Marime text: A A A
Print

Cum pot ajuta un depresiv?

3.74 avg. rating (74% score) - 34 votes

Depresivul şi cei din jurul său

Familia sau prietenii unei persoane cu depresie pot consulta medicul separat sau împreună cu persoana suferindă. Întrebările acestora sunt mai puţin clare decât în cazul afecţiunilor somatice mai ales datorită faptului că depresia este mai puţin cunoscută şi înţeleasă.

Dacă cei din jurul unei persoane cu depresie nu solicită informaţii de la medic, acesta ar trebui să solicite o întâlnire cu aceștia, evident cu acordul persoanei suferinde. Această întâlnire este o ocazie pentru a lămuri multe neclarităţi şi poate contribui la buna evoluţie a bolii.

Ce se întâmplă?

În cazul în care se confirmă diagnosticul de depresie cei din jur trebuie să înţeleagă că persoana respectivă are o afecţiune, o boală ca oricare alta, caracterizată prin anumite manifestări şi care beneficiază de un tratament specific.

Este important, pentru membrii familiei și prieteni să înţeleagă natura depresiei şi în primul rând că nu este vorba de o simplă stare de tristeţe.

Care este cauza depresiei?

Răspunsul la această întrebare este complex şi deşi tratamentul este bine cunoscut, cauzele ei nu sunt în întregime clarificate.

Astfel, evenimentele psihotraumatizante pot favoriza apariţia unei depresii, dar nu pot fi considerate responsabile în întregime de declanşarea acesteia. Unele persoane sunt mai vulnerabile decât altele şi deci mai expuse la apariţia unei depresii. Un alt factor important este cel genetic şi deci se discută și despre alţi membri ai familiei care au avut episoade depresive.

Depresia se poate vindeca?

Atât persoana care suferă de depresie cât şi anturajul unui depresiv trebuie să ştie că în general depresia se poate vindeca prin abordările terapeutice actuale. Depresia este o afecţiune foarte răspândită și o bună parte dintre persoanele afectate se vindecă fără recidivă. Fie că se vindecă, fie că are o remisiune de bună calitate, persoana afectată revine la nivelul de funcţionare anterior.

Cum să convingi o persoană cu depresie să accepte un consult de specialitate?

Cei din jurul unei persoane cu depresie pot fi primii care să observe că acesta nu mai este ca înainte. În cazul în care există motive clare de tristeţe, dar persoana pare excesiv de afectată este bine să se propună obţinerea unui aviz medical. Într-o primă etapă se poate cere părerea medicului de familie, care poate recomanda un consult psihiatric. Continuă să existe o mare reticenţă atât în rândul persoanelor suferinde cât şi a celor din jurul lor să apeleze la psihiatru, ceea ce poate întârzia un diagnostic corect şi un tratament necesar.

În cazul în care starea persoanei devine gravă şi există riscul unei tentative de suicid, cei din jurul acesteia trebuie să apeleze la serviciul de ambulanţă.

Cum pot contribui aparţinătorii la diagnosticul corect?

Familia sau prietenii pot observa, la persoana depresivă, o pierdere a interesului, a plăcerii, o scădere a randamentului, tendinţa la izolare, care se accentuează progresiv. Ei mai pot remarca faptul că persoana respectivă are o viziune sumbră asupra vieţii, că vorbeşte despre sentimente de incapacitate şi de vinovăţie. Ideile legate de moarte sau chiar de suicid constituie o urgenţă. Multe din persoanele care au recurs la un astfel de gest au vorbit cu cei din jurul lor despre dorinţa de moarte.

Anturajul unui depresiv trebuie să înţeleagă posibila gravitate a acestor sentimente şi să apeleze la ajutor medical.

Depresia este însoţită de manifestări fizice, utile în diagnosticarea şi evaluarea corectă. Membrii familiei sau prietenii sunt deseori îngrijoraţi de tulburările de somn, de apetit alimentar şi sexual. Ei pot astfel aduce o contribuţie importantă prin identificarea şi descrierea intensităţii lor. Ei pot relata și dacă persoana suferindă a mai avut episoade de depresie: stări similare, care au necesitat tratament de specialitate. O informaţie extrem de utilă este cea referitoare la tratamentul urmat anterior.

Tot cei din jurul persoanei afectate pot relata cu mai multă acurateţe dacă aceasta a avut episoade expansive (manie, hipomanie), fapt care ar conduce la alt diagnostic şi la altă conduită terapeutică.

Totodată membrii familiei pot confirma dacă şi alte persoane din familie au prezentat episoade de depresie sau de manie.

Tratament medicamentos sau psihoterapie?

