergice și eliberarea consecutivă acesteia de hormoni de stres, responsabili de creșterea vigilenței și scăderea somnului la oameni și animale.

Cum prevenim și tratăm insomnia?

cum prevenim si tratam insomnia

Abordarea terapeutică în insomnie trebuie să fie multidimensională, având drept țintă nu doar restabilirea somnului, dar și reducerea hiperactivării globale emoționale și fiziologice, precum și factorii subiacenți acesteia, prezenți pe perioada somn-veghe de 24 de ore, în vederea îmbunătățirii calității vieții. Din păcate însă, insomnia a fost și rămâne o problemă subdiagnosticată și subtratată, dat fiind că peste jumătate din cei ce suferă de o astfel de problemă nu o împărtășesc medicului în vederea găsirii unei soluții.

Evaluarea insomniei trebuie să includă un istoric detaliat al obiceiurilor legate de somn (inclusiv somnul din timpul zilei), o anamneză medicală atentă, un examen obiectiv, un examen psihic si o enumerare a substanțelor și medicamentelor pe care pacientul le ia zilnic.

În cazul unei insomnii tranzitorii sau subacute, în primă fază, pacientul trebuie instruit în privința măsurilor legate de regimul de viață și dietă în vederea combaterii lipsei de somn:

  • evitarea abuzurilor de cafeină, stimulante, țigări, alcool
  • stabilirea unui ore de culcare constante
  • efectuarea regulată de exerciții fizice
  • evitarea somnului peste zi
  • evitarea supraalimentării seara sau a meselor cu conținut bogat lipidic
  • eliminarea factorilor perturbatori (televizor, radio, computer) din dormitor
  • asigurarea unor condiții de confort în dormitor (temperatură, lumină etc.)
  • consumarea înainte de culcare a unui ceai de plante cu efect pozitiv asupra somnului (de tei, de mentă, de valeriană etc.)

tratamentul medicamentos poate sa fie o optiune pentru insomnie

În cazul unei insomnii cronice, tratamentul medicamentos, în momentul epuizării celorlalte mijloace de îmbunătățire a somnului, trebuie stabilit neapărat de comun acord cu un medic și constă în administrarea de medicamente din clasa hipnoticelor, cu efect favorabil asupra tulburărilor de somn necomplicate de asocierea unei alte patologii.

Dacă în ciuda tratamentului sedativ-hipnotic insomnia persistă, este necesar să se determine de către un medic psihiatru dacă la baza acesteia nu se află cumva o altă tulburare psihică din sfera depresiei, anxietății și nu numai.

În acest caz, se va recurge la un tratament antidepresiv, multe dintre medicamentele din această clasă fiind cunoscute ca având efect benefic nu doar asupra simptomatologiei afective, dar și asupra tulburărilor de somn asociate. Tratamentul antidepresiv poate fi însoțit de asemenea de psihoterapie, axată asupra hiperactivării  emoționale. Tehnicile de terapie cognitiv-comportamentală sunt din ce în ce mai populare și par a avea rezultate satisfăcătoare în acest sens.

Go Top