Marime text: A A A
Print

Depresia la copii si adolescenti

4.57 avg. rating (90% score) - 7 votes

Depresia la copii si adolescenti

Doar pentru că un copil sau adolescent pare deprimat sau trist, nu înseamnă neapărat că are depresie. Dar atunci cand aceste simptome devin persistente și interferează cu activitățile sociale, scolare și viața de familie, ne putem gândi la un episod depresiv.

Depresia poate apărea până la 1% dintre preșcolari, 2-3% dintre școlari și 5-8% dintre adolescent. Repartiția pe sexe este egală până în jurul vârstei de 15 ani când fetele sunt de două ori mai afectate decât băieții.

Dacă la adolescent tabloul clinic al depresiei este superpozabil cu cel de la adult la copil particularitățile dezvoltării influențează și modifică aspectul clinic al acestor manifestări.Exprimarea depresiei la copii, ia aspectul iritabilităţii şi nemulţumirii, al tristeţii, cu scăderea performanţelor şcolare și scăderea apetitului, al autoînvinovăţirii şi dorinţei de moarte, cu frecvente gesturi suicidare, pierderea energiei, insomnie sau hipersomnie.

La prescolar următoarele simptome pot reflecta tristețea:

  • apatia, copilul refuză să se joace;
  • refuzul alimentației;
  • plânge și țipă cu ușurință, este ușor iritabil;
  • stagnează în greutate, motivat sau nu de diaree, vărsături sau inapetență;
  • are uneori enurezis, encoprezis, dureri abdominale, diaree sau vărsături;
  • copilul pare nemulțumit, în nesiguranță și nefericit, râde și zâmbește rareori;
  • adesea jocul lui este distructiv.

La școlar statusul depresiv se poate manifesta prin:

  • scade puterea de concentrare a atenției, copilul pare „fără chef”, „se plictisește”;
  • scad performanțele școlare și poate apărea refuzul școlar;
  • copilul este iritabil, fără chef de joacă, preferă să stea singur, îi repede pe ceilalți dacă îl deranjează;
  • manifestă incapacitate de a se descurca în situații frustrante, „se retrage într-un colț”, „plânge neputincios”, sau dimpotrivă devine violent, „țipă, lovește sau vorbește urât” (adesea, copiii pot fi chiar agresivi verbal);
  • simptome psihosomatice: cefalee şi dureri abdominale sau tulburări vegetative însoțite de anxietate;
  • afirmă „că vor să moară” dar tentativele de suicid sunt rare la aceasta vârsta;

La adolescent simptomatologia esteadesea similară cu a adultului. Adolescentul poate recunoaște și înțelege că este depresiv:

  • se plânge de pierderea interesului și plăcerii, de lipsa de energie;
  • tulburările de apetit și de somn sunt frecvente;
  • are frecvent sentimente de inutilitate, nefericire și eșec;
  • ideile suicidare sunt adesea prezente precum și tentativele de suicid.

Factorii cauzali în tulburările afective la copil şi adolescent pot fi grupați în:

  • factori predispozanți sau de vulnerabilitate (factori genetici, biologici, de mediu)
  • factori precipitanți sau „trigger” (evenimente negative de viată).

Diagnosticul de depresie va fi formulat pe baza observației clinice directe și a interviului cu pacientul, al istoricului obținut de la părinți, examenului psihologic, chestionarelor specifice. Se vor exclude tulburările somatice care se pot însoți de simptome asemănătoare celor din depresie (de ex. adinamie, apatie, tulburări de apetit sau tulburări de somn).

Copilul sau adolescentul cu depresie poate poate beneficia de tratament psihoterapic şi psihofarmacologic adecvat, în funcție de forma clinică şi de severitate. Consilierea familiei constituie o primă etapă a tratamentului, importantă la copii şi adolescenți.

Florina Rad

Florina Rad – Asistent univeristar disciplina Psihiatria Copilului si Adolescentului, UMF Carol Davila, medic specialist Psihiatrie Pediatrica, Clinica de Psihiatrie a Copilului si Adolescentului, Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Al. Obregia

4.57 avg. rating (90% score) - 7 votes