×

Cu toții am auzit măcar o dată în viață despre persoane care s-au vindecat miraculos prin puterea minții, sau care, din contră, au fost afectate de o boală din cauza lucrurilor la care se gândeau. Deși medicii nu voiau să-i recunoască capacitățile curative cu mai mult de 50 de ani în urmă, efectul placebo există și chiar ajută o mulțime de persoane să se refacă dintr-o boală. Dar, a fost descoperit și un efect contrar lui placebo, numit nocebo.  

Cum funcționează efectul placebo?

Cum functioneaza efectul placebo

Placebo simbolizează capacitatea unor persoane de a se vindeca prin puterea minții. Altfel spus, există persoane care, datorită faptului că au încredere într-un medicament sau în spusele medicului, ajung să se refacă după o boală sau să amelioreze simptomele acesteia, deși tratamentul pe care îl iau nu este corespunzător afecțiunii lor.

Mai mult decât atât, și în chirurgie au fost demonstrate efectele benefice ale puterii minții asupra refacerii pacienților după anumite operații, în care pacienții au fost doar tăiați și cusuți la loc și s-au vindecat de afecțiunea de care sufereau.         

Efectul placebo nu este strict legat de pastile, deoarece și injecțiile sau simpla vedere a halatului alb al medicului sau simțirea atmosferei din cabinetul medical pot avea legătură cel puțin parțial cu îmbunătățirea stării de sănătate a diferiților pacienți. Printre factorii care sporesc eficiența acestui tip de tratament se numără:

  • prețul acestuia – cu cât e mai scump tratamentul, cu atât efectul este mai puternic
  • numărul de pastile administrate – oamenii cred că două pastile au un efect mai puternic decât una singură
  • dimensiunile și culorile pastilelor – pacienții consideră că o pastilă mare, colorată frumos poate da mai multe rezultate, față de pastilele de dimensiuni reduse care arată banal

Astfel, chiar dacă pare uimitor, o treime din oameni răspund la tratamentele placebo. Procesele care se petrec la nivelul encefalului și care grăbesc vindecarea au legătură cu eliberarea endorfinelor, așa-numitele analgezice naturale ale creierului.   

Cum funcționează efectul nocebo?

Cum functioneaza efectul nocebo

Numele nocebo provine din latinescul nocere, care înseamnă a face rău iar efectul se referă la situațiile în care pacientul crede că substanța care i se administrează îi va dăuna, iar acest lucru se întâmplă fără excepție.  

În urmă unui studiu efectuat în 2011 de o echipă de cercetători germani și britanici pe 22 de voluntari, a fost descoperit faptul că cele două efecte (placebo și nocebo) duc la activarea unor zone diferite din creier. Astfel, diferit față de efectul placebo, în cazul efectului nocebo, zona afectată este cea care controlează dispoziția și anxietatea.   

Pe lângă aceste descoperiri cu privire la modul în care pesimismul afectează vindecarea bolii, Robert A. Hahn, epidemiolog și specialist în antropologie culturală, a concluzionat că acesta are efecte care variază de la iritații ale pielii pană la deces. Explicația acestui fenomen are legătură cu faptul că pacienții sunt foarte receptivi la sugestiile negative, această stare accentuându-se în situații de criză (boală gravă, perioadă premergătoare unei operații, accident).  

Mai mult decât atât, accentuarea efectelor secundare, precum și pierderea încrederii în cadrele medicale reduc eficiența tratamentelor, accentuând efectul nocebo.     

Efectul nocebo poate cauza decesul

Efectul nocebo poate cauza decesul

Atunci când pacienților li se spune că există posibilitatea să moară în urma unei operații, aceștia înregistrează o rată de deces mai mare decât pacienții optimiști. La fel se întâmplă și în cazul celor bolnavi de cancer, dacă li se spune că vor muri peste o perioadă determinată, aceștia chiar mor în termenul pe care l-au primit, chiar dacă boala nu este suficient de avansată.  

