Începând cu anul 1986, când Jaron Lamier a folosit pentru prima oară termenul, Realitatea Virtuală a descris o colecție de dispozitive tehnologice: un computer capabil de o vizualizare interactivă tridimensională, un dispozitiv care se pune pe cap și eventual mănuși senzoriale echipate cu un aparat de urmărire a mișcărilor oculare (eye tracker).

Realitatea Virtuală este o colecție de tehnologii care permite oamenilor să interacționeze eficient cu o bază de date 3D computerizată, în timp real, folosind simțurile lor naturale. Ce deosebește însă Realitatea Virtuală de alte medii de comunicare moderne este simțul prezenței, un fenomen neurospihologic descris ca un sentiment de a fi, de a trăi într-o lume care există în afara propriului sine.

Simțul prezenței poate fi identificat cu ceea ce definea Mihaly Csikszentmilaly ca fiind o stare de flux, o simțire a necesității prezentului, o implicare deplină în prezent și în procesul unui activități care se desfășoară acum și aici. Starea de flux stă la baza psihologiei pozitive și se concentrează complet pe motivație. Este o imersiune a minții singulară canalizată pe efectuarea sarcinii.

În anii 90, tehnologiile Realității Virtuale au fost aplicate în arii variate ale medicinei, iar dezvoltarea vizualizării tridimensionale a facilitat chirurgia laparoscopică. Apoi, aplicațiile au fost folosite în reabilitarea pacienților cu dizabilități fizice sau pentru cei surdo-muți, care au putut purta conversații verbale folosind o mănușă cu senzori care le capta gesturile și care mai apoi erau interpretate de un computer, ca un sistem lingvistic.

Cum funcționează Realitatea Virtuală în psihoterapie?

cum functioneaza realitatea virtuala in psihoterapie

A fost doar o chestiune de timp până când Realitatea Virtuală a început să își pună amprenta și în câmpul vast și generos al psihoterapiei. Realitatea Virtuală este o terapie de expunere deosebită pentru că ea nu este nici în practică și nici în imaginație, ci într-o realitate virtuală. Realitatea Virtuală merge un pas mai departe înlesnind interacțiunea dintre om și o interfață de computer și poate fi accesată pe internet sau din cabinetul psihoterapeutului.

Observația că anumiți stimuli virtuali generează o anxietate reală însoțită de simptome fiziologice a condus la integrarea acestor aplicații moderne în spectrul tehnicilor intervențiilor psihoterapeutice, indiferent de orientarea psihoterapeutului. Realitatea Virtuală este mai mult decât o tehnologie, ea este o interfață de comunicare și o experiență convingătoare.

Începând cu anul 2000, aplicațiile VR au fost în mod sistematic folosite în domeniul psihoterapiei și s-au dovedit foarte eficace în tratamentul variat al fobiilor specifice.

Specialiștii cad de acord că pentru tratarea fobiilor trebuie căutată o situație provocatoare de anxietate întrucât evitarea amplifică noțiunea că stimulul este periculos și astfel previne experiența corectivă. Deoarece evitarea unei situații neplăcute întărește fobiile, fiecare experiență virtuală diminuează anxietatea printr-un proces de habituare. A fi capabil să experimentezi și să tolerezi anxietatea este o parte esențială a terapiei. Astfel expunerea care implică Realitatea Virtuală merge un pas mai departe decât confruntarea imaginară, folosită de tehnicile clasice psihoterapeutice, întrucât prezintă un mediu interactiv și explorabil.

Realitatea Virtuală procură un mediu sigur pentru clienții expuși situațiilor fobice fără ca aceștia să își piardă confidențialitatea sau să existe riscul siguranței personale, așa cum ar fi existat prin expunerea în vivo. Astfel, mediul virtual permite clientului să experimenteze diverse situații anxiogene pentru el în mediul sigur și confortabil al cabinetului psihoterapeutului.

