×

Ejacularea precoce este una dintre cele mai frecvente disfuncții sexuale care apar în cursul unui episod depresiv major. Tulburarea este definită ca situația în care bărbații obțin orgasmul și ejacularea, în mod persistent și recurent, fără să dorească acest lucru.

Prevalența ejaculării precoce, la nivel internațional este de 20-30% la bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 70 de ani, în funcție de percepția fiecăruia asupra rapidității ejaculării sau/și de percepția mai mult sau mai puțin distorsionată a timpului în cursul actului sexual.  

Tulburarea este mai frecventă la bărbații tineri, la cei cu o partenera nouă și la cei cu educație superioară. Se pare că ejacularea precoce reflectă o preocupare marcată față de satisfacția partenerei, ipoteza susținută de apariția disfuncției în relațiile stresante, care o exacerbează.

Într-un mod frecvent, ejacularea precoce este consecința anxietății – aceasta este privită ca o condiționare comportamentală eronată. Mulți bărbați își pot controla latența ejaculatorie pe măsură ce își dezvoltă experiență sexuală. La unii bărbați în vârstă de peste 40 de ani, ejacularea precoce poate să apară spontan, odată cu așa-numita criză a vârstei a două, și este reversibilă. Ejacularea precoce este o disfuncție sexuală care răspunde foarte bine la tratament (medicație sau psihoterapie).

De altfel, nu doar ejacularea precoce este o problemă de tip tulburare sexuală la bărbați.

Cauzele principale ale ejaculării precoce

Cauzele principale ale ejaculării precoce

Există șapte categorii principale de cauze ale ejaculării precoce:

  • Problemele sexuale sau medicale ale partenerului
  • Dificultatea în comunicare cu partenerul și preferințele sexuale diferite ale acestuia
  • Stima de sine scăzută și dismorfofobia – o formă de anxietate care are în prim plan preocuparea exagerată pentru defecte fizice minore, reale sau imaginare
  • Abuzul emoțional sau sexual suferit în decursul vieții
  • Anxietatea sau depresia
  • Inhibiția sexuală care survine din factori culturali sau religioși

Anxietatea generalizată, în special anxietatea socială, induce un stres peste măsură care poate afecta sănătatea sexuală a unui individ. Familia disfuncțională, și problemele cu aceasta, pot crea griji permanente care se păstrează și în dormitor.  

Din punct de vedere genetic sau fiziopatologic, putem puncta tulburări în metabolismul dopaminei și a serotoninei, afecțiuni tiroidiene, și prostatita.

Diagnosticul ejaculării precoce

Diagnosticul ejaculării precoce

Este vorba de o ejaculare precoce atunci când se observă un tipar comportamental persistent sau recurent de ejaculare, care apare în cursul activității sexuale cu partenerul, în aproximativ 1 minut după penetrare sau înainte ca subiectul să dorească ejacularea.

Acest simptom trebuie să fi persistat timp de cel puțin 6 luni, în aproape sau chiar în toate contactele sexuale, și să determine un disconfort individual semnificativ.

Ejacularea precoce este clasificată în

  • tip primar, adică a fost prezentă pe tot parcursul vieții sexuale active
  • tip secundar, dobândită după o perioadă de funcționare sexuală normală
  • generalizată, adică nu se limitează doar la anumite tipuri de stimulare, situații sau parteneri
  • situațională, adică apare numai la anumite tipuri de stimulare, situații sau parteneri.

Ejacularea precoce se poate trata!

Ejacularea precoce se poate trata!

Pacienții care acuză ejaculare precoce au fost împărțiți în două categorii:

  • cei cu timp latență mai scurt al reflexului bulbo-cavernos, care pot fi tratați farmacologic (medicamentos);
  • cei cu o condiționare psihogenă sau comportamentală eronată. Aceștia se pretează mai bine la psihoterapie.

Dacă ejacularea precoce apare în cursul unui episod depresiv major, tratamentul medicamentos antidepresiv poate contribui și la ameliorarea disfuncției sexuale.

Psihoterapia este o metodă terapeutică eficientă în cazul celei de-a doua categorii de pacienți, la care acuzele psihologice, condiționările eronate sau dificultățile interpersonale predomină. Se poate recurge la psihoterapie comportamentală, hipnoterapie, terapie analitică, mindfulness (tehnica cognitivă orientată către conștientizarea și menținerea senzațiilor experiențate de subiect în prezent, pentru distragerea atenției de la propriile disfuncționalități).

