Peste jumătate dintre persoanele care suferă de tulburări alimentare suferă și de o formă de depresie, iar femeile sunt mai susceptibile decât bărbații. De altfel, sexul feminin este mai susceptibil și la tulburările alimentare, un respect de sine scăzut și o imagine de sine negativă.

Dar teamă de a fi gras și obsesia controlului, precum și asocierea slăbiciunii corporale cu frumusețea fizică induse de mass-media, nu se limitează doar la un sigur gen ci sunt larg răspândite în societate.

Anorexia și bulimia

anorexia si bulimia

Persoanele anorexice, ca și persoanele bulimice au o preocupare constantă față de mâncare și față de obsesia de a slăbi. În mod popular, mulți oameni au impresia că persoanele care au o problemă cu mâncarea sunt și foarte slabe – bulimicii se ascund mai bine decât anorexicii. Deși nu departe de adevăr, există și cazuri în care cineva care suferă de una dintre aceste tulburări pare să aibă o greutate normală.

Acest fapt a împins multe femei, în special tinere și adolescente către comportamente  autodistructive. Tulburările alimentare afectează psihicul unei persoane, sănătatea și nivelul de funcționare în general. Acestea sunt boli serioase, fiind socotite bolile mintale cu rata mortalității cea mai ridicată.  

Ele presupun amenințări serioase asupra sănătății fizice și mintale a unei persoane, începând cu probleme dentare, cardiace și gastrointestinale – suicidul fiind punctul culminant. Urmărirea cu asiduitate a slăbiciunii fizice ca și criteriu de frumusețe, care este antreul anorexiei, pare să își aibă originile în tranzițiile culturii către un ideal de frumusețe scheletic. Comportamentul auto-distructiv este din nefericire sprijinit cultural.

Mituri despre bulimie și anorexie

Mituri despre bulimie și anorexie

Societatea crede că cei care au o greutate normală nu suferă de tulburări alimentare. Dar există cazuri în care greutatea unei persoane nu este edificatoare pentru diagnosticarea unei tulburări alimentare. Persoanele bulimice par să aibă uneori o greutate normală sau uneori peste. Cei care mănâncă compulsiv au de cele mai multe ori o greutate peste normal.

Se mai crede și într-un mod fals că bărbații nu au tulburări alimentare deși, într-un număr mai redus (1 din 4 cazuri), și bărbații sunt expuși tulburărilor alimentare.

Dar cel mai absurd mit, care s-a tot răspândit în ultimii ani, este faptul că tulburările alimentare sunt o alegere conștientă. O înțelegere complet eronată pentru că, deși mulți oameni aleg conștient un anumit stil de viață, tulburările alimentare sunt o boală care se dezvoltă în timp și a căror apariție e cauzată atât de factori biologici și sociali cât și de cei psihologici și interpersonali.

Diagnosticarea este dificilă

Diagnosticarea este dificilă

Tulburările alimentare sunt destul de dificil de diagnosticat, iar în cazul sexului feminin, multe paciente ajung la doctor nu din cauza anorexiei ci din cauza amenoreei (lipsa menstruației).  

Persoanele care suferă de bulimie pot avea semne sau un comportament distinct – se duc la toaletă imediat după ce mănâncă, de obicei dau drumul la jetul de apă pentru a acoperi zgomotul vărsăturii și își produc starea de vomă prin introducerea degetelor pe gât. Un semn specific este Semnul Russell care sunt calusuri (bătături) pe fața dorsală a mâinii, determinate de frecarea mâinii de incisivi în cursul declanșării vărsăturii. Alte semne sunt:

  • ochii injectați după ce vin de la baie
  • fața și gâtul umflate
  • evită mesele în familie
  • vorbesc necontenit despre conținutul caloric al alimentelor
  • își taie uneori mâncarea în bucățele foarte mici
  • atunci când mănâncă, o masă durează foarte mult (peste o oră)
  • sunt foarte emoționale
  • au  frisoane frecvențe
  • pierderea părului
  • dureri cronice în gât   

Cum putem ajuta persoana diagnosticată?

Cum putem ajuta persoana diagnosticată

Mesaje de genul “mănâncă și tu ceva că ești piele și os” sau “mai lasă mâncarea aia că te-ai rotunjit” sunt dăunătoare în egală măsură mai ales pentru tinerele fete sau adolescente.  

Este foarte important ca persoanele dragi pacientului să nu-i critice sau să judece pentru că suferă de aceste tulburări. Trebuie reținut că nu a fost alegerea lor să se îmbolnăvească, dar îi puteți ajuta oferind sprijin în cadrul terapiei de familie. Nu forțați persoana să mănânce pentru că vindecarea nu este o luptă pentru control. Nu faceți comentarii despre conținutul caloric, greutatea persoanei sau felul în care arată – nu o complimentați dacă este slabă, că “arată precum o manechină!”.

Ce trebuie să facem cu persoana diagnosticată este să o sprijinim în demersul căutării unui ajutor specializat. Noi, cei din jur, trebuie să ne ajustăm așteptările pentru ca nu există o recuperare perfectă sau rapidă. Soluția ar fi terapia de familie, orientată pe soluții sau cognitiv comportamentală, împreună cu un tratament medicamentos-doar dacă este cazul în cazul inaniției.  

Articol redactat de Mihai Bran, Medic Psihiatru si Psihoterapeut.

Uneori depresia sau tulburările de anxietate pot trece neobservate. Nu aștepta prea mult. Testează-te acum!
*Scala HADS este un instrument de screening validat științific.