Marime text: A A A
Print

Depresia si tulburarea bipolara

4.00 avg. rating (80% score) - 14 votes

Depresia si tulburarea bipolara

Depresia din tulburarea bipolara sau depresia bipolara se refera la episodul depresiv care apare in cursul evolutiei tulburarii bipolare. Este o depresie deseori mai severa si mult mai dificil de tratat.

Tulburarea bipolara consta dintr-o succesiune de episoade manicale, hipomaniacale, mixte si depresive.

Cea mai folosita schema de diagnostic este cea  a Asociatiei Americane de Psihiatrie – Manualul diagnostic si statistic. Potrivit acestuia se descriu doua tipuri principale de tulburare bipolara.  Pacientii cu tulburare bipolara tip I au cel putin un episod manical in antecedente. Unii pacienti au avut si episoade depresive in antecedente, iar majoritatea pacientilor vor prezenta ulterior episoade  maniacale si depresive. Pot sa apara si episoade hipomaniacale sau mixte precum si o anumita labilitate emotionala interepisodica. Pacientii care indeplinesc crietriile pentru tulburare bipolara de tip II prezinta doar episoade depresive si episoade hipomaniacale. Acestia nu au in evolutie episoade de manie.

Criteriile de diagnostic ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii sunt similare celor americane,  dar in clasificarea OMS nu exista o diferenta intre tulburarea bipolara I si tulburarea bipolara II.

 

Depresia si anxietatea ingreuneaza diagnosticul tulburarii  bipolare

Diagnosticarea tulburarii bipolare poate fi dificila si uneori poate trece mult timp de la aparitia primelor semne de boala si pana la instituirea tratamentului. Amanarea diagnosticului si deci a tratamentului se datoreaza variabilitatii formelor clinice si a formelor de debut.

Cele mai frecvente diagnostice initiale sunt de:

  • tulburare depresiva
  • tulburare anxioasa
  • schizofrenie.

La aproximativ o treime dintre pacienti intervalul dintre prima consultatie psihiatrica si diagnosticul de tulburare bipolara este mai mare de 10 ani. Cei care au fost diagnosticati gresit au fost consultati in medie de 4 medici si au primit in medie 3.5 alte diagnostice.

Factorii principali care duc la o diagnosticare tardiva includ:

  • suprapunerea simptomatologiei, in special cu depresia unipolara (tulburarea depresiva) – adica prezenta simptomelor comune, asemanatoare
  • comorbiditatile: tulburarile de anxietate, abuzul de substante
  • aparitia tarziu in cursul evolutiei a simptomelor maniacale sau hipomaniacale la pacientii care au avut un istoric de episoade depresive recurente.

In special la persoanele tinere succesiunea tabloului clinic si a diagnosticelor este deseori de: anxietate, depresie si apoi aparitia maniei.

Se estimeaza ca aproximativ 35 pana la 45% din pacientii cu tulburare bipolara I sunt diagnosticati initial cu depresie unipolara (tulburare depresiva).

Este important sa se excluda posibilitatea unui diagnostic de tulburare bipolara in cazul pacientilor care prezinta initial doar simptome depresive pentru stabili conduita terapeutica optima. Astfel, un tratament doar cu antidepresive (monoterapie) la pacientii cu tulburare bipolara poate precipita un episod maniacal in 30-40% din cazuri. Pentru a evita aceasta, ghidurile terapeutice actuale recomanda asocierea antidepresivelor cu stabilizatori ai dispozitiei pentru tratamentul pacientilor cu tulburare bipolara.

Exista numeroase instrumente diagnostice care ajuta la stabilirea si confirmarea diagnosticului. Dintre acestea,  Chestionarul pentru tulburări de dispoziţie (Mood Disorder Questionnaire, MDQ) este extrem de util in depistarea tulburarilor bipolare.

