Încrederea în sine înseamnă aprecierea și valorizarea propriei persoane. Este o atitudine care le permite indivizilor să aibă o opinie pozitivă și în același timp realistă despre ei înșiși. Individul este încrezător în forțele proprii, se simte stăpân pe viață lui și obține ceea ce își propune. Chiar și atunci când așteptările lui nu sunt îndeplinite, ele continuă să fie pozitive.

Încrederea în tine este adesea legată de stima și de valoarea de sine. Este acea credință în forțele proprii determinată de îndeplinirea realizărilor pe plan personal și profesional. Încrederea în tine însuți înseamnă, de asemenea, să ai încredere că orice situație cu care te confrunți, o să fie rezolvată, de tine, într-un mod pozitiv – nu neapărat avantajos.

Dar, adesea, unii dintre noi au tendința de a crede că nu sunt capabili să-și îndeplinească visele și dorințele – parte din cauze lipsei de motivație, educație și probleme financiare, discriminare etnică, de gen, sau sexuală, dar și din cauza conflictelor armate sau dezastrelor naturale.

De asemenea, s-ar putea să nu fim motivați din cauza fricii de eșec – creându-se un ciclu vicios, pentru că a fi motivat necesită încredere și stimă de sine.

Cum se dezvoltă încrederea în sine?

Increderea in sine si stima de sine

Există mulți factori care contribuie la dezvoltarea încrederii în sine.

Atitudinea părinților este crucială în ceea ce privește încrederea în sine a copiilor, mai ales când sunt mici. Când părinții oferă acceptare, sentimentele pozitive ale copiilor despre ei înșiși sunt consolidate. În cazul în care unul sau ambii părinți sunt excesiv de critici, exigenți sau dacă, dimpotrivă, sunt prea protectori și descurajează orientarea spre independență, copiii se pot simți incapabili sau inferiori. Astfel, părinții trebuie să încurajeze copilul, să îl accepte și să îl iubească chiar și atunci când greșește, pentru că doar în felul acesta îl poate ajuta să își dezvolte încrederea în sine.

Relația dintre stima de sine scăzută, tulburările mintale și suferința psihică este foarte complexă. Reducerea stimei de sine predispune la tulburarea mintală, care, la rândul său, bate respectul de sine. În unele cazuri, stima de sine scăzută este în sine o caracteristică cardinală a tulburării psihice, ca de exemplu, în depresie sau tulburare de personalitate.

Persoanele cu stima de sine scăzută tind să vadă lumea ca un loc ostil și ca fiind victimă. Ca urmare, ei sunt reticenți să se exprime și să se afirme, ajung să rateze experiențe și oportunități importante pentru dezvoltarea lor personală și profesională și să se simtă neputincioși să schimbe lucrurile. Toate acestea diminuează în continuare stima de sine.

Surprinzător, lipsa de încredere în sine nu este neapărat legată de lipsă unor abilități. În schimb, este adesea rezultatul concentrării asupra unor așteptări nerealiste sau asupra standardelor stabilite de alții, în special de părinți și de societate. Influența prietenilor în conturarea sentimentelor despre sine poate fi la fel de puternică sau mai puternică decât cea a părinților și a societății.

Articol redactat de Mihai Bran, Medic Psihiatru si Psihoterapeut.

Uneori depresia sau tulburările de anxietate pot trece neobservate. Nu aștepta prea mult. Testează-te acum!
*Scala HADS este un instrument de screening validat științific.