Această disfuncție este caracterizată prin diminuarea sau absența dorinței de activitate sexuală și apare frecvent în cursul depresiei, ca un fenomen secundar al anhedoniei (incapacitatea de a resimți plăcerea) – aceasta fiind un criteriu esențial de diagnostic al episodului depresiv major.

Prevalența diminuării dorinței sexuale (libidoului) este de aproximativ 6% la bărbați cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, de 41% la bărbați cu vârste cuprinse între 66 și 74 de ani și de doar 1,8% la bărbați cu vârste cuprinse între 16 și 44 de ani.

Cauzele diminuării dorinței sexuale

Cauzele diminuării dorinței sexuale

Principalele cauze ale diminuării libidoului masculin pot fi legate de partener și problemele sexuale/medicale ale acestuia. Calitatea relației dintre două persoane este importantă, iar dacă sunt dificultăți în comunicare, discrepanțe în preferințele sexuale, abstinența sexuală prelungită sau ostilitatea față de partener, tulburarea se poate declanșa.

Vulnerabilitățile individuale au un rol important pentru că stimă de sine scăzută și dismorfofobia (preocupare anxioasă pentru un defect fizic minor, real sau imaginar) aduc elementul de nesiguranță în relația de intimitate din cuplu și poate face persoana respectivă rigidă și cu o lipsă complet de dorință pentru a încerca lucruri noi.

Iar depresia și anxietatea pot fi cauzatoare dar și efecte secundare ale tulburării-induc o scădere a dorinței sexuale masculine la aproximativ 50% dintre bărbați.

Factori de risc

Factorii ambientali, precum abuzul de alcool sau substanțe, pot influența dorința sexuală. Iar problemele interpersonale, atitudinea față de partener și lipsa educației sexuale sunt destul de prevalente în societate. Educația sexuală este un tabu în majoritatea familiilor din România, și având în vedere că la școală nu se oferă cursuri informative, ci preferă să se ignore acest subiect important în evoluția unui adolescent, problemele se resfrâng în perioada în care persoana devine activă sexual.

Traumele din copilărie pot influența semnificativ dorința sexuală – și aici nu ne referim doar la abuzul sexual, ci și la traume care pot afecta fizicul unei persoane.

În vederea factorilor genetici sau fiziologici, s-a descoperit că afecțiunile endocrine, cum ar fi hiperprolactinemia sau hipogonadismul (dezvoltarea insuficientă a organelor sexuale), pot conduce la diminuarea dorinței sexuale.

Cum recunoaștem tulburarea

Cum recunoaștem tulburarea

Tulburarea masculină a diminuării dorinței sexuale este diagnosticată în anumite condiții:

  • persistentă sau recurentă diminuării ideilor erotice sau sexuale (ori absența lor)
  • a dorinței de activitate sexuală

Evaluarea disfuncției este făcută de medicul psihiatru, care va lua în considerare factorii care afectează funcționarea sexuală, cum ar fi vârsta sau aspecte generale și socio-culturale din viața pacientului. Dacă simptomele au persistat timp de cel puțin 6 luni, iar ele prezintă un disconfort individual semnificativ, atunci se poate diagnostica tulburarea masculină a diminuării dorinței sexuale.

Tulburarea masculină a diminuării dorinței sexuale este de tip primar, adică a fost prezentă pe tot parcursul vieții sexuale active și este de tip secundar atunci când este dobândită, adică a apărut după o perioadă de funcționare sexuală normală.

Aceasta, poate fi generalizată, adică nu se limitează doar la anumite situații sau parteneri, dar poate fi și situațională, adică apare numai în anumite contexte, la anumite tipuri de stimulare sau cu anumiți parteneri.

Dacă tulburarea masculină a diminuării dorinței sexuale este primară, disfuncția nu se va remite fără tratament, deoarece persistă cauzele psihologice sau fiziopatologice care o întrețin. Remisiunea spontană a disfuncției în timp este exclusă.

Cum ne tratăm?

Cum ne tratăm

Dacă tulburarea masculină a diminuării dorinței sexuale a apărut ca o consecință a depresiei, tratamentul antidepresiv va ameliora considerabil disfuncția sexuală, până la remisiune completă. În cazul în care la originea disfuncției sexuale stau cauze psihologice, atunci psihoterapia este indicația de elecție pentru tratarea afecțiunii. Se poate recurge la psihoterapie psihodinamică, cognitivă, hipnoză sau psihoterapie suportivă.

Tulburarea masculină a diminuării dorinței sexuale, în special concomitentă cu episodul depresiv major este relativ ușor de tratat și se poate remite în cursul tratamentului cu antidepresive. Dacă există cauze endocrine sau chirurgicale, tratamentul țintit, orientat fiziopatologic va rezolva și disfuncția sexuală. Psihoterapia poate avea rezultate satisfăcătoare și durabile.

Dar ca tratamentul să aibă efect, trebuie o implicare activă a pacientului care constă în informarea despre afecțiune-rușinea poate dăuna procesului de vindecare.

Vorbește cu un psihoterapeut – acum și online, din intimitatea casei tale.

Articol redactat de Sigfried Cristofor, Medic Psihiatru.

Uneori depresia sau tulburările de anxietate pot trece neobservate. Nu aștepta prea mult. Testează-te acum!
*Scala HADS este un instrument de screening validat științific.