Chestionarul pentru tulburări de dispoziţie a fost elaborat de o echipă de specialişti, care au dorit să identifice o cale de depistare rapidă şi cât mai corectă a tulburărilor bipolare. MDQ este un instrument de autoevaluare, care poate fi aplicat într-un răstimp foarte scurt (5 minute). MDQ este un chestionar folosit mai mult pentru screening. Acest instrument de screening îi oferă atat persoanei in cauza cat si membrilor familiei si psihiatrului informaţia că persoana respectivă ar putea avea o tulburare bipolară. Astfel, în cazul în care se obţin rezultate pozitive, se recomandă o evaluare completă şi aprofundată. MDQ cuprinde 13 întrebări, la care se răspunde prin da sau nu, întrebări referitoare la simptome sau comportamente hipomaniacale sau maniacale. În plus sunt întrebări referitoare la posibilele consecinţe ale acestor simptome, de natură familială, financiară, legală.

 

Aspecte epidemiologice

Tulburarea bipolară este la fel de răspândită la femei şi bărbaţi. Totuşi, tulburarea bipolară de tip II, în care predomină episoadele de tip depresiv, pare să fie mai frecvent întâlnită la femei. De asemenea, femeile cu tulburare bipolară au un risc crescut de recădere în perioada postpartum.

Tulburarea bipolară poate debuta la orice vârstă. Debutul cel mai frecvent se situează la vârsta adolescenţei: 15-20 ani (vârsta medie 19 ani). Debutul la 30 de ani, sau mai târziu este mai puţin frecvent (doar 16%). Debutează rar după 40 de ani şi dacă totuşi apare, trebuie suspectate cauze organice. Debutul tulburării bipolare este ceva mai târziu la femei decât la bărbaţi. Astfel, 48% dintre bărbaţi au un debut sub 25 de ani, iar 80% sub 30 de ani, pe când 33% dintre femei au un debut sub 25 de ani şi 63% sub 35 de ani.

Pentru tulburările bipolare vârsta medie a primei prezentări la medicul specialist este între 20 şi 40 de ani, iar vârsta medie la prima spitalizare este de 26 de ani. Pentru tulburarea bipolară de tip I vârsta medie de prezentare este de 20 de ani atât la bărbaţi cât şi la femei.

Pacienţii cu tulburare bipolara au o mortalitate crescuta în comparaţie cu populaţia generală. Cele mai frecvente cauze de deces au fost cele legate de bolile cardiovasculare (31%), de suicid (19%) şi de cancer (14%).

 

Suicidul si depresia bipolara

Aproximativ 25-50 % dintre pacienţii cu tulburare bipolară prezinta tentative de suicid. Una din 5 tentative la pacientii bipolari sunt reusite, in timp ce in populatia generala 1 din 10-20 sunt reusite. Un procent de 10 până al 15% dintre pacienţii cu tulburare bipolară de tip I sau II se sinucid.

Este greu de estimat riscul de suicid, dar acesta este mai mare la pacienţii cu:

  • tentative anterioare de suicid
  • ideaţie suicidară persistentă
  • simptome durabile de depresie, anxietate, iritabilitate.

Cele mai multe tentative au loc in timpul episoadelor depresive.

 

Riscul genetic si legatura cu depresia

Din punct de vedere al riscului genetic există o legătură între tulburarea bipolară şi depresia majoră. Astfel, tulburarea bipolară are o prevalenţă mai mare la rudele persoanelor cu depresie majoră decât la rudele celor fără tulburare de dispoziţie.

Studiile familiale arată că minimum 60% dintre pacienţi au un istoric de tulburare afectivă, iar riscul este mai mare dacă există tulburări afective majore la părinţi. Dacă un părinte are o tulburare afectivă majoră, copiii au un risc de 20-25% de a fi afectaţi .Dacă ambii părinţi au o tulburare afectivă, iar unul este bipolar: copiii au un risc de 50-75% să aibă o tulburare afectivă

 

Tulburarea bipolara la femei

Alţi factori de risc sunt reprezentaţi, la femei, de ciclul reproductiv şi de perioada post-partum. La femei, tulburarea bipolară poate fi asociată cu evenimente ale ciclului reproductiv şi cu starea post-partum. Dintre femeile cu tulburare bipolară, 66% pot prezenta exacerbări ale simptomatologiei în perioada premenstruală şi menstrual. O pătrime dintre femeile cu tulburare bipolară prezintă depresie în perioada premenstruală.

În perioada post-partum femeile cu risc de tulburare bipolară prezintă şi un risc crescut de debut al bolii, iar cele care suferă de această afecţiune au o probabilitate mai mare de recădere.