Psihoterapia este tratamentul preferat pentru pacienți și numai medicul specialist poate recomanda un tratament medicamentos!

Depresia din tulburarea bipolară sau depresia bipolară se referă la episodul depresiv care apare în cursul evoluției tulburării bipolare. Este o depresie deseori mai severă și mult mai dificil de tratat.

Tulburarea bipolară constă într-o succesiune de episoade maniacale, hipomaniacale, mixte și depresive.

Cea mai folosită schema de diagnostic este cea  a Asociației Americane de Psihiatrie. Potrivit acestuia se descriu două tipuri principale de tulburare bipolară.  Pacienții cu tulburare bipolară tip I au cel puțin un episod maniacal în antecedente.

Unii pacienți au avut și episoade depresive în antecedente, iar majoritatea pacienților vor prezenta ulterior episoade  maniacale și depresive. Pot să apară și episoade hipomaniacale sau mixte precum și o anumită labilitate emoțională interepisodică. Pacienții care îndeplinesc criteriile pentru tulburare bipolară de tip II prezintă doar episoade depresive și episoade hipomaniacale. Aceștia nu au în evoluție episoade de manie.

Criteriile de diagnostic ale Organizației Mondiale a Sănătății (WHO) sunt similare celor americane,  dar în clasificarea OMS nu există o diferență între tulburarea bipolară I și tulburarea bipolară II.

Depresia și anxietatea îngreunează diagnosticul tulburării bipolare

diagnosticul tulburarii bipolare

Diagnosticarea tulburării bipolare poate fi dificilă și uneori poate trece mult timp de la apariția primelor semne de boală și până la instituirea tratamentului. Amânarea diagnosticului și deci a tratamentului se datorează variabilității formelor clinice și a formelor de debut.

Cele mai frecvente diagnostice inițiale sunt de:

La aproximativ o treime dintre pacienți intervalul dintre prima consultație psihiatrică și diagnosticul de tulburare bipolară este mai mare de 10 ani. Cei care au fost diagnosticați greșit au fost consultați în medie de 4 medici și au primit în medie 3.5 alte diagnostice.

Factorii principali care duc la o diagnosticare tardivă includ:

  • suprapunerea simptomatologiei, în special cu depresia unipolară (tulburarea depresivă) – adică prezența simptomelor comune, asemănătoare
  • tulburările de anxietate, abuzul de substanțe
  • apariția târzie în cursul evoluției a simptomelor maniacale sau hipomaniacale la pacienții care au avut un istoric de episoade depresive recurente

În special la persoanele tinere succesiunea tabloului clinic și a diagnosticelor este deseori de: anxietate, depresie și apoi apariția maniei.

Se estimează că aproximativ 35 până la 45% din pacienții cu tulburare bipolară I sunt diagnosticați inițial cu depresie unipolară (tulburare depresivă).

Este important să se excludă posibilitatea unui diagnostic de tulburare bipolară în cazul pacienților care prezintă inițial doar simptome depresive pentru a stabili conduita terapeutică optimă. Astfel, un tratament doar cu antidepresive (monoterapie) la pacienții cu tulburare bipolară poate precipita un episod maniacal în 30-40% din cazuri. Pentru a o evita, ghidurile terapeutice actuale recomandă asocierea antidepresivelor cu stabilizatori ai dispoziției pentru tratamentul pacienților cu tulburare bipolară.

Te poți auto evalua!

te poti autoevalua pentru tulburarea bipolara

Există numeroase instrumente care ajută la stabilirea și confirmarea diagnosticului. Dintre acestea, chestionarul pentru tulburări de dispoziție (Mood Disorder Questionnaire, MDQ) este extrem de util în depistarea tulburărilor bipolare.

Chestionarul pentru tulburări de dispoziție a fost elaborat de o echipă de specialiști, care au dorit să identifice o cale de depistare rapidă și cât mai corectă a tulburărilor bipolare. MDQ este un instrument de autoevaluare, care poate fi aplicat într-un răstimp foarte scurt (5 minute). MDQ este un chestionar folosit mai mult pentru screening.  

