×

Totul poate începe cu intenții bune – dorința de a slăbi și de a-și controla greutatea. Dar pentru unele persoane aceste intenții merg pe o traiectorie greșită, evoluând spre anumite tulburări de conduită alimentară.

Anorexia este una dintre cele mai comune tulburări de comportament alimentar, caracterizată:

  • prin restricții alimentare autoimpuse
  • refuzul de a păstra o greutate corporală la un nivel minim normal pentru vârstă și înălțimea sa
  • frica intensă de a lua în greutate
  • imaginea distorsionată a greutății sau a formei corporale

În unele cazuri persoanele cu anorexie se pot angaja în comportamente de mâncat compulsiv sau de evacuare forțată (vărsături, abuzul de laxative, diuretice, exerciții fizice intense).

Nu este încă foarte clar de ce unele persoane prezintă riscul de a dezvolta această tulburare. Depresia poate fi un factor, susțin unele studii. Unele persoane raportează că depresia lor a început înainte de tulburarea de conduită alimentară. Anorexia poate deveni o modalitate de adaptare la evenimentele stresante ale vieții, pacientul concentrându-și atenția asupra greutății și alimentelor pentru a scăpa de sentimentele intolerabile (accentuate de depresie).

Depresia, efectul unei alimentații deficitare

Depresia, efectul unei alimentații deficitare

Atunci când pacientul are impresia că lucrurile din viața lui îi scapă de sub control, acesta are tendința să mănânce mai puțin, pentru a dobândi sentimentul de control. De asemenea, aceștia pot mânca mai puțin pentru a-și manifesta sentimentele negative față de o persoană semnificativă. Autoinducerea vărsăturilor apare de cele mai multe ori pe un fond emoțional negativ, având rolul de distragere de la  gândurile neliniștitoare cât și de reglaj emoțional. Stima de sine scăzută, problemele de identitate cât și dificultățile emoționale din cadrul depresiei pot conduce la dezvoltarea anorexiei.

Pe de altă parte, depresia poate fi nu doar cauza, ci și efectul unei alimentații deficitare. Se pare că persoanele cu anorexie nervoasă sunt de multe ori susceptibile de a dezvolta depresie secundară. De cele mai multe ori depresia nu este o tulburare separată, ci un rezultat al schimbărilor fizice și biologice pe care anorexia le produce în creier și corp. Oboseala, epuizarea, malnutriția, starea de îngrijorare și obsesia legată de greutatea și forma corporală pot face pe cineva mai deprimat.

La nivel biologic, malnutriția afectează capacitatea creierului de a produce neurotransmițătorii responsabili de emoțiile pozitive (serotonină și noradrenalină). Ba chiar mai mult, anumite cercetări au pus în evidență faptul că persoanele cu anorexie nervoasă suferă o pierdere a materiei cenușii din creier (care este partea activă a cortexului). Pentru că anorexia nervoasă are efecte asupra țesutului cerebral, sunt afectate atenția, memoria, capacitatea de luare a deciziilor și de rezolvare a problemelor.

Rezultatele altor cercetări efectuate sugerează că factorii genetici influențează semnificativ predispunerea la anorexia nervoasă și contribuie substanțial la comorbiditatea observată între anorexia nervoasă și depresie majoră.

Tratament pentru anorexie și depresie

Tratament pentru anorexie și depresie

Cu cât trece mai puțin timp între debutul acestor tulburări și începutul unui tratament, cu atât este mai favorabil rezultatul. Așadar, se impune necesitatea de a cere sprijin de specialitate cât mai devreme. Tratamentul farmacologic și psihoterapia sunt principalele abordări.

Atunci când anorexia coexistă cu depresia se recomandă tratamentul antidepresiv.  Obiectivele tratamentului se vor stabili împreună cu fiecare pacient în parte în funcție de evaluarea acestuia, care are în vedere complicațiile medicale, riscul de suicid, motivația pentru recuperare, indicele de masă corporală, tulburările comorbide, stresul din mediu, printre altele.

Un aspect important este asigurarea stabilității medicale prin evaluarea regulată a stării pacientului. Se are în vedere normalizarea alimentației și a greutății prin reabilitarea nutrițională, cât și managementul simptomelor de mâncat compulsiv, a vomismentelor și exercițiilor fizice excesive. Simptomele de tip depresiv vor fi diminuate odată cu revenirea la o alimentație echilibrată. Odată cu reducerea simptomelor depresive se observă normalizarea obiceiurile alimentare cât și o îmbunătățire a  atitudinii pacienților față de mâncare.   

Psihoterapia este eficienta

Psihoterapiile care și-au dovedit eficiența sunt:

  • terapiile cognitiv-comportamentale
  • terapiile cognitiv-analitice
  • terapiile interpersonale
  • terapiile de familie

Intervenția psihoterapeutică trebuie să aibă în vedere atât ameliorarea simptomelor de tip depresiv cât și ajutarea pacienților să facă față evenimentelor de viață și stărilor afective în mod direct și eficient, fără a permite acestora să le influențeze alimentația. De asemenea, se are în vedere diminuarea sentimentelor de ineficiență, creșterea încrederii în sine, motivarea lor pentru schimbare.

Persoanelor cu anorexie și depresie le este greu să facă pași în căutarea ajutorului și de aceea aceștia au nevoie de sprijin exterior din partea familiei, a prietenilor, a specialiștilor în sănătate mintală (medici psihiatri și psihoterapeuți).

