Insomnia este o tulburare de somn foarte frecvent întâlnită în rândul populației, cu impact asupra funcționalității și calității vieții. Insomnia se definește ca dificultate în inițierea sau menținerea stării de somn, trezire prematură, somn întrerupt sau neodihnitor. Acestea sunt însoțite de perturbarea funcționalității pe timpul zilei.

Date recente sugerează că această tulburare nu se datorează unei stări de pierdere a somnului, ci mai degrabă uneia de hipervigilență pe parcursul zilei, cât și al nopții. De la un sfert până la o treime din populația generală acuză dificultăți în a adormi și/sau a menține starea de somn, iar aproximativ 10% se adresează serviciilor medicale pentru persistența până la cronicizare a acestor acuze.

La persoanele normale în condiții de privare de somn apare somnolență diurnă. Insomniacii, în schimb, în ciuda fatigabilității diurne nu prezintă somnolență crescută comparativ cu persoanele care beneficiază de un somn odihnitor, ci sunt paradoxal mult mai alerți comparativ cu acestea. Ei prezintă de asemenea modificări la investigațiile electroencefalografice sugestive pentru activare cerebrală crescută, atât înainte, cât și în timpul somnului.

Insomnia poate fi însă și simptomul de debut al unei tulburări psihice, fiind necesar un consult de specialitate pentru a se putea stabili direcția cauzalității dintre o tulburare afectivă sau de anxietate și aceasta.

Un caz special este acela al persoanelor care suferă de sindromul de apnee în somn, o afecțiune în care persoana prezintă pauze în respirație în timpul somnului sau momente în care respiră superficial. Pauzele pot dura de la câteva secunde la câteva minute, în funcție de severitate, fiind semnalate în general de partener, care observă încetarea subită a sforăitului zgomotos caracteristic acestor persoane și lipsa respirației. Ca urmare a acumulării de dioxid de carbon pe parcursul acestor perturbări în respirație persoana acuză însă oboseală și somnolență diurnă. Boala poate să afecteze inclusiv copiii.

Clasificarea și cauzele insomniei

clasificarea si cauzele insomniei

Din punct de vedere clinic, apariția insomniei de 3-4 ori într-o săptămână este considerată semnificativă. În funcție de durata insomniei, aceasta se clasifică în:

  • tranzitorie (mai puțin de o lună),
  • subacută (între o lună și 6 luni),
  • cronică (peste 6 luni).

Cauzele insomniei sunt compuși din diverși factori fiziologici și psihologici care contribuie la debutul și perpetuarea insomniei, printre care:

  • vârsta (peste 50% din persoanele peste 65 de ani acuză tulburări de somn)
  • sexul feminin și menopauza (cu impact mai mare asupra funcționalității peste zi)
  • trăsăturile de personalitate anxioase, predispuse la ruminații
  • stresul și evenimentele stresante
  • lipsa unui loc de muncă
  • statutul educațional
  • tabagismul, consumul de alcool, cofeina sau alte substanțe cu efect excitant asupra sistemului nervos
  • afecțiunile neurologice (boala Parkinson, migrenele).

În 1991, Spielman și Grovinsky au propus un model etiologic al insomniei, cunoscut ca modelul celor 3P sau PPP, ce include 3 aspecte:

  • predispoziția – caracteristici dobândite sau moștenite ce cresc susceptibilitatea de a dezvolta un anume tip de insomnie;
  • evenimente precipitante – probleme de sănătate, dificultăți familiale sau maritale, stres la locul de muncă sau învățământ;
  • obiceiuri ce duc la perpetuarea insomniei – comportamente ce mențin dificultățile de a dormi, preocuparea legată de nesomn.

stresul emotional poate duce la insomnie

Stresul emoțional joacă un rol cauzal important în apariția insomniei, anumite evenimente stresante reprezentând debutul unei insomnii cronice, mediate de anumiți factori și de trăsături de personalitate specifice (persoane nemulțumite, cu relații interpersonale nesatisfăcătoare, stimă de sine relativ scăzută, dispoziție depresivă, ruminații, anxietate cronică, inhibare emoțională, incapacitate de a exterioriza mânia), în asociere cu mecanisme slabe de combatere a stresului. Persoanele care prezintă acești factori și trăsături tind să internalizeze emoțiile, iar la ora de culcare sunt tensionate, anxioase, prezintă frământări obsesive legate de problemele de peste zi (ruminații).

