×

Există ideea greșită conform căreia este normal ca bătrânii să se simtă deprimați. Adesea, atunci când depresia se manifestă nu este luată în considerare și este tratată ca o parte normală a procesului de îmbătrânire.

Depresia la bătrâni, nediagnosticată și netratată, cauzează multă suferință atât pentru familie, cât și pentru persoanele în cauză, care altfel ar avea o viață normală. O dată ce diagnosticul de depresie a fost pus, tratamentul pe bază de medicamente și psihoterapia poate ajuta persoana depresivă să se întoarcă la o viață normală.

“La această vârstă, depresia este trecută cu vederea și nediagnosticată. Deși, suntem obișnuiți ca la vârstnici organismul să reacționeze mai puțin prompt în fața agresiunii factorilor patologici, depresia nu este o stare normală a procesului de îmbătrânire”, spune Dr. Anca Talasman, medic primar, psihiatrie.

Consecințele ignorării episodului depresiv

Consecintele ignorarii episodului depresiv la varstnici

În primul rând, depresia crește riscul de deces, prin declanșarea sau agravarea unor afecțiuni, precum cele cardiovasculare, demența sau diabetul. Mai mult, la bolnavii de SIDA, depresia afectează sistemul imunitar, generând complicații ale bolii.

Depresia se consideră a fi principalul factor de risc pentru majoritatea deceselor cauzate de suicid, iar persoanele în vârstă prezintă un risc deosebit de mare de a dezvolta depresie. Din păcate, depresia merge adesea nediagnosticată și netratată la adulții mai în vârstă, iar depresia netratată poate duce la sinucidere.

Depresia vârstnicilor, pe lângă agravarea bolilor prezente,prezintă și un mare risc de suicid atunci când nu este tratată la timp. Sentimentele apăsătoare și stările profunde de tristețe întunecă, pur și simplu, mintea pacientului. Acesta nu mai este capabil să judece limpede și în momentul de maximă tristețe vede ca unică posibilitate de ieșire din situația respectivă suicidul.

În timp ce persoanele în vârstă fac mai puține tentative de sinucidere decât tinerii, aceștia au o rată mai mare de merge până la capătul planului de a se sinucide. De fapt, persoanele de peste 65 de ani reprezintă doar 12% din populație, dar reprezintă 16% din totalul deceselor, potrivit celor mai recente date disponibile.

Suicidul la varstnici

Riscul crește și mai tare în momentul în care pacientul începe să nu se mai alimenteze corespunzător, pe motiv că nu are poftă de mâncare. Astfel, se poate ajunge la un stadiu în care pacientul scade așa de mult în greutate, încât îi este slăbit întreg organismul. Mai ales că organismul unui bătrân nu este la fel de puternic precum cel al unei persoane mai tinere. Mai mult, ele sperie pacientul, deoarece acesta începe să bănuiască existența unei alte boli grave, nou apărute și nediagnosticate

Somnul necorespunzător, transformă depresivul într-un pacient vulnerabil. Lipsă somnului îi provoacă stări de iritabilitate, irascibilitate și suspiciozitate.

Nici medicamentele antidepresive nu sunt lipsite de riscuri, unele dintre acestea implicând riscul de diabet sau dependentă, în cazul tratamentelor incorect administrate. Apoi, trebuie avută mare grijă la felul în care sunt combinate medicamentele, pentru că o persoană vârstnică care suferă și de o altă boală are deja un tratament cu care antidepresivele ar putea intra în conflict.

“Pacientul depresiv care prezintă și alte patologii asociate este un pacient fragil, datorită resurselor biologice scăzute și, de asemenea, este un pacient non compliant datorită multitudinii de medicamente care îi sunt prescrise. O atenție deosebită trebuie acordată interacțiunilor medicamentuase întrucât vârstnicii, majoritatea cu multiple afecțiuni cronice sunt suprasaturați de schemele terapeutice care le sunt administrate”, adaugă Dr. Anca Talasman, medic primar, psihiatrie.

