În cursul afecțiunilor endocrinologice pot apărea frecvent simptome psihice. De multe ori simptomele psihice pot fi primele manifestări ale unei boli endocrine deși nu sunt recunoscute și evaluate ca atare. Astfel, depresia se numără printre cele mai frecvente manifestări psihice, care însoțesc afecțiunile endocrine.

Cele mai des întâlnite simptome psihiatrice în disfuncțiile endocrine includ:

  • tristețe și apatie
  • iritabilitate, plâns facil, labilitate emoțională
  • anxietate (senzație de teamă, frică)
  • disfuncții cognitive (capacitate scăzută de concentrare, tulburări de atenție, dificultăți în elaborarea unor planuri, scăderea capacității de a memora lucruri noi sau de a-și aminti anumite evenimente)
  • stare confuzională (caracterizată prin alterarea conștiinței și atenției, dezorientare, halucinații vizuale sau auditive).

Mai jos, enumeram cele mai frecvente tulburări endocrine în care putem întâlni aceste simptome.

Afecțiuni ale tiroidei

Afectiuni ale tiroidei

Hipotiroidia reprezintă un sindrom complex cauzat de lipsa sau deficitul acțiunii hormonilor tiroidieni asupra metabolismelor proteinelor, glucidelor și grăsimilor. Hormonii tiroidieni cresc metabolismul organismului, consumul de energie și intensifică arderile din interiorul celulei.  

De asemenea intervin în procesele de creștere și diferențiere celulară și în funcționarea unor aparate și sisteme precum aparatul locomotor, aparatul cardiovascular, sistemul respirator și sistemul nervos central. În funcție de organul afectat (glanda tiroidă, glanda hipofiză, hipotalamusul), hipotiroidia poate fi primară, secundară sau terțiară.

Pe lângă simptomele specifice precum tegumentele infiltrate (un aspect umflat), păr uscat, unghii friabile, constipație, atrofie și slăbiciune musculară, dureri articulare, anemie pot apărea și simptome caracteristice unei depresii.

De obicei acestea pot debuta prin lentoare motorie și psihică apoi, treptat, se poate ajunge la iritabilitate, labilitate emoțională, fatigabilitate (senzația de oboseală și de lipsă de energie), creștere în greutate (în condițiile unei alimentații normale) și somnolență.

Odată constatate aceste simptome, atât de către medicul generalist cât și de către endocrinolog sau psihiatru, este necesară efectuarea unor serii de analize și explorări specifice endocrinologiei cum ar fi dozările hormonale și ecografia tiroidiană. În funcție de rezultatele acestor analize pacientului îi va fi recomandat, după caz, un tratament adecvat.

Afecțiuni ale glandelor suprarenale

Boala Cushing

Boala Cushing

Sindromul Cushing este o afecțiune determinată de excesul hormonilor glucocorticoizi. Acesta se poate datora fie unei administrări excesive a acestor hormoni ca tratament, fie unor modificări ale funcțiilor glandelor suprarenale (glandele care secretă acești hormoni) sau a hipofizei (glandă care reglează secreția celorlalte glande endocrine, inclusiv a suprarenalelor).

Aceasta este mai frecventă la femei, apare în jurul vârstei de 20-40 ani, și se manifestă prin:

  • creștere în greutate
  • hiperpilozitate
  • tulburări menstruale
  • hipertensiune arterială
  • astenie musculară

În aproximativ 40% din cazuri pot apărea și simptome psihice precum iritabilitate, tulburări de memorie și concentrare, anxietate, insomnii (instalare grea a somnului, treziri frecvente în timpul nopții), scăderea libidoului, impotență sau chiar stări depresive cu idei de inutilitate și idei suicidare.

Boala Addison

Boala Addison

În cadrul afecțiunilor glandelor suprarenale există și cazuri în care pot exista manifestări determinate de o insuficiență cronică a acestei glande. Dintre acestea, cea mai frecvent întâlnită este boala Addison.

