Depresia din tulburarea bipolară sau depresia bipolară se referă la episodul depresiv care apare în cursul evoluției tulburării bipolare. Este o depresie deseori mai severă și mult mai dificil de tratat.

Tulburarea bipolară constă într-o succesiune de episoade maniacale, hipomaniacale, mixte și depresive.

Cea mai folosită schema de diagnostic este cea  a Asociației Americane de Psihiatrie. Potrivit acestuia se descriu două tipuri principale de tulburare bipolară.  Pacienții cu tulburare bipolară tip I au cel puțin un episod maniacal în antecedente.

Unii pacienți au avut și episoade depresive în antecedente, iar majoritatea pacienților vor prezenta ulterior episoade  maniacale și depresive. Pot să apară și episoade hipomaniacale sau mixte precum și o anumită labilitate emoțională interepisodică. Pacienții care îndeplinesc criteriile pentru tulburare bipolară de tip II prezintă doar episoade depresive și episoade hipomaniacale. Aceștia nu au în evoluție episoade de manie.

Criteriile de diagnostic ale Organizației Mondiale a Sănătății (WHO) sunt similare celor americane,  dar în clasificarea OMS nu există o diferență între tulburarea bipolară I și tulburarea bipolară II.

Depresia și anxietatea îngreunează diagnosticul tulburării bipolare

diagnosticul tulburarii bipolare

Diagnosticarea tulburării bipolare poate fi dificilă și uneori poate trece mult timp de la apariția primelor semne de boală și până la instituirea tratamentului. Amânarea diagnosticului și deci a tratamentului se datorează variabilității formelor clinice și a formelor de debut.

Cele mai frecvente diagnostice inițiale sunt de:

La aproximativ o treime dintre pacienți intervalul dintre prima consultație psihiatrică și diagnosticul de tulburare bipolară este mai mare de 10 ani. Cei care au fost diagnosticați greșit au fost consultați în medie de 4 medici și au primit în medie 3.5 alte diagnostice.

Factorii principali care duc la o diagnosticare tardivă includ:

  • suprapunerea simptomatologiei, în special cu depresia unipolară (tulburarea depresivă) – adică prezența simptomelor comune, asemănătoare
  • tulburările de anxietate, abuzul de substanțe
  • apariția târzie în cursul evoluției a simptomelor maniacale sau hipomaniacale la pacienții care au avut un istoric de episoade depresive recurente

În special la persoanele tinere succesiunea tabloului clinic și a diagnosticelor este deseori de: anxietate, depresie și apoi apariția maniei.

Se estimează că aproximativ 35 până la 45% din pacienții cu tulburare bipolară I sunt diagnosticați inițial cu depresie unipolară (tulburare depresivă).

Este important să se excludă posibilitatea unui diagnostic de tulburare bipolară în cazul pacienților care prezintă inițial doar simptome depresive pentru a stabili conduita terapeutică optimă. Astfel, un tratament doar cu antidepresive (monoterapie) la pacienții cu tulburare bipolară poate precipita un episod maniacal în 30-40% din cazuri. Pentru a o evita, ghidurile terapeutice actuale recomandă asocierea antidepresivelor cu stabilizatori ai dispoziției pentru tratamentul pacienților cu tulburare bipolară.

Te poți auto evalua!

te poti autoevalua pentru tulburarea bipolara

Există numeroase instrumente care ajută la stabilirea și confirmarea diagnosticului. Dintre acestea, chestionarul pentru tulburări de dispoziție (Mood Disorder Questionnaire, MDQ) este extrem de util în depistarea tulburărilor bipolare.

Chestionarul pentru tulburări de dispoziție a fost elaborat de o echipă de specialiști, care au dorit să identifice o cale de depistare rapidă și cât mai corectă a tulburărilor bipolare. MDQ este un instrument de autoevaluare, care poate fi aplicat într-un răstimp foarte scurt (5 minute). MDQ este un chestionar folosit mai mult pentru screening.  

Acest instrument de screening îi oferă atât persoanei în cauza cât și membrilor familiei și psihiatrului informația că persoana respectivă ar putea avea o tulburare bipolară. Astfel, în cazul în care se obțin rezultate pozitive, se recomandă o evaluare completă și aprofundată. MDQ cuprinde 13 intrebări, la care se răspunde prin da sau nu, intrebări referitoare la simptome sau comportamente hipomaniacale sau maniacale. În plus sunt intrebări referitoare la posibilele consecințe ale acestor simptome, de natură familială, financiară, legală.

Tulburarea bipolară și anxietatea

tulburarea bipolara si anxietatea

Tulburările de anxietate sunt întâlnite la peste 50% dintre pacienții cu tulburare bipolară.

Comorbiditatea (coexistența a două sau mai multe afecțiuni) cu tulburări de anxietate este mai frecventă în cazul persoanelor cu:

  • debut timpuriu
  • recuperare partială
  • perioade reduse de eutimie (dispoziție normală)
  • o slabă funcționare
  • o calitate a vieții redusă
  • un risc mai mare de tentative de suicid

Cele mai des întâlnite sunt tulburarea de panică și agorafobia în proporție de 20%, fobia socială se situează la 16%, fobia simplă menține un procent de 10%, iar tulburarea obsesiv-compulsivă deține 9%.

Altă tulburare de anxietate coexistentă cu tulburarea bipolară este tulburarea de stres post-traumatic (PTSD). La acești pacienți au fost identificate, ca factori de risc, psihotraumele din copilărie (abuzuri). Pacienții bipolari care au suferit abuzuri în copilărie au un risc mai mare de a dezvolta tulburări anxioase și tulburări legate de consumul de alcool.

Depresia apărută la aparținătorii persoanelor cu tulburare bipolară

Un aspect extrem de important al impactului asupra celor din jur, îl constituie depresia care poate să se dezvolte la aparținători, mai precis la persoana care îngrijește pacientul. Apariția unei depresii sau alte patologii psihiatrice la aparținător are consecințe nefavorabile și asupra pacientului. Pe de-o parte depresia aparținătorului impune un stres asupra pacientului, iar pe de altă parte un aparținător deprimat este mai puțin eficient.

Calitatea vieții prin ochii tulburării bipolare

Calitatea vieții prin ochii tulburării bipolare

Tulburarea bipolară are un impact semnificativ asupra întregii vieți a pacientului care suferă de această afecțiune. Având în vedere faptul că pacienții cu tulburare bipolară prezintă simptome cea mai mare parte a unui an, aceștia au o slabă calitate a vieții.

Scăderea calității vieții este mai marcată în cazul pacienților bipolari decât în cazul pacienților depresivi sau chiar cu afecțiuni somatice cronice. Simptomele depresive sunt în mod special corelate cu scăderea randamentului și afectarea calității vieții. Unii pacienți consideră că în timpul fazei de hipomanie sau manie au o slabă calitate a vieții și nu raportează mereu o stare de bine sau de euforie.

Cea mai gravă consecință a scăderii calității vieții este rata mare de suicid. Tentativele de suicid sau suicidul sunt asociate episoadelor depresive sau, uneori, consecutive unor episoade depresive recurente, prelungite și severe.

Alte consecințe ale tulburării bipolare sunt scăderea productivității și rata mare de șomaj. Acestea au efect nu doar asupra indivizilor și familiilor lor, ci și asupra societății, fiind considerate drept costuri indirecte ale tulburării bipolare.

Articol redactat de Mihai Bran, Medic Psihiatru si Psihoterapeut.

Uneori depresia sau tulburările de anxietate pot trece neobservate. Nu aștepta prea mult. Testează-te acum!
*Scala HADS este un instrument de screening validat științific.