×

Aproximativ 10% din femeile însărcinate suferă de depresie postnatală, iar 6% dintre ele experimentează fluctuații ale stării de dispoziție în zilele și săptămânile după naștere. Acest lucru se datorează schimbărilor hormonale și nopților nedormite.  

Câteva dintre simptomele cu care te vei confrunta în cazul unei astfel de depresii sunt:

  • Dificultate în luarea deciziilor și iritabilitate accentuată.
  • Furie și oboseală copleșitoare.
  • Sentimente de vinovăție și senzație de rușine.
  • Schimbări severe ale stării de spirit.
  • Dificultate în stabilirea legăturii cu bebelușul și sentimentul de a-ți face rău ție însăți și copilului.

De asemenea, există 8 mituri foarte cunoscute care circulă pe internet și care îți pot crea și mai multă confuzie. Vei găsi în continuare o listă cu adevărurile de care trebuie să ții cont în cazul în care întâmpini o astfel de problemă.   

1. Nu pot să fiu deprimată

8 mituri despre depresia postnatala

“Sunt însărcinată, deci nu am cum să fiu deprimată!”

Să fii însărcinată sau să naști nu este o garanție că nu te vei deprima. Mai bine zis, sarcina nu protejează o femeie împotriva depresiei și, de fapt, studiile au arătat că anii de capacitate reproductivă ai femeii sunt în etapa de viață în care există mai multe posibilități să se deprime.

2. Femeile însărcinate trebuie să aibă depresie

Un mit comun este ca femeile insarcinate trebuie sa aiba depresie

“Depresia postnatală este normală. Toate femeile care au născut se simt epuizate și deprimate.“

Femeile care tocmai au născut deseori se simt obosite și triste. Este posibil ca ele să simtă o ușoară depresie care afectează până la 80% dintre femei după naștere. O femeie cu tipul acesta de depresie ușoară poate să se simtă obosită, fără energie și ca și cum vrea să plângă mereu. Totuși, sentimentele relaționate cu depresia postnatală sunt mai puternice și intense.    

Dacă nu simți dorința de a te juca cu bebelușul, de a-i oferi afecțiune și atenție, atunci e posibil să treci printr-o depresie. De asemenea, greutatea în concentrare, incapabilitatea de a proteja bebelușul, sentimentul de vinovăție și de inutilitate sunt tot semne ale unei tulburări de dispoziție.   

3. Este prea târziu pentru depresie

Depresia postpartum si miturile

“Nu voi suferi de depresie postnatală pentru că au trecut deja 6 luni de la naștere!”

Nu neglija faptul că poți să te confrunți cu depresia postnatală în orice moment în timpul primului an după naștere. În majoritatea cazurilor, simptomele depresiei postnatale încep să-și atingă intensitatea maximă abia după 3-4 luni de la instaurarea tulburării.    

4. O să treacă de la sine

Depresia postnatala si miturile

“Depresia postnatală o să îmi treacă singură, nu am nevoie de tratament.”

Depresia ușoară poate dura până la patru săptămâni, dar în mod normal ea nu îți va trece singură. La fel ca majoritatea bolilor, aproape niciodată nu trece fără tratament. Vestea bună este că există tratamente specifice care îți stau la dispoziție dacă te informezi și consulți un medic specialist.    

5. Am grijă de mine, deci nu am depresie

Un mit comun este ca nu poti sa ai depresie

“Am grijă de corpul meu, deci nu are cum să trec printr-o perioadă de depresie postnatală.”

Nu este posibil să distingi o femeie cu depresie postnatală doar privind-o. Chiar dacă suferi de această boală poți să pari perfect normală în ochii celorlalți. E posibil chiar să faci un efort mai mare ca să ai o prezență impecabilă încercând astfel să îndepărtezi atenția de la durerea pe care o ai  în suflet.   

6. Sunt o mamă rea

Depresia postpartum te face sa te simti o mama rea

“Sunt o mamă rea pentru că sufăr de depresie postnatală!”

Simplul fapt că treci printr-o depresie postnatală, nu te face o mamă mai rea decât celelalte. Depresia postnatală este o afecțiune medicală și trebuie tratată că atare-când te simți răcit, te duci la doctor și-ți oferă un tratament medicamentos. Tulburările mintale sunt la fel, numai că, din păcate, sunt stigmatizate de societatea noastră.  

7. Sunt de vină pentru depresia mea

Cand ai depresie postpartum, crezi ca tu esti de vina pentru ea

“Sigur am făcut ceva rău, iar acum sufăr de depresie postnatală!”

