Cu toții avem ceva care ne deranjează la aspectul nostru – ba considerăm că avem un nas mic, mare, sau strâmb, un zâmbet neuniform sau ochii prea mari, prea mici. Deși aceste lucruri pe care le considerăm imperfecțiuni ne îngrijorează (într-un fel sau altul), nu cauzează nici un fel de probleme care să interfereze cu viața noastră de zi cu zi.

Dar persoanele care suferă de tulburare dismorfică a corpului (BDD) se gândesc la defectele lor reale sau percepute pentru ore întregi în fiecare zi.

Ei nu își pot controla gândurile negative și nu cred oamenii care le spun că nu are rost să-i deranjeze atât de mult aspectul fizic. Gândurile lor pot provoca tulburări emoționale severe și pot afecta funcționarea zilnică. Persoanele cu o tulburare dismorfică pot lipsi de la locul de muncă sau de la școală, pot evita situațiile sociale și se izolează chiar de familie și prieteni deoarece se tem că alții vor observa defectele lor.

Aceștia pot suferi chiar și intervenții chirurgicale inutile pentru a corecta imperfecțiunile percepute, fără a găsi niciodată satisfacția cu rezultatele.

Dismorfofobia sau tulburarea dismorfică corporală a fost definită în 1886 de Morselli drept o descriere subiectivă de urâţenie şi defecte fizice pe care pacientul le simte ca putând fi remarcate de alţii. Altfel spus, pacienţii care suferă de dismorfofobie sunt convinşi că o anumită parte a corpului lor este mai mică, mai mare sau diformă, în timp ce pentru cei din jur acest aspect este normal.

Cauzele care declanşează dismorfofobia

Cauzele care declanseaza dismorfofobia

Elementele care declanşează dismorfofobia pot fi atât externe, cât şi interne.

Cauzele externe pot fi:

  • un accident grav, în urma căruia pacientul a rămas cu o traumă, deşi nu a fost rănit sau a reuşit să scape cu bine.
  • un accident în urma căruia a avut de suferit o persoană apropiată pacientului
  • un membru al familiei are congenital un aspect dismorfic (mână, picior mai lung sau mai scurt)

Cauzele interne se referă la:

  • îndemnurile membrilor familiei de genul stai drept că o să ajungi cocoşat dezvoltă la viitorul adult teama de distorsionare corporală
  • imaginea de sine pe care o are pacientul – cu cât aceasta este mai distorsionată interior, cu atât este mai crescut riscul de a dezvolta această fobie.  

Părţile corpului cel mai des vizate

Partile corpului sunt cel mai des vizate in cazul tulburarii dismorfice a corpului

Părţile corpului pe care persoanele cu dismorfofobie le consideră diforme pot fi:

  • picioarele
  • palmele
  • faţa (şi în cazul femeilor şi în cazul bărbaţilor)
  • talia (bazinul), sânii (în cazul femeilor)
  • înălţimea
  • braţele
  • organele sexuale  

Cum recunoaștem persoana cu dismorfofobie?

Simptomele pe care le prezintă persoanele care suferă de aceste afecţiuni sunt:

  • grija excesivă pentru felul în care arată
  • teama de a merge cu maşina sau cu avionul
  • dezvoltarea simptomelor ipohondrice prin analize şi vizite dese la medic
  • regimuri alimentare drastice care conduc în timp la bulimie sau anorexie
  • izolare şi lipsa de socializare
  • acoperirea trupului cu haine cât mai largi

Tratament pentru dismorfofobie

Tratament pentru dismorfofobie

Pacienţii consideră că tratamentul acestei probleme este doar unul chirurgical, însă tulburarea fiind de natură psihologică, necesită un tratament de aceeaşi natură – intervenţia chirurgicală nu duce la îmbunătăţirea simptomelor.

Recomandarea pentru tratarea acestei afecţiuni este să cuprindă atât intervenţia cognitiv- comportamentală, cât şi medicaţia potrivită tipului de simptome. Este recomandat, însă, să se înceapă cu psihoterapia, iar apoi, pe măsura progresului, se poate adăuga şi tratament medicamentos.

Articol redactat de Mihai Bran, Medic Psihiatru si Psihoterapeut.

Uneori depresia sau tulburările de anxietate pot trece neobservate. Nu aștepta prea mult. Testează-te acum!
*Scala HADS este un instrument de screening validat științific.