Peste jumătate dintre persoanele care suferă de tulburări alimentare suferă și de o formă de depresie, iar femeile sunt mai susceptibile decât bărbații. De altfel, sexul feminin este mai susceptibil și la tulburările alimentare, un respect de sine scăzut și o imagine de sine negativă.

Dar teamă de a fi gras și obsesia controlului, precum și asocierea slăbiciunii corporale cu frumusețea fizică induse de mass-media, nu se limitează doar la un sigur gen ci sunt larg răspândite în societate.

Anorexia și bulimia

anorexia si bulimia

Persoanele anorexice, ca și persoanele bulimice au o preocupare constantă față de mâncare și față de obsesia de a slăbi. În mod popular, mulți oameni au impresia că persoanele care au o problemă cu mâncarea sunt și foarte slabe – bulimicii se ascund mai bine decât anorexicii. Deși nu departe de adevăr, există și cazuri în care cineva care suferă de una dintre aceste tulburări pare să aibă o greutate normală.

Acest fapt a împins multe femei, în special tinere și adolescente către comportamente  autodistructive. Tulburările alimentare afectează psihicul unei persoane, sănătatea și nivelul de funcționare în general. Acestea sunt boli serioase, fiind socotite bolile mintale cu rata mortalității cea mai ridicată.  

Ele presupun amenințări serioase asupra sănătății fizice și mintale a unei persoane, începând cu probleme dentare, cardiace și gastrointestinale – suicidul fiind punctul culminant. Urmărirea cu asiduitate a slăbiciunii fizice ca și criteriu de frumusețe, care este antreul anorexiei, pare să își aibă originile în tranzițiile culturii către un ideal de frumusețe scheletic. Comportamentul auto-distructiv este din nefericire sprijinit cultural.

Mituri despre bulimie și anorexie

Mituri despre bulimie și anorexie

Societatea crede că cei care au o greutate normală nu suferă de tulburări alimentare. Dar există cazuri în care greutatea unei persoane nu este edificatoare pentru diagnosticarea unei tulburări alimentare. Persoanele bulimice par să aibă uneori o greutate normală sau uneori peste. Cei care mănâncă compulsiv au de cele mai multe ori o greutate peste normal.

Se mai crede și într-un mod fals că bărbații nu au tulburări alimentare deși, într-un număr mai redus (1 din 4 cazuri), și bărbații sunt expuși tulburărilor alimentare.

Dar cel mai absurd mit, care s-a tot răspândit în ultimii ani, este faptul că tulburările alimentare sunt o alegere conștientă. O înțelegere complet eronată pentru că, deși mulți oameni aleg conștient un anumit stil de viață, tulburările alimentare sunt o boală care se dezvoltă în timp și a căror apariție e cauzată atât de factori biologici și sociali cât și de cei psihologici și interpersonali.

Diagnosticarea este dificilă

Diagnosticarea este dificilă

Tulburările alimentare sunt destul de dificil de diagnosticat, iar în cazul sexului feminin, multe paciente ajung la doctor nu din cauza anorexiei ci din cauza amenoreei (lipsa menstruației).  

Persoanele care suferă de bulimie pot avea semne sau un comportament distinct – se duc la toaletă imediat după ce mănâncă, de obicei dau drumul la jetul de apă pentru a acoperi zgomotul vărsăturii și își produc starea de vomă prin introducerea degetelor pe gât. Un semn specific este Semnul Russell care sunt calusuri (bătături) pe fața dorsală a mâinii, determinate de frecarea mâinii de incisivi în cursul declanșării vărsăturii. Alte semne sunt:

  • ochii injectați după ce vin de la baie
  • fața și gâtul umflate
  • evită mesele în familie
  • vorbesc necontenit despre conținutul caloric al alimentelor
  • își taie uneori mâncarea în bucățele foarte mici
  • atunci când mănâncă, o masă durează foarte mult (peste o oră)
  • sunt foarte emoționale
  • au  frisoane frecvențe
  • pierderea părului
  • dureri cronice în gât   

Cum putem ajuta persoana diagnosticată?

Cum putem ajuta persoana diagnosticată

Mesaje de genul “mănâncă și tu ceva că ești piele și os” sau “mai lasă mâncarea aia că te-ai rotunjit” sunt dăunătoare în egală măsură mai ales pentru tinerele fete sau adolescente.  

Este foarte important ca persoanele dragi pacientului să nu-i critice sau să judece pentru că suferă de aceste tulburări. Trebuie reținut că nu a fost alegerea lor să se îmbolnăvească, dar îi puteți ajuta oferind sprijin în cadrul terapiei de familie. Nu forțați persoana să mănânce pentru că vindecarea nu este o luptă pentru control. Nu faceți comentarii despre conținutul caloric, greutatea persoanei sau felul în care arată – nu o complimentați dacă este slabă, că “arată precum o manechină!”.

Ce trebuie să facem cu persoana diagnosticată este să o sprijinim în demersul căutării unui ajutor specializat. Noi, cei din jur, trebuie să ne ajustăm așteptările pentru ca nu există o recuperare perfectă sau rapidă. Soluția ar fi terapia de familie, orientată pe soluții sau cognitiv comportamentală, împreună cu un tratament medicamentos-doar dacă este cazul în cazul inaniției.  

Go Top