Marime text: A A A
Print

Tulburarea excitatiei sexuale feminine

5.00 avg. rating (96% score) - 4 votes

Tulburarea excitatiei sexuale feminine

Tulburarea excitatiei sexuale feminine este o afectiune relativ frecvent intalnita in depresie. Prevalenta acestei tulburari este, in general, subestimata. Exista in SUA un studiu al cuplurilor cu mariaj fericit din punct de vedere subiectiv(1), in care 33% dintre femei au descris probleme de excitatie.

Diagnosticarea tulburarii excitatiei sexuale feminine ia in considerare stimularea sexuala. Daca aceasta este inadecvata ca focalizare, intensitate sau durata atunci acest diagnostic nu trebuie pus(1).

Cauze
Dificultatea obtinerii sau mentinerii excitatiei sexuale poate reflecta stari conflictuale in cuplu, reliefate de simptome psihologice feminine neexprimate verbal (vinovatie, anxietate, frica).

Frica de durere, de infectie/boala genitala sau de sarcina se pot numara printre cauzele acestei tulburari (3).

Modificari ale nivelurilor sanguine ale estrogenilor, hormonilor tiroidieni sau ale prolactinei sunt semnificativ corelate cu aparitia tulburarii excitatiei sexuale feminine.

Alte afectiuni, cum ar fi depresia, anxietatea generalizata, incontinenta urinara, sindromul colonului iritabil sau diabetul zaharat pot cauza tulburarea excitatiei sexuale feminine.

Tulburarile de personalitate de tip schizoid, antisocial, narcisist sau histrionic pot fi la originea tulburarii de excitatie sexuala a femeii. In aceste cazuri actul sexual este privit ca o performanta sau ca satisfacerea unei necesitati fiziologice, fara sentimente atasate. Femeile cu aceste tipuri de personalitate sunt frecvent ostile partenerului si au deseori cerinte sexuale exagerate, care in final conduc la promiscuitate si infidelitate(3).

Si nu in ultimul rand, abuzul fizic sau sexual, in copilarie sau in viata adulta ori abuzul de alcool pot fi cauze importante ale acestei tulburari.

Factori de risc

1. Temperamentali: acestia includ cognitii disfunctionale si atitudini negative fata de activitatea sexuala, insusite in copilarie. Inhibitia sexuala sau predilectia scazuta pentru acest tip de activitate pot genera ulterior tulburarea excitatiei sexuale feminine.

2. Factori de mediu: dificultatile relationale, functionarea deficitara a partenerului de cuplu, relatiile cu parintii sau evenimentele stresante majore din copilarie pot afecta viata sexuala a femeii adulte.

Criterii de diagnostic conform DSM V – Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale(2) al Asociatiei Psihiatrilor Americani:

A. Absenta sau reducerea semnificativa a interesului/excitatiei sexuale, manifestata prin cel putin 3 dintre urmatoarele:

1. Interes absent/redus pentru activitatea sexuala;

2. Ganduri sau fantezii erotice/sexuale reduse sau absente;

3. Initiativa sexuala redusa/absenta si non-responsivitate la initiativele sexuale ale partenerului;

4. Excitare sexuala sau placere redusa/absenta in timpul activitatii sexuale, in aproape toate ori in toate contactele sexuale (in 75-100% din cazuri), in anumite contexte situationale sau in toate contextele;

5. Interes sexual sau excitatie redus(a)/absent(a), ca raspuns la stimuli erotici sau sexuali, interni ori externi, de natura verbala, scrisa, vizuala;

6. Senzatii genitale sau nongenitale reduse/absente in timpul activitatii sexuale, in aproape toate ori in toate contactele sexuale (in 75-100% din cazuri), in anumite contexte situationale sau in toate contextele.

B. Simptomele de la criteriul A au persistat cel putin 6 luni.

C. Simptomele de la criteriul A cauzeaza pacientei o suferinta semnificativa clinic.

D. Disfunctia sexuala nu este mai bine explicata de o tulburare mentala non-sexuala, nu este o consecinta a violentei domestice sau a altor stresori semnificativi si, nu poate fi atribuita efectelor unei substante sau medicament, ori unei alte boli.

Factori de influenta
In evaluarea acestei tulburari trebuie luate in considerare 5 grupe de factori importanti pentru diagnostic si tratament:

1. Factori legati de partener: probleme sexuale, starea lui de sanatate;

2. Factori relationali: dificultati de comunicare, descrepanta dintre dorintele sexuale ale partenerilor;

3. Factori de vulnerabilitate individuala: imagine de sine deteriorata, istoric de abuz emotional sau sexual, alte afectiuni psihiatrice (depresie, anxietate), stresori importanti (pierderea locului de munca, doliu, faliment etc.);

4. Factori culturali sau religiosi: inhibitii legate de interzicerea activitatii sexuale, atitudinea fata de sexualitate;

5. Factori medicali relevanti pentru evolutie, prognostic si tratament.

Evolutie
Tulburarea excitatiei sexuale feminine poate sa fie constatata de la primele experiente sexuale. Acest tip de tulburare este definit de criteriile A3, A4 si A6 de mai sus.

Daca tulburarea survine dupa o perioada in care activitatea sexuala a fost estimata ca normala, atunci aceasta tulburare este considerata dobandita.

Schimbari adaptative sau tranzitorii in activitatea sexuala pot aparea ca urmare a relatiei cu partenerul sau ca urmare a unor evenimente personale ori interpersonale. De aceea este necesar ca persistenta acestor schimbari sa fie de minim 6 luni pentru a fi diagnosticata tulburarea excitatiei sexuale, in contextul satisfacerii celorlalte criterii de diagnostic.

Tratament
Pentru tulburarea excitatiei sexuale feminine nu exista un tratament medicamentos specific.

Psihoterapiile sunt solutii terapeutice eficiente. Se poate recurge la:

1. Terapie de cuplu;

2. Terapie de grup, in care pacienta isi poate impartasi sentimentele altor participante, cu o patologie similara;

3. Terapie suportiva, atunci cand tulburarea de excitatie este de ordin reactiv;

4. Hipnoterapia pentru relevarea si depasirea traumelor;

5. Terapie cognitiva, pentru constientizarea cognitiilor centrale de tip dezadaptativ.

Concluzii
Tulburarea excitatiei sexuale feminine este o patologie destul de frecventa. Exista in literatura psihiatrica studii in care prevalenta acesteia atinge pana la 50% dintre femei.

Chiar daca aceasta tulburare afecteaza sexul feminin, tratamentul este cel mai frecvent al cuplului. Suportul emotional si comportamental al partenerului este esential pentru remisiunea simptomelor.

Note:

(1) Kaplan&Saddock, Manual de buzunar de Psihiatrie Clinica, Editura Medicala, Editia a treia, Bucuresti, 2009, 2015;
(2) DSM V, American Psychiatric Publishing, Washington DC, London England, 2013;
(3) Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, F. Tudose, C. Tudose, L. Dobranici, Editura Trei, 2011.

Dr. Siegfried Cristofor

Dr. Siegfried Cristofor – Medic rezident psihiatru – Spitalul Clinic de Psihiatrie “Al. Obregia” Bucuresti

5.00 avg. rating (96% score) - 4 votes