 

Tulburarea bipolara si anxietatea

Tulburările de anxietate sunt întâlnite la peste 50% dintre pacienţii cu tulburare bipolară.

Comorbiditatea (coexistenta a doua sau mai multe afectiuni) cu tulburări de anxietate este mai frecventă in cazul persoanelor cu:

  • debut timpuriu
  • recuperare parţială
  • perioade reduse de eutimie (dispozitie normala)
  • o slabă funcţionare
  • o calitate a vieţii redusă
  • un risc mai mare de tentative de suicid.

Cele mai des întâlnite sunt tulburarea de panică şi agorafobia: 20%, fobia socială: 16%, fobia simplă:  10%, tulburarea obsesiv-complusivă:9%.

Alta tulburare de anxietate coexistenta cu tulburarea bipolară este tulburarea de stres post-traumatic. La aceşti pacienţi au fost identificate, ca factori de risc, psihotraumele din copilărie (abuzuri). Pacienţii bipolari care au suferit abuzuri în copilărie au un risc mai mare de a dezvolta tulburări anxioase şi tulburări legate de consumul de alcool.

 

Tulburarea bipolara si tulburarile de personalitate

Tulburările de personalitate sunt frecvent asociate tulburării bipolare. Dintre acestea, cel mai des întâlnită în tulburarea bipolară este tulburarea de personalitate de tip borderline.

 

Tulburarea bipolara la copii si adolescenti

Prevalenţa tulburării bipolare la copii şi adolescenţi este de aproximativ 1%. Deşi au fost descrise simptome maniacale la copii, este dificil de pus un diagnostic de tulburare bipolară înainte de 10 ani. La copii ţii adolescenţi se asociază frecvent ADHD (Tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate).

 

Calitatea vietii si povara reprezentata de depresia din tulburarea bipolara 

Tulburarea bipolară are un impact semnificativ asupra întregii vieţi a pacientului care suferă de această afecţiune. Având în vedere faptul că pacienţii cu tulburare bipolară prezintă simptome cea mai mare parte a unui an, aceştia au o slabă calitate a vieţii.

Scăderea calităţii vieţii este mai marcată în cazul pacienţilor bipolari decât în cazul pacienţilor depresivi sau chiar cu afecţiuni somatice cronice. Simptomele depresive sunt in mod special corelate cu scăderea randamentului şi afectarea calităţii vieţii. Unii pacienţi consideră că în timpul fazei de hipomanie sau manie au o slabă calitate a vieţii şi nu raportează mereu o stare de bine sau de euforie.

Cea mai grava consecinta a scăderii calităţii vieţii este rata mare de suicid. Tentativele de suicid sau suicidul sunt associate episoadelor depresive sau, uneori, consecutive unor episoade depresive recurente, prelungite şi severe.

Alte consecinţe ale tulburării bipolare sunt scăderea productivităţii şi rata mare de şomaj. Acestea au efect nu doar asupra indivizilor şi familiilor lor, ci şi asupra societăţii, fiind considerate drept costuri indirecte ale tulburării bipolare

 

Impactul tuburării bipolare asupra rudelor pacienţilor

Tulburarea bipolară constituie o povară importantă pentru pacienţii care suferă de această boală. Pe de alta parte si persoanele care îngrijesc pacienţi cu tulburare bipolară (sau alte boli psihice severe) trăiesc anumite experienţe care pot fi reunite şi ele sub denumirea de povară (“burden”). Această povară se referă la dificultăţile şi problemele care pot afecta aparţinătorilor pacienţilor psihiatrici. Printre cele mai importante consecinţe asupra sănătăţii şi vieţii aparţinătorilor se numără şi un nivel crescut de stres, precum şi un risc crescut de depresie.

In cazul tulburării bipolare, natura episodică a acesteia face ca impactul asupra aparţinătorilor să fie considerabil. Episoadele de boala au un impact foarte dăunător asupra carierei pacientului, asupra relaţiilor profesionale, sociale şi familiale ale acestuia, asupra situaţiei financiare, asupra funcţionării sociale în general. Un aspect important îl reprezintă posibilele consecinţe negative care pot decurge din agresivitatea frecvent întâlnită la pacienţii cu manie.