Tratamentul depresiei include în principal două abordări: terapia antidepresivă şi psihoterapia, care pot fi recomandate separat sau combinat, în funcţie de natura depresiei. Cei din jurul unei persoane depresive pot da uneori sfaturi mai puţin inspirate, cum ar fi: “încearcă ceva stimulant: vitamine, cafea etc.”, „ai nevoie doar de somn, ia sedative”, „ai nevoie de o schimbare în viaţa ta”, „ai nevoie de vacanţă”. Există uneori o neîncredere în tratamentul medicamentos. Această reţinere poate fi legată de faptul că o afecţiune a sufletului nu ar putea fi abordată cu medicamente sau de teama de a fi prea sedat sau „drogat”, de a deveni dependent de medicamente.

Medicul psihiatru este acela care trebuie să explice atât persoanei depresive, cât şi familiei rolul tratamentului medicamentos, necesitatea acestuia, beneficiile dar şi posibilele efecte nedorite.

Deşi abordarea psihoterapeutică pare lipsită de riscuri, asemenea oricărui tratament ea poate fi utilă dacă este aplicată adecvat. Psihoterapiile sunt extrem de variate, astfel încât succesul depinde de indicaţia corectă: metoda potrivită persoanei în cauză şi totodată severităţii bolii. În cazul unei depresii severe se impune tratamentul medicamentos însoţit eventual de o terapie de susţinere. Ulterior, odată cu evoluţia favorabilă pot fi posibile şi alte abordări. Psihoterapia ca unic tratament se poate recomanda pentru depresiile uşoare sau eventual moderate.

Un tratament specific, recomandat în cazurile de depresie severă, este terapia electroconvulsivantă. Aceasta se aplică în centre specializate, conform unor protocoale bine stabilite. Este un tratament foarte eficient, punctual, bine tolerat, destinat cazurilor corect selecţionate, pentru a ameliora simptomatologia depresivă severă, urmând ca apoi să se recomande un alt tratament. Electroconvulsoterapia se recomandă la persoanele depresive cu risc suicidar mare, care nu răspund la tratamentul antidepresiv sau la care antidepresivele sunt contraindicate.

Tratament ambulatoriu sau în spital?

Un alt aspect extrem de important este legat de alegerea modalităţii de tratament: în ambulatoriu sau în spital. Această decizie trebuie discutată şi negociată nu doar cu persoana depresivă, dar şi cu familia sau prietenii. Din nou, decizia depinde de severitatea depresiei. Atunci când depresia este severă şi mai ales când există un risc de suicid, internarea este necesară sau chiar obligatorie. În cazurile în care riscul suicidar este mare, se poate impune internarea în regim nonvoluntar, conform legii 487/2002.

Un alt motiv pentru spitalizare este posibilitatea unor investigaţii amănunţite şi mai complexe, mai ales în cazul unei persoane la primul episod depresiv şi în special după 40-50 de ani, când se pune mai mult problema unei afecţiuni somatice însoţită de depresie.

Ce să facă sau să nu facă familia/prietenii?

Susţinerea celor din jur este esenţială pentru succesul tratamentului, indiferent care este acela. De multe ori aparţinătorii se întrebă ce să facă, în ce mod să se poarte, ce să spună sau să nu spună persoanei depresive.

Ce mai bună atitudine este cea echilibrată, astfel încât depresivul să nu simtă nici respingere, dar nici faptul că suferinţa sa este banalizată.

Astfel, fraze de genul: „ţine doar de voinţa ta”, „fă şi tu un efort”, „cu timpul trece, o să fie mai bine”, „analizele sunt bune, nu ai nimic”, „dacă ai avea o boală gravă ar fi de înţeles”, „nu-ţi lipseşte nimic, de ce te plângi” sunt de natură să accentueze izolarea şi chiar suferinţa depresivului.

O mai buna înţelegere a bolii poate evita asemenea atitudini. De exemplu, voinţa este afectată în depresie, iar persoana respectivă nu poate face mai mult.

Cât durează depresia?

Este o întrebare pe care atât depresivul cât şi membrii familiei o pun frecvent. Un episod depresiv poate dura 6 luni, dar cu un tratament adecvat durata poate fi redusă la 2 sau 3 luni. În primele 4 săptămâni de tratament se poate observa, atunci când tratamentul este eficient, o ameliorare semnificativă a stării depresivului. Apoi, în următoarele săptămâni persoana cu depresie continuă să facă progrese, revenind la gradul de funcţionare anterior. În funcţie de severitatea depresiei şi de numărul de episoade depresive se stabileşte şi durata tratamentului. În general, tratamentul medicamentos al unui episod depresiv este de 6 până la 12 luni.

Ce se întâmplă după?

În primul rând, este bine de ştiut că întreruperea prematură a tratamentului, fără consultarea medicului psihiatru, poate duce la recădere, adică la revenirea aceluiaşi episod depresiv. Pe de altă parte, după o perioadă de remisiune, poate apărea recidiva, adică un alt episod depresiv.

Desigur că nu pot trăi mereu cu frica unui nou episod. Dar pot folosi ceea ce au observat şi învăţat pentru a depista la timp, alături de persoana vizată, primele semne de depresie. Astfel vor putea recurge din timp la un ajutor specializat.

3.74 avg. rating (74% score) - 34 votes