Depresia la vârstnici există, dar nu din cauzele cunoscute greșit din popor. La bătrânețe nu trebuie să fi trist sau să stai toată ziua în casă pentru a te odihni. Vârstnici pot avea o viață activă și fericită, cu anumite limitări biologice. O persoană poate intra în depresie dintr-o varietate de cazuri, iar de la o anumită vârstă suntem mai susceptibili să simțim suferințele și regretele care apar într-o viață de om.

Criterii de diagnosticare a depresiei

Criteriile pe care se poate diagnostica depresia la vârstnici sunt aceleași ca la persoanele adulte. La persoanele în vârstă, depresia poate fi dificil de diagnosticat întrucât pe de-o parte anumite simptome sunt atribuite în mod eronat îmbătrânirii normale:

  • dezinteresul și fatigabilitatea
  • scăderea apetitului alimentar
  • tulburările somnului și lentoarea psihomotorie  
  • tulburări ale memorie

Pe de altă parte, este posibil ca la persoanele în vârstă dispoziția depresivă să se manifeste într-o măsură mai atenuată, mai puțin evidentă.

Simptomele depresiei la vârstnici

Simptomele depresiei la vârstnici

În cazul depresiei mascate simptomatologia depresivă propriu-zisă este pe planul doi. Manifestările somatice diverse sau acuzele persistente precum și modificările funcțiilor fiziologice (somn, alimentație, sexualitate) pot fi confundate cu anumite boli somatice.

Depresia acestor persoane poate fi complicată și de:

  • tulburări de comportament,
  • consum abuziv de alcool,
  • opoziționism,
  • neliniște sau chiar agitație psihomotorie

În unele cazuri, datorită dificultăților de diagnostic, persoana poate ajunge la psihiatru chiar după ani de zile. La rândul său, pacientul neagă sentimentele de tristețe și pune în față acuzele somatice. Clinic, în 60% dintre cazuri este vorba de acuze somatice și în 30% dintre cazuri această trăire (somatizarea) este simptomul inițial al bolii.

Plângerile se referă la întregul sistem și rămân vagi, exprimând o stare de rău general. De la o anumită vârstă, pot apărea anumite probleme cu:

  • sistemul cardio-vascular
  • sistemul gastro-intestinal
  • sistemul genito-urinar
  • sistemul osteo-articular și muscular

Iar tulburările de memorie și de concentrare, precum și tulburările de somn (foarte frecvente la bătrânețe) fac persoana respectivă mult mai iritabilă, nerăbdătoare și în anumite cazuri ostilă sau chiar agresivă.

Unele persoane pot fi dominate de lentoare și anehdonie, iar în aceste cazuri persoana se prezintă cu: pierderea marcată a interesului, fatigabilitate, și dificultăți de concentrare. Riscul este ca acest dezinteres să fie considerat normal, datorat îmbătrânirii.

Anxietatea poate masca starea depresivă

Anxietatea poate masca starea depresivă

Senzația de a se speria din nimic și imposibilitatea de a se calma, va duce la o dependență crescută față de familie, și la o desocializare până la refuzul de a ieși din casă. Preocupările pentru afecțiunile somatice pot fi expresia unei stări depresive subiacente, fără nici o leziune organică, dar pot și coexista cu afecțiuni somatice de gravități diferite.  

Pacientul, deprimat, riscă să investească mai mult simptomele somatice și să treacă pe lângă cele care invocă depresia. La persoanele vârstnice care au afecțiuni somatice: 25% dintre bărbați și 30% dintre femei prezintă și o depresie.

Tulburările cognitive fac parte integrantă din tabloul depresiei. În cazul pseudodemenței, afectarea funcțiilor cognitive (atenția, memoria) reprezintă însă principalele elemente ale tabloului clinic.