Important este si faptul ca pacienţii cu tulburare bipolară prezintă deseori simptome interepisodice de intensitate mai mica dar cu impact semnificativ asupra funcţionării psihosociale, care se corelează cu impactul asupra familiei.

Grija manifestata de cei din jurul unui astfel de pacient este corelată cu educaţia, cultura şi mediul social din care familia respectivă face parte. În general aparţinătorii sunt implicaţi în îngrijirea unui pacient în contextul unor relaţii de bună calitate şi/sau datorită sentimentelor de datorie faţă de acesta. Atunci când se încearcă evaluarea impactului asupra aparţinătorilor trebuie să se ţină cont de mai multe aspecte: natura relaţiilor (aşa cum este percepută de profesionişti), contextul social şi cultural, perspectiva aparţinătorilor (modul în care percep ei relaţia cu pacientul), modul în care aparţinătorii înţeleg boala psihică, experienţele şi asteptarile aparţinătorilor faţă de serviciile medicale.

Atunci când se efectuează evaluarea impactului asupra persoanei care îngrijeşte un pacient psihiatric, printre consecinţele cel mai des invocate se numără: tulburările de comportament, pierderile economice (pierderea serviciului, scăderea veniturilor), problemele psihologice legate de sentimentul de pierdere şi de schimbare a relaţiilor cu persoana bolnavă, consecinţele sociale (diminuarea interacţiunilor sociale, izolarea).

Povara  perceputa ca fiind cel mai geu de suportat, de către parteneri, s-a referit la igiena deficitară, iritabilitatea, retragerea socială a pacienţilor. In acest sens, episoadele depresive sunt mai greu tolerate de către aparţinători.

 

Depresia aparuta la apartinatorii persoanelor cu tulburare bipolara

Un aspect extrem de important al impactului asupa celor din jur, îl constituie depresia care poate să se dezvolte la aparţinători, mai precis la persoana care îngrijeşte pacientul. Apariţia unei depresii sau alte patologii psihiatrice la aparţinător are consecinţe nefavorabile şi asupra pacientului. Pe de-o parte depresia aparţinătorului impune un stres asupra pacientului, iar pe de altă parte un aparţinător deprimat este mai puţin eficient.

 

Impactul asupra statutului economic

Povara tulburări bipolare se referă la impactul psihologic, dar şi economic asupra aparţinătorilor. Familia pacienţilor cu boli psihice majore, inclusiv tulburarea bipolară, are cheltuieli mari şi totodată venituri reduse datorită scăderii funcţionării şi a randamentului profesional atât al pacienţilor cât şi al celor care îi îngrijesc. Impactul economic este datorat unor factori multipli. Printre factorii mai evidenţi se numără cheltuielile făcute pentru a asigura susţinerea pacientului cu tulburare bipolară. Pe de altă parte, persoana care îngrijeşte un pacient cu tulburare bipolară poate fi nevoită să îşi ia mai mult concediu, să lucreze cu jumătate de normă, să refuze poziţii care ar cere o mai mare disponibilitate din partea lor.

Partenerii pacienţilor cu tulburare bipolară invocă probleme practice referitoare la faptul că trebuie să renunţe la serviciu, scăderea veniturilor, restrângerea vieţii sociale. Dintre problemele de natură psihologică se remarcă un sentiment de pierdere şi pierdere a echilibrului relaţiei.

 

Interventii menite sa diminueze impactul asupra apartinatorilor

Diminuarea poverii resimtite de apartinatori se bazeaza pe o triada:

  • informaţie
  • psihoeducaţie – cum sa actioneze, ce sa faca, la cine sa apeleze
  • susţinere – terapii suportive

Aceste trei obiective vizeaza atât pacienţii cât şi aparţinătorii.

In cazul famililor pacienţilor cu tulburare bipolară (ca şi în cazul celor cu schizofrenie) există un nivel crescut al emoţiilor exprimate (EE). Acestea sunt reprezentate de atitudini critice, ostile sau de implicare emoţională excesivă.

De aceea psihoeducaţia, precum şi anumite forme de psihoterapie de familie s-au dovedit a fi extreme de utile.

4.00 avg. rating (80% score) - 14 votes