Depresia postnatală nu este vina nimănui. Nu există nimic din ce ai fi putut face ca să eviți această tulburare. De fapt, depresia postpartum este foarte comună și este cauzată de o varietate de factori-sociali, emoționali și psihologici.  

8. Nu pot să iau antidepresive

Cand ai depresie postpartum, un mit este ca nu poti sa iei antidepresive

“Cum să iau antidepresive? Eu trebuie să alăptez copilul. Nu am cum să-i dau de mâncare chimicale.”

Studiile au demonstrat că riscul pentru bebeluș este foarte mic când se iau antidepresive obișnuite prescrise pentru tratarea depresiei postnatale. În cazul în care ai nevoie să iei antidepresive, medicul tău va alege cu grijă unele antidepresive care nu sunt periculoase nici pentru tine, nici pentru bebelușul tău.

 

Depresia postpartum este o boală gravă care poate apărea în primele luni după naștere. De asemenea, se poate declanșa după avort spontan și nașterea unui copil mort. Depresia postnatală sau postpartum afectează una din opt femei în primele luni după naștere. Depresia postpartum se caracterizează prin stări de tristețe, inutilitate și lipsă de speranță pentru viitor, iar unii părinți se simt ca și cum nu le pasă de copil și nu reușesc să formeze o legătură cu cel mic.

Cauzele depresiei postpartum

cauzele depresiei postpartum

Printre cauzele depresiei postpartum putem menționa:

  • Prezența tulburărilor mintale în familie (părinți, bunici etc)
  • Suport emoțional deficitar din partea familiei, partenerului sau prietenilor.
  • Factori cauzatori de stres precum un nou-născut diagnosticat cu anumite boli (sau colici), avort spontan, copil născut mort, sarcină nedorită și probleme financiare sau de familie.
  • Declanșarea depresiei în timpul sarcinii.
  • Episoade depresive anterioare

Printre cauzele acestui tip de depresie sunt lipsa de vitamine și modificările hormonale ale femeii în timpul sarcinii.

Cum se manifestă depresia postnatală?

cum se manifesta depresia postpartum

Mamele care suferă de depresia postpartum pot avea mai puține emoții pozitive și mai multe negative față de copil, sunt mai puțin grijulii și mai puțin sensibile la suferințele copilului, mai puțin disponibile emoțional sau chiar au gânduri de a-și răni propriul copil.   

Depresia postpartum nu se manifestă doar printr-o dispoziție depresivă (mamele sunt instabile emoțional și se exteriorizează plângând). Tulburarea se poate manifesta și prin  

  • lipsa de speranță, sentimentul de gol interior (asociat sau nu cu neliniște)
  • iritabilitate și senzație de oboseală exagerată  
  • absența plăcerii din toate sau aproape toate activitățile zilnice  
  • modificări în apetit sau greutate
  • tulburări de somn precum insomnie
  • modificări în felul de a vorbi și a merge (uneori încetineală)
  • oboseală extremă sau pierderea energiei
  • scăderea libidoului
  • sentimente de lipsă de valoare sau vinovăție (fără o cauză aparentă)
  • sentimente copleșitoare de inutilitate
  • sentimente negative sau confuze pentru nou-născut
  • dificultăți în concentrarea atenției și în luarea deciziilor și se poate ajunge până la gânduri despre moarte sau sinucidere.  

Unele femei cu depresie postpartum au temeri că își vor răni bebelușul. Acestea însă nu trebuie confundate cu dorința de a-i face rău copilului!

Și tații pot avea depresie postpartum

Si tatii pot avea depresie postpartum

Medicii specialiști sunt de părere că depresia se dublează în primele nouă luni de la nașterea copilului și nici tații nu sunt feriți de depresia postnatală.

1 din 4 tați este afectat de depresia postnatală (depresie paternală). Aceasta se manifestă asemenea depresiei postpartum (teamă, neliniște, tristețe) însă presupune și alte simptome noi (agresivitate, predispoziție pentru conflicte în interiorul și în afara familiei, posibil refugiu în alcool, fluctuații de tensiune arterială).

Dacă ai dubii, poți să citești mai multe despre depresia postpartum la bărbați!  

Tratament pentru depresia postpartum

Tratament pentru depresie postpartum

Pentru tratarea depresiei și depășirea acestei perioade trebuie consultat medicul specialist în scopul stabilirii tratamentului adecvat fiecărui pacient în parte. Uneori este necesar și controlul funcției glandei tiroide în vederea excluderii afectării acesteia. Alte terapii care pot fi folosite sunt: psihoterapia, aplicarea unor tehnici de relaxare sau a unor exerciții de respirație profundă.