Se remarcă:

  • probleme de concentrare
  • de judecată
  • de memorie
  • un grad de dezorientare în timp și în spațiu

Tabloul clinic este asemănător cu cel al unei demențe, dar simptomele nu sunt legate de leziuni cerebrale ireversibile. O examinare amănunțită face diagnosticul diferențial dintre această formă de depresie cu deficite cognitive (pseudodemență) și demență. Diagnosticul corect este important pentru stabilirea tratamentului și evaluarea prognosticului. Acest lucru nu exclude faptul că cele două sindroame pot coexista.

Depresia de tip pseudodemență

Pacientul poate veni la psihoterapeut cu o formă de depresie, se plânge de problemele legate de memorie și de alte lucruri somatice. Vârstnicul poate puncta lipsa de interes și de concentrare, răspunzând deseori cu “nu știu” în multe situații sociale.

Fatigabilitatea, pierderea capacității de a resimți plăcerea și tulburările de somn și de apetit sunt alte semne clasice.

Suicidul la persoanele vârstnice

Suicidul la persoanele vârstnice

Rata suicidului la persoanele în vârstă este de 3 ori mai mare decât în populația generală. La persoanele în vârstă, tentativa de suicid este mai rar un strigăt de ajutor, așa cum putem întâlni la persoanele mai tinere. Deci, dorința de a muri este mai frecventă la persoanele vârstnice cu depresie.

Suicidul la persoanele vârstnice:

  • este mai violent
  • rata suicidului reușit este mult mai mare după 65 de ani: la persoanele în vârstă, din 10 tentative doar una singură eșuează
  • riscul devine mai crescut la vârste între 70 și 80 de ani
  • riscul este de 4 ori mai mare la bărbați

Putem întâlni comportamente de risc la vârstnicul cu depresie: neglijează igiena alimentară, refuză să ia tratamentul sau întrerupe un tratament important.

Niciodată nu este prea târziu pentru tratament

Niciodată nu este prea târziu pentru tratament

Tratamentul antidepresiv, doar dacă este recomandat de un medic specialist, poate avea un impact pozitiv asupra calității vieții. Ședințele cu un psihoterapeut, la orice vârstă, sunt benefice – în cazul persoanei în vârstă, care are probleme cu socializarea, pierderea celor dragi și lipsa de activitate profesională, poate fi un punct care diferențiază între cei care încă au speranță că pot să se bucure de viață și cei deprimați.

Ședințele cu psihoterapeutul pot fi făcute și online, de acasă, și se trece peste a) imposibilitatea geografică sau b) problemele de mobilitate. Există și metode de tratament gratuit disponibile la un click distanță.

Depresia persoanelor vârstnice este mai greu de recunoscut, dar, în principal, putem puncta comorbiditatilor somatice prezente la această vârstă precum și idei greșite că în această perioadă a vieții persoanele trebuie să fie triste.

Depresia la persoanele vârstnice are o prevalență de 15%, depresia severă de 2-3%, iar sindroamele depresiv-anxioase de 4%. Știm că 40% dintre depresiile prezente la persoanele vârstnice nu sunt diagnosticate și doar o persoană vârstnică din șapte (1 din 7), cu simptomatologie depresivă, primește tratament adecvat – ședințe cu un psihoterapeut și, după caz, tratament medicamentos.

S-a observat că persoanele vârstnice cu depresie primesc mai degrabă tranchilizante, iar tratamentul terapeutic este lăsat la urmă, sau complet ignorat din cauze financiare sau lipsă de interes – persoana în vârstă, și chiar familia ei, nu consideră necesar acest tip de tratament.  

Este important să recunoaștem depresia la vârstnici

Este important să recunoaștem depresia la vârstnici

Depresia poate avea o influență importantă asupra vieții persoanei vârstnice și conduce la reducerea activităților și pierderea autonomiei, până la o stare de dependență față de persoanele apropiate. În astfel de cazuri impactul depresiei persoanei afectate asupra celor din jur este considerabil.

