Marime text: A A A
Print

Depresia si anorgasmia

5.00 avg. rating (95% score) - 3 votes

In lumea medicala psihiatrica anorgasmia mai este denumita si tulburarea de orgasm a femeii. Aceasta afectiune, frecvent intalnita in depresie, afecteaza 10% pana la 42% dintre femei. Aproximativ 10% dintre femei nu au niciodata experienta unui orgasm pe parcursul intregii vieti(1).

CAUZE

Anorgasmia feminina, aparuta in context depresiv, poate avea si alte cauze care coexista cu tulburarea afectiva (depresia):

  • Factori care tin de partener: probleme sexuale sau medicale ale acestuia;
  • Factori relationali: comunicare deficitara, divergente in privinta interesului sexual, teama de respingere, ostilitatea in raport cu barbatii, sentimente de inadecvare in privinta libidoului;
  • Factori de vulnerabilitate individuali: stima de sine scazuta, dismorfofobie (preocupare anxioasa pentru un defect fizic minor, real sau imaginar), antecedente de abuz emotional sau sexual, iritabilitate, irascibilitate, oboseala cronica;
  • Factori majori de stress: doliu, somaj, faliment etc.;
  • Factori culturali/religiosi: inhibitie sexuala, atitudinea non-permisiva in raport cu sexualitatea;
  • Factori medicali: boli endocrine, stari neoplazice (cancer), afectiuni psihiatrice, afectiuni neurologice, traumatisme pelvine etc.;
  • Factori medicamentosi: unele medicamente antidepresive, unele benzodiazepine, unele medicamente antihipertensive;
  • Substante de abuz: alcool, cannabis, heroina, metadona.

FACTORI DE RISC

  1. Temperamentali: anxietatea, depresia, teama de sarcina pot interfera cu abilitatea femeii de a obtine orgasmul;
  2. Ambientali: relatia disfunctionala, familia disfunctionala, asteptari culturale sau religioase nerealiste pot conduce la dificultati in obtinerea orgasmului;
  3. Genetici sau fiziologici: atrofia vulvo-vaginala sau menopauza pot avea ca rezultat absenta orgasmului feminin.

CRITERII DE DIAGNOSTIC

Conform DSM V – Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale(1) al Asociatiei Psihiatrilor Americani, tulburarea de orgasm a femeii este diagnosticata in urmatoarele conditii:

  1. Prezenta oricaruia dintre urmatoarele doua categorii de simptome, experientate in cursul tuturor sau aproape al tuturor contactelor sexuale (in 75-100% din cazuri), in contexte situationale circumscrise sau generalizate:
  2. Intarziere marcata sau absenta a orgasmului ori frecventa redusa a acestuia;
  3. Reducere evidenta a intensitatii senzatiilor de orgasm

Simptomele de la punctul A au persistat timp de cel putin 6 luni.

Simptomele de la punctul A determina un disconfort individual semnificativ.

Disfunctia sexuala nu este mai bine explicata de:

  • o tulburare psihica non-sexuala;
  • consecintele disfunctiei relationale (ex.: violenta partenerului);
  • alti stressori semnificativi;
  • efectele unei substante sau medicament;
  • o alta afectiune medicala.

Anorgasmia:

  • este de tip primar, adica a fost prezenta pe tot parcursul vietii sexuale active;
  • este de tip secundar (dobandita), adica a aparut dupa o perioada de functionare sexuala normala;
  • este generalizata, adica nu se limiteaza doar la anumite situatii sau parteneri;
  • este situationala, adica apare numai in anumite contexte, la anumite tipuri de stimulare sau cu anumiti parteneri;
  • a fost prezenta in permanenta, adica pacienta nu a experientat niciodata un orgasm, in nicio situatie.

EVOLUTIE

Dupa Kaplan si Sadock, care citeaza un studiu al celebrului sexolog american Alfred Kinsey, 5% dintre femeile casatorite din SUA, in varsta de peste 35 de ani, nu au experientat niciodata un orgasm(2).

Capacitatea femeii de a obtine orgasmul creste cu varsta si cu experienta sexuala, pe masura ce aceasta isi cunoaste propriul corp. Atunci cand disfunctia orgasmica apare doar in anumite situatii, aceasta tulburare este insotita, de regula si de dificultati referitoare la libido si excitatia sexuala(3).

TRATAMENT(4)

De cele mai mult ori orgasmul feminin este influentat de o multitudine de factori (descrisi mai sus) si de aceea tulburarea este dificil de tratat. Un tratament medicamentos specific inca nu este disponibil, desi s-a incercat administrarea de sildenafil citrat, cu rezultate nesatisfacatoare.

Daca anorgasmia apare ca o consecinta a depresiei, tratamentul farmacologic al acesteia din urma poate conduce si la ameliorarea calitatii vietii sexuale.

Au fost incercate si metode nespecifice de tratament: aromaterapie, remedii homeopate, masaj cu uleiuri aromate, dar eficienta acestor procedee este dificil de evaluat medical si statistic/stiintific.

In prezent anorgasmia este frecvent adresata prin psihoterapie. In procesul psihoterapeutic este implicat si partenerul, pentru ameliorarea comunicarii si rezolvarea conflictelor. Partenerii trebuie sa invete: autoexplorarea, rezolvarea fricii (inconstiente) de orgasm, obtinerea excitatiei sexuale sau constientizarea particularitatilor erogene ale fiecaruia.

Alte metode de psihoterapie utilizate in tratarea anorgasmiei feminine sunt:
hipnoterapia, terapia cognitiv-comportamentala (pentru modificarea schemelor cognitive dezadaptative), terapia integrativa.

CONCLUZII

Anorgasmia (tulburarea de orgasm a femeii) este o patologie destul de frecventa. In medie, aproximativ una din patru femei poate avea o astfel de problema, iar 10% dintre femei nu experimenteaza niciodata un orgasm, indiferent de maniera de stimulare: clitoridiana sau vaginala.

Tratamentul componentelor psihologice are o importanta semnificativa. Suportul emotional si comportamental al partenerului este esential. Intrucat nu exista o medicatie specifica, diferite metode de psihoterapie sunt de preferat, iar rezultatele obtinute sunt semnificative si satisfacatoare pe termen lung.

MENTIUNE

Anorgasmia poate sa apara si la barbat, dar este mult mai rara decat la femei, din considerente fiziologice. Orgasmul masculin poate fi inhibat sau imposibil. Daca tulburarea este prezenta pe parcursul intregii vieti, ea este, de regula, consecinta unei boli psihice severe. Aparitia dificultatilor de orgasm la barbat, dupa o perioada de activitate sexuala normala, reflecta in special dificultati interpersonale.

 

NOTE:

(1) DSM V, American Psychiatric Publishing, Washington DC, London England, 2013;

(2) Kaplan & Sadock, Manual de buzunar de Psihiatrie Clinica, Editura Medicala, Editia a treia, Bucuresti, 2009, 2015;

(3) Kaplan & Sadock’s Synopsis of Psychiatry, Eleventh Edition, Wolters Kluwer, 2014;

(4) Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, F. Tudose, C. Tudose, L. Dobranici, Editura Trei, 2011.

Dr. Siegfried Cristofor

Dr. Siegfried Cristofor – Medic rezident psihiatru – Spitalul Clinic de Psihiatrie “Al. Obregia” Bucuresti

5.00 avg. rating (95% score) - 3 votes