Efectul nocebo este explicația și în cazurile în care victimele unor blesteme sau ritualuri religioase se îmbolnăvesc, ajungând chiar și la deces. Efectul nocebo are, așadar, un impact foarte mare și astfel modul în care medicii interacționează cu pacienții este aproape la fel de important că tratamentul pe care li-l prescriu. Prin descoperirea acestui efect a fost subliniată importanța unei abordări optimiste a vieții, care ne va ajuta nu numai să avem o viață mai bună, dar și să fim mai sănătoși.

De aceea, persoanelor care au fost diagnosticate cu o formă de tulburare mintală le este recomandată încrederea în terapeut și în tratamentul pe care-l administrează – fie sub formă de medicație sau abordare terapeutică. Desigur, aspectul relațional este la baza procesului de vindecare, iar în momentul în care simți că stagnezi datorită comunicării deficitare între tine și terapeut, e cazul să începi să-ți cauți unul nou, dar doar după ce-ți comunici problemele, deschis, cu specialistul ales.

Tulburarea obsesiv-compulsivă denotă o persoană care poate fi caracterizată ca având un caracter inflexibil, o grijă constantă pentru ordinea lucrurilor și mereu atentă la reguli, precum și o fire perfecționistă.

S-a observat la persoanele diagnosticate că se pot pierde în detalii, acestea ne mai fiind concentrate pe obiectivul principal al proiectului/sarcinii respective. Iar proiectele care ajung să fie terminate, trec printr-un număr foarte mare de versiuni, verificări și feedback excesiv la greșeli insesizabile, sau ceea ce i se par individului greșeli.

Un alt indicator este organizarea proastă a timpului, fiind dublat de standardele înalte ale acestor persoane. Fiind constant preocupați de cum evoluează planificarea proiectului, în cele mai mici detalii, indivizii sunt întotdeauna presați de timp.

Datorită faptului că sunt devotați trup și suflet muncii, persoanele diagnosticate uită să ia parte la activități care au scop recreațional – pauză de masă inexistentă, sau preferă să mănânce în fața biroului, lucrat peste program aproape zilnic și chiar adus muncă acasă. Când este vorba de detașare și destindere, persoana în cauză poate fi văzută tratând activitățile cu o formă de competiție și seriozitate ieșită din comun.

Indicatori – obsesii și compulsii

Obsesii

  • Gânduri, impulsuri, imagini recurente şi persistente, care sunt trăite ca intruzive şi inadecvate şi determină la subiect, anxietate marcată sau suferinţă
  • Gândurile, impulsurile, imaginile nu reprezintă griji excesive referitoare la probleme reale
  • Subiectul încearcă să ignore/suprime/neutralizeze cu alte gânduri/acţiuni
  • Subiectul recunoaşte că acestea sunt produsul propriei minţi

Compulsii

  • Comportamente repetitive (spălarea mâinilor, ordine, verificare) sau acte mentale repetitive (rugăciuni, numărătoare) la care subiectul se simte obligat să recurgă, ca răspuns la obsesii sau conform unor regulii care trebuiesc aplicate strict
  • Comportamentele sau actele mentale ar ajuta la prevenirea sau reducerea suferinţei/a unei situaţii de temut
  • Aceste comportamente sunt excesive
  • Subiectul recunoaşte că obsesiile/compulsiile sunt excesive sau nerezonabile

Cum poate fi tratată persoana cu tulburarea obsesiv-compulsivă?

tratament pentru tulburarea obsesiv-compulsiva

Psihoterapia urmărește schimbarea caracterului rigid al individului, scopul fiind flexibilizarea modului în care persoana respectivă interacționează și relaționează cu lumea din jur. Tratamentul implică o aprofundare îndelungată asupra problemelor din viața individului și cum se manifestă acesta în mai multe contexte.

Procesul de psihoterapie se poate desfășura pe o perioadă lungă – de obicei între 12 și 24 de luni. Tratamentul medicamentos rămâne la latitudinea specialistului și pacientului – intensitatea tulburării trebuie luată în considerare, printre alte elemente cruciale.

Dar eforturile făcute alături de specialist nu se pot opri în cabinet sau în zona de confort a pacientului. Terapia implică membrii familiei sau prietenii – aceștia au un rol foarte important în procesul de vindecare pentru că le este cerut să-și schimbe comportamentul când interacționează cu persoana respectivă.

Efectele se vor observa în timp, iar răbdarea este esențială.

Go Top