Acest instrument de screening îi oferă atât persoanei în cauza cât și membrilor familiei și psihiatrului informația că persoana respectivă ar putea avea o tulburare bipolară. Astfel, în cazul în care se obțin rezultate pozitive, se recomandă o evaluare completă și aprofundată. MDQ cuprinde 13 intrebări, la care se răspunde prin da sau nu, intrebări referitoare la simptome sau comportamente hipomaniacale sau maniacale. În plus sunt intrebări referitoare la posibilele consecințe ale acestor simptome, de natură familială, financiară, legală.

Tulburarea bipolară și anxietatea

tulburarea bipolara si anxietatea

Tulburările de anxietate sunt întâlnite la peste 50% dintre pacienții cu tulburare bipolară.

Comorbiditatea (coexistența a două sau mai multe afecțiuni) cu tulburări de anxietate este mai frecventă în cazul persoanelor cu:

  • debut timpuriu
  • recuperare partială
  • perioade reduse de eutimie (dispoziție normală)
  • o slabă funcționare
  • o calitate a vieții redusă
  • un risc mai mare de tentative de suicid

Cele mai des întâlnite sunt tulburarea de panică și agorafobia în proporție de 20%, fobia socială se situează la 16%, fobia simplă menține un procent de 10%, iar tulburarea obsesiv-compulsivă deține 9%.

Altă tulburare de anxietate coexistentă cu tulburarea bipolară este tulburarea de stres post-traumatic (PTSD). La acești pacienți au fost identificate, ca factori de risc, psihotraumele din copilărie (abuzuri). Pacienții bipolari care au suferit abuzuri în copilărie au un risc mai mare de a dezvolta tulburări anxioase și tulburări legate de consumul de alcool.

Depresia apărută la aparținătorii persoanelor cu tulburare bipolară

Un aspect extrem de important al impactului asupra celor din jur, îl constituie depresia care poate să se dezvolte la aparținători, mai precis la persoana care îngrijește pacientul. Apariția unei depresii sau alte patologii psihiatrice la aparținător are consecințe nefavorabile și asupra pacientului. Pe de-o parte depresia aparținătorului impune un stres asupra pacientului, iar pe de altă parte un aparținător deprimat este mai puțin eficient.

Calitatea vieții prin ochii tulburării bipolare

Calitatea vieții prin ochii tulburării bipolare

Tulburarea bipolară are un impact semnificativ asupra întregii vieți a pacientului care suferă de această afecțiune. Având în vedere faptul că pacienții cu tulburare bipolară prezintă simptome cea mai mare parte a unui an, aceștia au o slabă calitate a vieții.

Scăderea calității vieții este mai marcată în cazul pacienților bipolari decât în cazul pacienților depresivi sau chiar cu afecțiuni somatice cronice. Simptomele depresive sunt în mod special corelate cu scăderea randamentului și afectarea calității vieții. Unii pacienți consideră că în timpul fazei de hipomanie sau manie au o slabă calitate a vieții și nu raportează mereu o stare de bine sau de euforie.

Cea mai gravă consecință a scăderii calității vieții este rata mare de suicid. Tentativele de suicid sau suicidul sunt asociate episoadelor depresive sau, uneori, consecutive unor episoade depresive recurente, prelungite și severe.

Alte consecințe ale tulburării bipolare sunt scăderea productivității și rata mare de șomaj. Acestea au efect nu doar asupra indivizilor și familiilor lor, ci și asupra societății, fiind considerate drept costuri indirecte ale tulburării bipolare.

Fiecare anotimp al anului aduce cu sine, pe lângă schimbările climatice caracteristice, și o serie de schimbări resimțite de organismul uman. Dintre acestea, sezonul rece își pune cel mai mult amprenta asupra stării noastre fizice, dar mai ales psihice.

Odată cu venirea iernii zilele se scurtează, și proporțional cu acestea, și cantitatea de lumină naturală pe care o primim. Astfel ritmul circadian al organismului, cel care reglează ritmul somn-veghe, se schimbă. De asemenea, începem să avem din ce în ce mai puțină energie, simțim nevoia să dormim mai mult și să mâncăm mai mult, iar dispoziția poate deveni ușor iritabilă sau se poate ajunge chiar la o stare depresivă.