Cele mai intâlnite simptome ale acestei afecțiuni sunt:

  • hipotensiunea arterială
  • lipsa poftei de mâncare
  • greața, vărsăturile
  • slăbiciunea musculară, scăderea în greutate
  • închiderea culorii pielii

Pe lângă acestea, în aproape toate cazurile de boală Addison, apare o profundă astenie fizică, psihică și sexuală, însoțită de stări depresive.

Diagnosticarea afecțiunilor glandelor suprarenale se face prin corelarea simptomelor clinice cu rezultatele unor analize hormonale specifice, a hemoleucogramei (determinarea valorilor în sânge a globulelor roșii, albe și a trombocitelor) dar și a unor analize de laborator ce constau în determinarea electroliților (sodiu, potasiu, calciu). Abia după stabilirea cauzei se poate pune un diagnostic cert și stabilirea unei conduite terapeutice.

Diabetul zaharat – o afecțiune a pancreasului

Diabetul zaharat

Diabetul zaharat este un sindrom complex cauzat de tulburarea secreției de insulină de către pancreas (pancreasul este o glandă a organismului ce produce un hormon numit insulină care ajută la utilizarea glucozei de către țesuturi și astfel scade cantitatea de glucoză din sânge) sau de rezistența celulelor periferice ale organismului la acțiunea insulinei.  

Diabetul zaharat se caracterizează printr-o serie de tulburări metabolice care se exprimă prin hiperglicemie (o cantitate crescută de zahăr în sânge). Pentru a se putea pune diagnosticul de diabet zaharat este nevoie ca valoarea glicemiei sanguine determinate a jeun (dimineața pe nemâncate, cu un post alimentar de minim 8 ore) să fie de peste 126 mg/dl în condițiile în care valorile normale ale acesteia sunt cuprinse între 60 și 110 mg/dl.  

Există și situații în care rezultatul glicemiei se încadrează între 110 și 126 mg/dl. În acest caz sunt necesare investigații suplimentare pentru a se stabili dacă este vorba despre diabet zaharat.

Clasificarea diabetului zaharat

Diabetul zaharat este clasificat în 3 categorii:

  • tip 1, cunoscut și ca diabet insulinonecesitant
  • tip 2 diabet gestațional (care debutează în timpul sarcinii)
  • diabetul datorat altor cauze

Legătura dintre depresie și diabet este încă neclară. Depresia afectează aproximativ 25% dintre pacienții cu diabet și este întâlnită atât în diabetul de tip 1 cât și în cel de tip 2.

Tratamentul antidepresiv asociat cu cel antidiabetic

Tratamentul antidepresiv asociat cu cel antidiabetic

Acesta reprezintă o strategie eficace, iar regimul trebuie întotdeauna personalizat. Menținerea unui bun control al glicemiei prin regim dietetic, insulină sau medicamente antidiabetice reprezintă baza tratamentului și prevenirea instalării simptomelor depresive.

În concluzie, stabilirea unui diagnostic, indiferent de specialitatea medicală, implică efectuarea unor seturi de analize, explorări, investigații și aplicarea unor teste sau scale. Frecvent, în practica medicală, pentru diagnosticarea unei afecțiuni, este necesară colaborarea între diferitele specialități.

Atunci când apar manifestări psihice precum stari de tristețe, apatie, labilitate emotionala, iritabilitate, nervozitate, lipsă de energie, scădere sau creștere în greutate, tulburări de memorie și concentrare, stări de frica/teamă, tulburari ale somnului, care persistă o perioadă de timp, au o intensitate semnificativa sau crescândă și afectează viața unei persoane, este necesară consultarea medicului de familie, care poate îndruma către medicul specialist.

Prezentarea cât mai timpurie la medicul psihiatru poate influența rapiditatea diagnosticării și tratării afecțiunii în cauză, prevenindu-se astfel o multitudine de complicații neplăcute.

Articol redactat de Dan Petru Rosu, Medic Psihiatru.

Uneori depresia sau tulburările de anxietate pot trece neobservate. Nu aștepta prea mult. Testează-te acum!
*Scala HADS este un instrument de screening validat științific.