Activarea emoțională și starea constantă de vigilență emoțională duc astfel la activare fizică, dând naștere unui cerc vicios în care apare după un timp teama de a nu putea adormi, care amplifică la rândul său starea emoțională inițială și favorizează persistența insomniei.

Stresul este asociat cu activarea căii hipotalamo-hipofizare-adrenergice și eliberarea consecutivă acesteia de hormoni de stres, responsabili de creșterea vigilenței și scăderea somnului la oameni și animale.

Cum prevenim și tratăm insomnia?

cum prevenim si tratam insomnia

Abordarea terapeutică în insomnie trebuie să fie multidimensională, având drept țintă nu doar restabilirea somnului, dar și reducerea hiperactivării globale emoționale și fiziologice, precum și factorii subiacenți acesteia, prezenți pe perioada somn-veghe de 24 de ore, în vederea îmbunătățirii calității vieții. Din păcate însă, insomnia a fost și rămâne o problemă subdiagnosticată și subtratată, dat fiind că peste jumătate din cei ce suferă de o astfel de problemă nu o împărtășesc medicului în vederea găsirii unei soluții.

Evaluarea insomniei trebuie să includă un istoric detaliat al obiceiurilor legate de somn (inclusiv somnul din timpul zilei), o anamneză medicală atentă, un examen obiectiv, un examen psihic si o enumerare a substanțelor și medicamentelor pe care pacientul le ia zilnic.

În cazul unei insomnii tranzitorii sau subacute, în primă fază, pacientul trebuie instruit în privința măsurilor legate de regimul de viață și dietă în vederea combaterii lipsei de somn:

  • evitarea abuzurilor de cafeină, stimulante, țigări, alcool
  • stabilirea unui ore de culcare constante
  • efectuarea regulată de exerciții fizice
  • evitarea somnului peste zi
  • evitarea supraalimentării seara sau a meselor cu conținut bogat lipidic
  • eliminarea factorilor perturbatori (televizor, radio, computer) din dormitor
  • asigurarea unor condiții de confort în dormitor (temperatură, lumină etc.)
  • consumarea înainte de culcare a unui ceai de plante cu efect pozitiv asupra somnului (de tei, de mentă, de valeriană etc.)

tratamentul medicamentos poate sa fie o optiune pentru insomnie

În cazul unei insomnii cronice, tratamentul medicamentos, în momentul epuizării celorlalte mijloace de îmbunătățire a somnului, trebuie stabilit neapărat de comun acord cu un medic și constă în administrarea de medicamente din clasa hipnoticelor, cu efect favorabil asupra tulburărilor de somn necomplicate de asocierea unei alte patologii.

Dacă în ciuda tratamentului sedativ-hipnotic insomnia persistă, este necesar să se determine de către un medic psihiatru dacă la baza acesteia nu se află cumva o altă tulburare psihică din sfera depresiei, anxietății și nu numai.

În acest caz, se va recurge la un tratament antidepresiv, multe dintre medicamentele din această clasă fiind cunoscute ca având efect benefic nu doar asupra simptomatologiei afective, dar și asupra tulburărilor de somn asociate. Tratamentul antidepresiv poate fi însoțit de asemenea de psihoterapie, axată asupra hiperactivării  emoționale. Tehnicile de terapie cognitiv-comportamentală sunt din ce în ce mai populare și par a avea rezultate satisfăcătoare în acest sens.

Articol redactat de Arina Diana Luca, Psiholog.

Uneori depresia sau tulburările de anxietate pot trece neobservate. Nu aștepta prea mult. Testează-te acum!
*Scala HADS este un instrument de screening validat științific.