În lumea medicală psihiatrică, anorgasmia mai este denumită și tulburarea de orgasm a femeii. Această afecțiune, frecvent întâlnită în depresie, afectează 10% până la 42% dintre femei. Aproximativ 10% dintre femei nu au niciodată experiența unui orgasm pe parcursul întregii vieți.

După Kaplan și Sadock, care citează un studiu al celebrului sexolog american Alfred Kinsey, 5% dintre femeile căsătorite din SUA, în vârstă de peste 35 de ani, nu au avut niciodată un orgasm.

Capacitatea femeii de a obține orgasmul crește cu vârsta și cu experiența sexuală, pe măsură ce aceasta își cunoaște propriul corp. Atunci când disfuncția orgasmică apare doar în anumite situații, această tulburare este însoțită, de regulă și de dificultăți referitoare la libido și excitația sexuală.   

Anorgasmia poate să apară și la bărbat, dar este mult mai rară decât la femei, din considerente fiziologice. Orgasmul masculin poate fi inhibat sau imposibil. Dacă tulburarea este prezentă pe parcursul întregii vieți, ea este, de regulă, consecința unei boli psihice severe. Apariția dificultăților de orgasm la bărbat, după o perioadă de activitate sexuală normală, reflectă în special dificultăți interpersonale.

Cauzele anorgasmiei feminine

Cauzele anorgasmiei feminine

Anorgasmia feminină poate avea și alte cauze care coexistă cu tulburarea afectivă, cum ar fi problemele sexuale sau medicale ale partenerului de viață. Comunicarea în cuplu, dacă este deficitară, poate duce la mai multe temeri și distruge relația intimă-divergențele în privința interesului sexual și teama de respingere sunt factori comuni.

Ostilitatea în raport cu bărbații, survenită din traume sau experiențe nefaste, precum și stima de sine scăzută sau preocuparea anxioasă pentru un defect fizic minor, real sau imaginar, aduc greutăți în dormitor. Un cerc vicios este creat de oboseala cronică, iritabilitatea și irascibilitatea pacientului.

Există factori majori de stres, cum ar fi doliul, șomajul sau falimentul, care au un cuvânt de spus în vederea apariției anorgasmiei feminine. Factorii culturali sau religioși duc la inhibiția sexuală și atitudinea non-permisivă în raport cu sexualitatea femeii. Iar bolile endocrine, cancerul și unele medicamente antihipertensive sau antidepresive pot exacerba tulburarea.

Anxietatea și teama de sarcină poate crea o problemă în abilitatea femeii de a obține orgasmul. Acest lucru poate duce chiar la depresie dacă mai apar și factori ambientali precum o relație disfuncțională cu familia, complet nesănătoasă din punctul de vedere al relaționării cu simbolurile de autoritate-mama, tatăl sau tutorele legal.

Alți factori mai pot fi menopauza, atrofia vulvo-vaginală, și abuzul de substanțe: alcoolul, cannabisul, heroina și metadona.

Diagnosticarea tulburării de orgasm

Diagnosticarea tulburării de orgasm

Tulburarea de orgasm a femeii este diagnosticată prin prezența a două sau mai multor simptome, care apar în cursul tuturor sau aproape al tuturor contactelor sexuale, persistente pe o perioadă de cel puțin 6 luni:

  • întârziere marcată sau absență a orgasmului ori frecvență redusă a acestuia
  • reducere evidentă a intensității senzațiilor de orgasm
  • disconfort individual semnificativ
  • pacienta nu a avut niciodată un orgasm, în nici o situație

Anorgasmia poate fi clasificată în:

  • tip primar, adică a fost prezentă pe tot parcursul vieții sexuale active
  • tip secundar, dobândită după o perioadă de funcționare sexuală normală
  • generalizată, adică nu se limitează doar la anumite situații sau parteneri
  • situațională, adică apare numai în anumite contexte, la anumite tipuri de stimulare sau cu anumiți parteneri

Anorgasmia și tratamentul psihoterapeutic

Anorgasmia și tratamentul psihoterapeutic

De cele mai mult ori orgasmul feminin este influențat de o multitudine de factori  și de aceea tulburarea este dificil de tratat. Un tratament medicamentos specific încă nu este disponibil, deși s-a încercat administrarea de sildenafil citrat, cu rezultate nesatisfăcătoare.

Dacă anorgasmia apare ca o consecință a depresiei, tratamentul farmacologic al acesteia din urmă poate conduce și la ameliorarea calității vieții sexuale. Au fost încercate și metode nespecifice de tratament: aromaterapie, remedii homeopate, masaj cu uleiuri aromate, dar eficiența acestor procedee este dificil de evaluat medical și statistic/științific.

În prezent anorgasmia este frecvent adresată prin psihoterapie. În procesul psihoterapeutic este implicat și partenerul, pentru ameliorarea comunicării și rezolvarea conflictelor. Partenerii trebuie să învețe: autoexplorarea, rezolvarea fricii (inconștiente) de orgasm, obținerea excitației sexuale sau conștientizarea particularităților erogene ale fiecăruia.

Alte metode de psihoterapie utilizate în tratarea anorgasmiei feminine sunt:

  • hipnoterapia
  • terapia cognitiv-comportamentală
  • terapia integrativă

Tratamentul componentelor psihologice are o importanță semnificativă. Suportul emoțional și comportamental al partenerului este esențial. Întrucât nu există o medicație specifică, diferite metode de psihoterapie sunt de preferat, iar rezultatele obținute sunt semnificative și satisfăcătoare pe termen lung.

Articol redactat de Siegfried Cristofor, Medic Psihiatru.

Uneori depresia sau tulburările de anxietate pot trece neobservate. Nu aștepta prea mult. Testează-te acum!
*Scala HADS este un instrument de screening validat științific.