Marime text: A A A
Print

Depresia si comorbiditatile

4.00 avg. rating (80% score) - 6 votes

Conceptul de comorbiditate își are originea în lucrările de epidemiologie medicală, fiind introdus de Feinstein în 1970, cu referire la orice fenomen clinic relevant separat de boala primară și care se produce în timp ce pacientul suferă de boala primară.

Studiile epidemiologice largi au evidențiat prezența acestor comorbidități în psihiatrie  chiar dacă probabilitatea de a căuta ajutor pentru fiecare dintre  diagnostice este independentă (fenomen numit “Berkson’s bias”). Comorbiditatea nu se referă doar la faptul că o persoană cu o tulburare poate avea o altă tulburare ci că acea a doua tulburare ar putea surveni mai probabil decât prin simpla întâmplare. Este mai curând o corelare decât o concomitență chiar dacă termenul ar putea presupune oricare dintre cele două variante. Aceste observații ar putea fi o dovadă că actualele sisteme de diagnostic impun delimitări categoriale care nu ar exista în realitate. Așa că se poate spune că tulburările psihice sunt corelate semnificativ și faptul de a întruni criteriile unei tulburări poate prezice că vor fi îndeplinite criteriile și pentru o altă tulburare.

Depresia este prezentă în procente mai mari decât la populația generală (3-5 %) în cazul unor pacienți cu afecțiuni somatice (ex. boli renale terminale 5-8%, boală coronariană 18 – 25%, diabet zaharat 15%, boală Parkinson, hipotiroidie, astm, lupus eritematos sistemic sau HIV). Există multe date din studii epidemiologice, biologice, clinice care susțin existența unui raport bidirecțional între depresie și tulburările psihiatrice sau medicale comorbide. Se acumulează tot mai multe observații privind legăturile dintre simptomele psihice și cele somatice la pacienții cu boli cronice, prezența unor factori etiologici sau verigi fiziopatologice comune acestor afecțiuni. Totuși nu simpla prezența a unei boli cronice este cea care duce la depresie ci ar fi vorba de verigi fiziopatologice comune (de ex. în limfom procentul depresiei este de doar 1% iar în cancerul pancreatic de 50% .

Când ne gândim la depresie, avem în vedere o tulburare care nu se oprește la nivelul creierului atât ca mecanisme de producere cât și ca răsunet al tulburării. Funcționarea cerebrală poate influența sau poate fi influențată de diferite procese patologice care se produc în corp (inflamație, modificări glicemice, infecții, etc.).

Prezența depresiei poate afecta negativ evoluția unor afecțiuni somatice (ex. infarct miocardic, faze terminale ale unor boli renale, diabetul zaharat sau cancerul). Unii pacienți nu își dau seama că au depresie chiar în prezența unei simptomatologii clinic semnificative. Uneori este greu  de diferențiat răspunsul la stresul unei boli medicale de unele simptome depresive. Încă nu se cunosc în totalitate mecanismele care produc aceste efecte și nici dacă un tratament adecvat ar putea modifica evoluția afecțiunii medicale.

Complexitatea prezentării simptomatice comorbide, psihiatrice sau somatice, poate face dificilă diagnosticarea depresiei. Uneori poate fi dificil de delimitat cauza unor simptome care ar putea fi atât somatice cât și psihice (cum ar fi astenia, inapatența, insomnia, etc).  Se poate produce amplificarea simptomelor somatice în prezența depresiei comorbide.   Prezența mai multor suferințe somatice concomitente ar putea crește în plus riscul de depresie.

Victor Marinescu

Dr. Victor Marinescu – Șef de Lucrări–UMF “Carol Davila” București

4.00 avg. rating (80% score) - 6 votes