Măsuri suplimentare de tratare a depresiei pot fi: plimbări cu prietenii și familia, expunerea cât mai frecventă la soare, alimentație echilibrată, evitarea consumului de cafea și alcool, exerciții fizice zilnice și plimbări frecvente, solicitarea ajutorului pentru rezolvarea sarcinilor gospodărești (prepararea mâncării și alte probleme casnice), evitarea surmenajului, respectarea somnului și odihnei, alăturarea unui grup de mame cu nou-născuți, participarea la un curs de masaj pentru copii, învățarea de modalități de stabilire a legăturii afective cu nou-născutul, ascultarea de muzică stimulatoare pe parcursul zilei și liniștitoare seară.  

De altfel, persoanele din preajma proaspetelor mămici trebuie să le asculte cu privire la sentimentele lor și să colaboreze cu ele.

Tulburările afective includ tulburările care au ca element predominant o perturbare a dispoziției. Ele sunt împărțite în tulburări depresive, tulburări bipolare și tulburări afective datorate unor alte boli sau induse de consumul unor substanțe. Tulburările depresive includ tulburarea depresivă majoră și tulburarea distimică.

Tulburarea depresivă majoră se caracterizează prin prezența unuia sau mai multor episoade depresive fără prezența simptomelor maniacale.

Tulburarea bipolară se caracterizează prin prezența atât a episoadelor depresive cât și a episoadelor maniacale, separate de perioade de dispoziție normală. Episoadele maniacale reprezintă perioade de dispoziție crescută, expansivă sau iritabilă anormală și persistentă, stimă de sine exagerată, grandoare, hiperactivitate, presiunea de a vorbi, scăderea nevoii de somn.

În funcție de numărul și severitatea simptomelor, episoadele depresive pot fi ușoare, moderate sau severe. Un individ cu simptome depresive ușoare prezintă o deteriorare minoră în funcționarea profesională sau în activitățile sociale uzuale. În timpul unui episod depresiv sever, funcționarea profesională și activitățile sociale sunt profund afectate.

De asemenea, episoadele depresive severe pot fi însoțite de simptome psihotice: idei delirante sau halucinații. Ideile delirante reprezintă idei care nu corespund realității și care domină gândirea în pofida dovezilor aduse împotriva lor, în timp ce halucinațiile sunt tulburări de percepție constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate.

Tulburarea distimică se caracterizează prin cel puțin 2 ani de dispoziție depresivă prezentă în cea mai mare parte a timpului, însoțită de simptome depresive ușoare, care nu pot fi clasificate ca aparținând unui episod depresiv major.

O categorie aparte este depresia postpartum care apare în primele 4 săptămâni după naștere. Simptomele frecvente sunt: fluctuații de dispoziție, plâns facil, preocupări exagerate referitoare la starea copilului sau dezinteres față de copil. Conform OMS, 1 până la 2 mame din 10, fac depresie după naștere, fiind afectată capacitatea mamei de a avea grijă de copil și implicit creșterea și dezvoltarea ulterioară a copilului.

Alte tipuri de depresie

Tipurile depresiei

Depresia sezonieră apare din cauza lipsei de lumină naturală și se poate accentua/manifesta în anotimpurile în care lumina naturală este mai redusă și ziua mai scurtă – toamna și iarna sunt în prim-plan.

Melancolia este strâns legată de pesimism, insomnie și tristețe exacerbată. Melancolia are și un risc foarte mare de sinucidere din cauza lipsei de motivație și stării de tristețe profundă care supraîncarcă persoana.

Depresia infantilă este mai rară, dar această se manifestă prin dorința de izolare a copilului și  pierderea poftei de mâncare care duce la slăbire. Printre altele, mai pot apărea și durerile de cap și de stomac și pe plan mai personal, din ce în ce mai multe eșecuri și probleme la școală.

Depresia adolescentină poate să se ascundă de cei din jur cu ajutorul schimbărilor, chiar numeroase, prin care un adolescent trece. Fetele sunt cele mai susceptibile depresiei la adolescență cu manifestări de dezinteres/lipsă de motivație pentru educație, nevoie de izolare, și iritabilitate crescută.

Depresia la varstnici este mai mult asociată lipsei de energie și motivație și nu cu tristețea în sine. Se mai pot observa și dureri musculare și dureri de cap.

Go Top