Depresia la vârstnici apare dintr-o varietate de factori, vârsta în sine nefiind un factor de risc pentru această tulburare. Există, în schimb, o serie de factori care apar o dată cu înaintarea în vârstă și care reprezintă factori de risc.

Doliul

Doliul poate crea depresie

Pierderea persoanelor apropiate, în special pierderea partenerului de viață, aduce o suferință majoră. Singurătatea și gândurile că nici tu nu mai ai mult, alături de doliu, pot duce la complicații severe, cum ar fi depresia:

  • episodul depresiv apare în 30-60% din cazuri la o lună după pierderea partenerului
  • pentru 15% poate să apară până la doi ani de la pierderea suferită
  • apar reacții depresive și la datele de aniversare a doliului

Impactul acestor pierderi depinde de resursele psihice ale persoanei, de personalitatea sa și de susținerea pe care o are din partea celor din jur.  

Patologia somatică a vârstnicului

Patologia somatică a vârstnicului

Există o corelație strânsă între depresie și patologia somatică a vârstnicului. Afecțiunile somatice și depresia se potențează reciproc și ridică probleme legate de modalitățile de tratament.

Cei care își revin cel mai greu după un episod depresiv major sunt cei care au și afecțiuni somatice sau care au o stare somatică precară. Pe de altă parte depresia se însoțește de o pierdere a motivației de se vindeca de bolile somatice, precum și o slabă aderență la tratament.

Există medicamente care pot determina o depresie secundară sau pot interfera cu metabolismul antidepresivelor cum ar fi: betablocante, antihipertensive sau corticoizi.

Depresia secundară se datorează unor afecțiuni somatice,  iar dintre acestea trebuie reținute în mod special 3 cauze:

  • boala Parkinson
  • dereglările tiroidiene
  • alimentația dezechilibrată, care conduce la carențe de vitamine

Dintre bolile somatice care pot duce la apariția unei depresii secundar, putem numi anemiile, alimentația dezechilibrată (aceasta conducând la carențele de vitamine) și bolile cardiovasculare: infarctul de miocard și insuficiența cardiacă. Dar, pot apărea și așa numitele boli ale vârstei cum ar fi boala Parkinson, accidentele vasculare cerebrale, demențele sau tumorile cerebrale. Bolile neoplazice și cele endocrine, precum și bolilele infecțioase cronice, au și ele o șansă de apariție la vârstnici.

Doctorii prescriu substanțe și medicamente pentru a trata sau a face viața la bătrânețe mai ușoară. Dar, unele au ca reacții adverse declanșarea depresiei:

  • tranchilizantele și sedativele – mai frecvent folosite benzodiazepinele
  • antiinflamatoare nesteroidiene
  • corticoizii
  • medicație cardio-vasculară
  • antiparkinsoniene
  • cimetidina

O mențiune importantă, și deseori ignorată, este efectul acoolului asupra stării de bine a unei persoane. Alcoolul accentuează starea de tristețe, iar, la o vârstă destul de înaintată, cu toții avem regrete și evenimente tragice.

Factorii sociali joacă un rol important

Factorii sociali joacă un rol important

Pierderea poziție sociale, lipsa suportului social și singurătatea sunt printre cei mai frecvent întâlniți factori. Pensionarea tinde să facă mai puțin activi pe cei mai mulți dintre vârstnici – o cauză o are și mentalitatea că în momentul în care te pensionezi, trebuie să te odihnești, iar prin odihnă se înțelege greșit că nu trebuie să mai faci nimic.

Iar cum este construită societatea în momentul de față, la pensionare, multor persoane li se micșorează veniturile și le apar problemele financiare. Alții, sunt forțați să-și schimbe domiciliul, fine din considerente economice, fie motivația familială este la mijloc. Unii bătrâni nu se mai pot îngriji de la o vârstă și este treabă familiei să vină în ajutor – cea mai comună soluție este ca vârstnicul să se mute în casa copilului.

