Marime text: A A A
Print

Depresia si anorexia

4.67 avg. rating (90% score) - 3 votes

Depresia si anorexia

Totul poate incepe cu bune intentii: dorinta de a slabi si de a-si controla greutatea. Dar pentru unele persoane aceste intentii merg pe o traiectorie gresita, evoluand spre anumite tulburari de conduita alimentara.

Anorexia este una dintre cele mai comune tulburari de comportament alimentar, caracterizata prin restrictii alimentare autoimpuse, refuzul de a pastra o greutate corporala la un nivel minim normal pentru varsta si inaltimea sa, frica intensa de a lua in greutate, imaginea distorsionata a greutatii sau a formei corporale. In unele cazuri persoanele cu anorexie se pot angaja in comportamente de mancat compulsiv sau de evacuare fortata (varsaturi, abuzul de laxative, diuretice, exercitii fizice intense).

De ce unele persoane prezinta riscul de a dezvolta aceasta tulburare nu este inca foarte clar. Depresia poate fi un factor, sustin unele studii. Unele persoane raporteaza ca depresia lor a inceput inainte de tulburarea de conduita alimentara. Anorexia poate deveni o modalitate de adaptare la evenimentele de viata stresanta, pacientul concentrandu-si atentia asupra greutatii si alimentelor pentru a scapa de sentimentele intolerabile (accentuate de depresie).Atunci cand pacientul are impresia ca lucrurile din viata lui ii scapa de sub control, acesta are tendinta sa manance mai putin, pentru a dobandi sentimentul de control. De asemenea, acestia pot manca mai putin pentru a-si manifesta sentimentele negative fata de o persoana semnificativa. Autoinducerea varsaturilor apare de cele mai multe ori pe un fond emotional negativ, avand rolul de distragere de la  gandurile nelinistitoare cat si de reglaj emotional. Stima de sine scazuta, problemele de identitate cat si dificultatile emotionale din cadrul depresiei pot conduce la dezvoltarea anorexiei.

Pe de alta parte, depresia poate fi nu doar cauza, ci si efectul unei alimentatii deficitare. Se pare ca persoanele cu anorexie nervoasa sunt de multe ori susceptibile de a dezvolata depresie secundara. De cele mai multe ori depresia nu este o tulburare separata, ci un rezultat al schimbarilor fizice si biologice pe care anorexia le produce in creier si corp. Oboseala, epuizarea, malnutritia, starea de ingrijorare si obsesia legata de greutatea si forma corporala pot face pe cineva mai deprimat. La nivel biologic, malnutritia afecteaza capacitatea creierului de a produce neurotransmitatorii responsabili de emotiile pozitive (serotonina si noradrenalina). Ba chiar mai mult, anumite cercetari au pus in evidenta faptul ca persoanele cu anorexie nervoasa sufera o pierdere a materiei cenusii din creier (care este partea activa a cortexului). Pentru ca anorexia nervoasa are efecte asupra tesutului cerebral, sunt afectate atentia, memoria, capacitatea de luare a deciziilor si de rezolvare a problemelor.

Rezultatele altor cercetari efectuate sugereaza ca factorii genetici influenteaza semnificativ predispunerea la anorexia nervoasa si contribuie substantial la comorbiditatea observata intre anorexia nervosa si depresie majora.

 

Ce putem face?

S-a constatat: cu cat trece mai putin timp intre debutul acestor tulburari si inceputul unui tratament, cu atat este mai favorabil rezultatul. Asadar, se impune necesitatea de a cere sprijin de specialitate cat mai devreme. Tratamentul farmacologic si psihoterapia sunt principalele abordari.

Atunci cand anorexia coexista cu depresia se recomanda tratamentul antidepresiv.  Obiectivele tratamentului se vor stabili impreuna cu fiecare pacient in parte in functie de evaluarea acestuia, care are in vedere complicatiile medicale, riscul de suicid, motivatia pentru recuperare, indicele de masa corporala, tulburarile comorbide, stresul din mediu, etc. Un aspect important este asigurarea stabilitatii medicale prin evaluarea regulata a starii pacientului. Se are in vedere normalizarea alimentatiei si a greutatii prin reabilitarea nutritionala, cat si managementul simptomelor de mancat compulsiv, a vomismentelor si exercitiilor fizice excesive. Simptomele de tip depresiv vor fi diminuate odata ca revenirea la o alimentatie echilibrata. Odata cu reducerea simptomelor depresive se observa normalizarea obiceiurile alimentare cat si o imbunatatire a  atitudinii pacientilor fata de mancare.

Psihoterapiile care si-au dovedit eficienta sunt terapiile cognitiv-comportamentale, terapiile cognitiv-analitice,  terapiile interpersonale si terapiile de familie. Interventia psihoterapeutica trebuie sa aiba in vedere atat ameliorarea simptomelor de tip depresiv cat si ajutarea pacientilor sa faca fata evenimentelor de viata si starilor afective in mod direct si eficient, fara a permite acestora sa le influenteze alimentatia. De asemenea, se are in vedere diminuarea sentimentelor de ineficienta, cresterea increderii in sine, motivarea lor pentru schimbare.

Persoanelor cu anorexie si depresie le este greu sa faca pasi in cautarea ajutorului si de aceea acestia au nevoie de sprijin exterior din partea familiei, a prietenilor, a specialistilor in sanatate mintala (medici psihiatri si psihoterapeuti).

Buroaga Ionela

Buroaga Ionela – Psiholog

4.67 avg. rating (90% score) - 3 votes