Pot să mai apară stări de amețeală, dureri de cap sau slăbiciune musculară. Majoritatea acestor simptome apar de obicei intermitent pe parcursul iernii, sunt scăzute ca intensitate și se remit spontan în câteva zile, fără vreo intervenție medicamentoasă sau psihoterapeutică.

Starea de slăbiciune se poate agrava

starea de slabiciune se poate agrava

Există însă anumite persoane la care aceste stări pot continua, se pot agrava și pot merge până la simptome caracteristice unei depresii. Toate aceste manifestări, ce apar la o persoană care în restul anului are o stare psihică normală, fac parte din depresia sezonieră sau depresia de iarnă, iar în literatura de specialitate este cunoscută ca o tulburare afectivă sezonieră. Indiferent de multiplele denumiri cu care această tulburare este cunoscută caracteristicile sunt comune. Cel mai adesea, persoanele cu depresie sezonieră vor resimți o stare de tristețe însoțită de apatie, lipsa energiei, lipsa plăcerii pentru anumite activități care anterior erau considerate plăcute și relaxante.

Tristețea apare mai ales în cursul dimineții, iar pe parcursul zilei, odată cu activitățile obișnuite, această stare se poate ameliora. Pofta de mâncare este de asemenea afectată, majoritatea persoanelor având un apetit crescut, în special de mâncăruri dulci, lucru care poate duce la creștere în greutate.

Există însă și situații în care pofta de mâncare poate fi scăzută. Spre seară și înainte de culcare pot apărea anumite gânduri care în general au un caracter negativ și pesimist, persoana având sentimente de inutilitate, incapabilitate sau chiar vinovăție, deși acestea nu reflectă în totalitate realitatea.

Anxietatea și calitatea somnului

anxietatea si calitatea somnului

Toate aceste gânduri pot influența și calitatea somnului, generând uneori insomnii (dificultatea de a adormi) sau de trezire (trezirea involuntară cu câteva ore mai devreme decât cea obișnuită). Pe tot parcursul zilei poate exista și o stare de anxietate, stare pe care persoana o resimte ca pe o teamă, îngrijorare sau neliniște. Toate acestea produc un disconfort general, iritabilitate, irascibilitate și uneori chiar nevoia de singurătate, de izolare.

Cercetările în domeniu nu au găsit o anumită cauză care să explice apariția depresiei sezoniere. Există însă o serie de factori care, cumulați, ar putea favoriza apariția acestei depresii. Printre aceștia, cei mai importanți sunt modificarea ritmului circadian cauzat de scăderea cantității de lumină solară și modificarea unor substanțe ce au rolul de a transmite informațiile în interiorul creierului uman.

Aceste substanțe se numesc neurotransmițători. Studiile s-au concentrat în special asupra melatoninei și serotoninei. Melatonina este un hormon care are rolul de a stimula somnul, iar secreția melatoninei este controlată în special de lumină. Mai exact, lumina scade producția acestui hormon în organism. Așadar, cu cât zilele sunt mai scurte și lumina este mai puțină, cu atât va crește secreția de melatonină și implicit și nevoia de somn.

Al doilea neurotransmițător implicat este serotonina. În cazul acestuia, s-a descoperit că pe durata iernii, producția acestuia tinde să scadă. Activitatea serotoninei este strâns legată de simptomele afective din cadrul depresiei sezoniere (tristețe, apatie, lipsa plăcerii, labilitate emoțională).

Tratament disponibil 24/7

tratamentul online oferit de Atlas

Depresia sezonieră afectează 1.2 – 9.7% din populație în zonele cu climă temperată și este mai frecventă la persoanele de sex feminin. Deși sunt citate cazuri și la adolescenți, de obicei apare după vârsta de 20 de ani și este mai des întâlnită în țările nordice.

Posibilitățile de tratament sunt variate și sunt orientate, în general, asupra factorilor declanșatori. Principalele metode terapeutice sunt psihoterapia (în special cea cognitiv-comportamentală), terapia cu lumină (fototerapie), medicația antidepresivă, sau suplimente cu melatonina. Alegerea metodei de tratament se face în funcție de necesitățile fiecărui pacient și recomandarea psihoterapeutului.

Iar tratamentul online, unde un specialist este disponibil 24/7, este mai aproape decât crezi.

Go Top