Rezultate științifice

rezultatele stiintifice ale psihoterapiei cu ajutorul VR

Deși Realitatea Virtuală în psihoterapie are aplicații în mai multe domenii clinice, ea are rezultate foarte bune în fobii, stresul post traumatic (Riva et al, 2003), alcoholism (Lee at al, 2007) sau chiar tulburări de alimentație (Garcia et al, 2013). Realitatea virtuală este o tehnologie, o interfață de comunicare și o experiență artificială. Aceste noi aspecte ale mediului clinic pot fi integrate pentru a îmbunătăți abordările psihoterapeutice actuale. Așa cum au arătat Opris et al (2011) într-o meta-analiză privind expunerea la realitatea virtuală în cazul tulburărilor de anxietate, terapia prin realitate virtuală a avut un impact puternic asupra situațiilor de viață reale.

Tart(1990) a descris realitatea virtuală ca fiind un model de conștiință care oferă posibilități interesante pentru dezvoltarea unui diagnostic clinic, inductiv sau psihoterapeutic.

Rothbaum et al (2003) au găsit că în cazul stresului post traumatic a fost obținută o diminuare a simptomelor în proporție de 15% – 67% după numai 6 luni de tratament.

În cazul fricii de avion,  20% dintre clienții care au folosit tehnica imageriei, 80% dintre cei care au folosit tratament cu Realitatea Virtuală și 100% dintre cei care au folosit atât Realitatea Virtuală cât și biofeedback au fost capabili să zboare din nou cu avionul după 8 săptămâni de terapie. O serie de studii germane ale Universității din Wurzburg au arătat eficacitatea Realității Virtuale: chiar și expunerea pe termen scurt la Realitatea Virtuală într-o singură sesiune este folositoare în a trata frica de avion.

Cum ajută Realitatea Virtuală pacientul?

Cum ajuta realitatea virtuala pacientul

Chiar dacă această întrebare are multe variante de răspuns, în general, schimbarea vine din concentrarea intensă pe o experiență particulară. Prin explorare, clientul poate retrăi multe dintre elementele semnificative asociate cu ea și să le facă disponibile pentru o reorganizare din perspectiva lui. Într-un fel, clientul are posibilitatea de a-și nara din nou povestea, așa cum dorește.

Astfel, specialiștii consideră că pe baza acestui model, avem abordarea bazată pe insight tipică psihanalizei, reorganizarea schemei scopurilor din terapia cognitivă, analiză funcțională din activarea comportamentală, focusarea pe relațiile interpersonale din terapia interpersonală, sau îmbunătățirea conștientizării experienței din terapiile experiențiale.

În cele din urmă, Realitatea Virtuală poate fi descrisă ca un sistem imaginar avansat: o formă experiențială de imagerie care este la fel de eficientă ca și realitatea în inducerea unor răspunsuri de tip emoțional.

În psihoterapia orientată pe resurse și soluții, încurajăm clientul ca atunci când un lucru funcționează, să facă mai mult din acel lucru și evident, dacă acel lucru nu merge, să facă ceva diferit. A face ceva diferit în psihoterapie, înseamnă inclusiv a încerca metode noi de asistare a clientului pentru ca acesta să beneficieze din plin de ajutorul nostru.

Realitatea Virtuală poate juca un rol important în psihoterapie ca o formă particulară de tehnică suportiva, contribuind la relația terapeut-client precum și la îmbunătățirea mediului terapeutic. Astfel Realitatea Virtuală poate veni în sprijinul acceptării, al lucrului orientat către soluții, al respectului pentru mecanismele de coping ale clientului, al concentrării pe punctele forte, luarea de decizii și autonomia acestuia.

În acest sens, experiența virtuală este un mediu de împuternicire în plus pe care psihoterapia îl oferă deja clienților.

Articol redactat de Diana Nicolescu, Psiholog si Psihoterapeut.

Uneori depresia sau tulburările de anxietate pot trece neobservate. Nu aștepta prea mult. Testează-te acum!
*Scala HADS este un instrument de screening validat științific.