Deficitele senzoriale pot favoriza apariția unei depresii. Auzul sau văzul pot fi afectate, acestea ducând la izolarea socială și pierderea capacității de a desfășura anumite activități care îi fac plăcere.

Tulburările afective includ tulburările care au ca element predominant o perturbare a dispoziției. Ele sunt împărțite în tulburări depresive, tulburări bipolare și tulburări afective datorate unor alte boli sau induse de consumul unor substanțe. Tulburările depresive includ tulburarea depresivă majoră și tulburarea distimică.

Tulburarea depresivă majoră se caracterizează prin prezența unuia sau mai multor episoade depresive fără prezența simptomelor maniacale.

Tulburarea bipolară se caracterizează prin prezența atât a episoadelor depresive cât și a episoadelor maniacale, separate de perioade de dispoziție normală. Episoadele maniacale reprezintă perioade de dispoziție crescută, expansivă sau iritabilă anormală și persistentă, stimă de sine exagerată, grandoare, hiperactivitate, presiunea de a vorbi, scăderea nevoii de somn.

În funcție de numărul și severitatea simptomelor, episoadele depresive pot fi ușoare, moderate sau severe. Un individ cu simptome depresive ușoare prezintă o deteriorare minoră în funcționarea profesională sau în activitățile sociale uzuale. În timpul unui episod depresiv sever, funcționarea profesională și activitățile sociale sunt profund afectate.

De asemenea, episoadele depresive severe pot fi însoțite de simptome psihotice: idei delirante sau halucinații. Ideile delirante reprezintă idei care nu corespund realității și care domină gândirea în pofida dovezilor aduse împotriva lor, în timp ce halucinațiile sunt tulburări de percepție constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate.

Tulburarea distimică se caracterizează prin cel puțin 2 ani de dispoziție depresivă prezentă în cea mai mare parte a timpului, însoțită de simptome depresive ușoare, care nu pot fi clasificate ca aparținând unui episod depresiv major.

O categorie aparte este depresia postpartum care apare în primele 4 săptămâni după naștere. Simptomele frecvente sunt: fluctuații de dispoziție, plâns facil, preocupări exagerate referitoare la starea copilului sau dezinteres față de copil. Conform OMS, 1 până la 2 mame din 10, fac depresie după naștere, fiind afectată capacitatea mamei de a avea grijă de copil și implicit creșterea și dezvoltarea ulterioară a copilului.

Alte tipuri de depresie

Tipurile depresiei

Depresia sezonieră apare din cauza lipsei de lumină naturală și se poate accentua/manifesta în anotimpurile în care lumina naturală este mai redusă și ziua mai scurtă – toamna și iarna sunt în prim-plan.

Melancolia este strâns legată de pesimism, insomnie și tristețe exacerbată. Melancolia are și un risc foarte mare de sinucidere din cauza lipsei de motivație și stării de tristețe profundă care supraîncarcă persoana.

Depresia infantilă este mai rară, dar această se manifestă prin dorința de izolare a copilului și  pierderea poftei de mâncare care duce la slăbire. Printre altele, mai pot apărea și durerile de cap și de stomac și pe plan mai personal, din ce în ce mai multe eșecuri și probleme la școală.

Depresia adolescentină poate să se ascundă de cei din jur cu ajutorul schimbărilor, chiar numeroase, prin care un adolescent trece. Fetele sunt cele mai susceptibile depresiei la adolescență cu manifestări de dezinteres/lipsă de motivație pentru educație, nevoie de izolare, și iritabilitate crescută.

Depresia la varstnici este mai mult asociată lipsei de energie și motivație și nu cu tristețea în sine. Se mai pot observa și dureri musculare și dureri de cap.

Go Top