Marime text: A A A
Print

Depresia sezonieră

3.71 avg. rating (75% score) - 7 votes
Depresia Sezoniera

Fiecare anotimp al anului aduce cu sine, pe lângă schimbările climatice caracteristice, și o serie de schimbări resimțite de organismul uman. Dintre acestea, sezonul rece își pune cel mai mult amprenta asupra stării noastre fizice, dar mai ales psihice. Odată cu venirea iernii zilele se scurtează, și proporțional cu acestea, și cantitatea de lumină naturală pe care o primim. Astfel ritmul circadian al organismului, cel care reglează ritmul somn-veghe, se schimbă. De asemenea, începem să avem din ce în ce mai puțină energie, simțim nevoia să dormim mai mult și să mâncăm mai mult, iar dispoziția poate deveni ușor iritabilă sau se poate ajunge chiar la o stare depresivă. Pot să mai apară stări de amețeală, dureri de cap sau slăbiciune musculară. Majoritatea acestor simptome apar de obicei intermitent pe parcursul iernii, sunt scăzute ca intensitate și se remit spontan în câteva zile, fără vreo intervenție medicamentoasă sau psihoterapeutică.

Există însă anumite persoane la care aceste stări pot continua, se pot agrava și pot merge până la simptome caracteristice unei depresii. Toate aceste manifestări, ce apar la o persoană care în restul anului are o stare psihică normală, fac parte din Depresia sezonieră sau depresia de iarnă, iar în literatura de specialitate este cunoscută ca Tulburare afectivă sezonieră. Indiferent de multiplele denumiri cu care această tulburare este cunoscută caracteristicile sunt comune. Cel mai adesea, persoanele cu depresie sezonieră vor resimți o stare de tristețe insoțită de apatie, lipsa energiei, lipsa plăcerii pentru anumite activități care anterior erau considerate plăcute și relaxante.

Tristețea apare mai ales în cursul dimineții, iar pe parcursul zilei, odată cu activitățile obișnuite, această stare se poate ameliora. Pofta de mâncare este de asemenea afectată, majoritatea persoanelor având un apetit crescut, în special de mâncăruri dulci, lucru care poate duce la creștere în greutate. Există însă și situatii în care pofta de mâncare poate fi scazută. Spre seară și înainte de culcare pot apărea anumite gânduri care în general au un caracter negativ și pesimist, persoana având sentimente de inutilitate, incapabilitate sau chiar vinovăție, deși acestea nu reflectă în totalitate realitatea. Toate aceste gânduri pot influența și calitatea somnului, generând uneori insomnii de adormire (dificultatea de a adormi) sau de trezire (trezirea involuntară cu câteva ore mai devreme decât cea obișnuită). Pe tot parcursul zilei poate exista și o stare de anxietate, stare pe care persoana o resimte ca pe o teamă, îngrijorare, neliniște. Toate acestea produc un disconfort general, iritabilitate, irascibilitate și uneori chiar nevoia de singurătate, de izolare.(1)

Cercetările în domeniu nu au găsit o anumită cauză care să explice aparitia depresiei sezoniere. Există însă o serie de factori care, cumulați, ar putea favoriza apariția acestei depresii. Printre aceștia, cei mai importanți sunt modificarea ritmului circadian cauzat de scăderea cantității de lumină solară și modificarea unor substanțe ce au rolul de a transmite informațiile în interiorul creierului uman. Aceste substanțe se numesc neurotransmițători. Studiile s-au concentrat în special asupra melatoninei și serotoninei. Melatonina este un hormon care are rolul de a stimula somnul, iar secreția melatoninei este controlată în special de lumină. Mai exact, lumina scade producția acestui hormon în organism. Așadar, cu cât zilele sunt mai scurte și lumina este mai puțină, cu atât va crește secreția de melatonină și implicit și nevoia de somn. Al doilea neurotransmițător implicat este serotonina. În cazul acestuia, s-a descoperit că pe durata iernii, producția acestuia tinde să scadă. Activitatea serotoninei este strâns legată de simptomele afective din cadrul depresiei sezoniere (tristețe, apatie, lipsa plăcerii, labilitate emoțională).(2)

Depresia sezonieră afectează 1.2-9.7% din populație în zonele cu climă temperată și este mai frecventă la persoanele de sex feminin. Deși sunt citate cazuri și la adolescenți, de obicei apare după vârsta de 20 de ani și este mai des întâlnită în țările nordice. Posibilitățile de tratament sunt variate și sunt orientate, în general, asupra factorilor declanșatori. Principalele metode terapeutice sunt psihoterapia (în special cea cognitiv-comportamentală), terapia cu lumină (fototerapie), medicația antidepresivă, suplimente cu melatonina. Alegerea metodei de tratament se face în funcție de necesitățile fiecărui pacient. (3)

1.Eagles, John M. “SAD—help arrives with the dawn?” Lancet. 358.9299 (22 Dec 2001): 2100. Allen, J.M., Lam, R.W., Remick, R.A. and Sadovnick, A.D. Depressive symptoms and family history in seasonal and nonseasonal mood disorders.” American Journal of Psychiatry. 150 (1993):443-448.

2. Wehr, Thomas A., Wallace C. Duncan, Leo Sher, Daniel Aeschbach, et al. “A circadian signal of change of season in patients with seasonal affective disorder.” Archives of General Psychiatry. 58.12 (Dec 2001): 1108.

3. Partonen, Timo and Jouko Lonngvist. “Seasonal affective disorder.” Lancet. 352.9137 (24 Oct1998): 1369-1374.

Dr. Dan Petru Rosu - Medic Rezident Psihiatru

Dr. Dan Petru Rosu – Medic Rezident Psihiatru

3.71 avg. rating (75% score) - 7 votes