Un loc nou, plimbarea pe mare cu o barcă mai veche sau a merge cu un lift vechi poate să ne facă pe fiecare dintre noi să resimțim un disconfort sau chiar să fim speriați. Am putea încerca evitarea lucrurilor care ne fac să ne simțim inconfortabil, dar cei mai mulți oameni, în general, reușesc să facă față micilor provocări.  

Spre deosebire de majoritatea oamenilor, persoanele cu fobii specifice, trăiesc o anxietate intensă în confruntarea cu obiectul temerii lor, chiar dacă știu că este o frică irațională și că nu există nici o amenințare sau un pericol real. Chiar dacă frica nu pare să aibă nici un sens, ei se simt neputincioși în fața acesteia.

Cât de comună este fobia specifică?

care sunt cele mai comune fobii

Fobiile sunt des întâlnite în populația generală. Conform clasificării americane (DSM-5 American Psychiatric Asociation 2013), rata prevalenței în Europa și USA este de 7-9%, în timp ce în rândul popoarelor asiatice și latino-americane este mai scăzută, de 2-4%.  

Fobia specifică este mai frecvent întâlnită la femei iar unele fobii se dezvoltă în copilărie, iar altele pot apărea ulterior, de obicei în adolescență sau la maturitatea timpurie.   

Care sunt simptomele specifice?

Persoanele cu fobie specifică prezintă temeri excesive și nerezonabile în prezența sau în anticiparea unei situații sau a unui obiect, animal etc. Ele resimt brusc o panică persistentă într-o situație care nu reprezintă o amenințare reală. Aceste persoane recunosc că teama lor depășește limitele normale. 

Reacția lor fobica este automată, incontrolabilă și persistentă. Apar reacții fizice precum intensificarea bătăilor inimii (palpitații), accelerarea respirației, tremor, transpirații, agitație, amețeală etc.  

Expunerea persoanei la stimulul fobic induce reacții anxioase care se pot transforma într-un atac de panică. Astfel, persoana ajunge să evite, să fugă de aceste obiecte sau situații, iar când nu poate să le evite, trăiește un disconfort intens. Debutul stării de anxietate este de obicei brusc, și poate să apară în situații care anterior nu au provocat nici un disconfort sau anxietate.

Care sunt cele mai comune fobii?

Există mai mult de 100 de fobii diferite, recunoscute de experții internaționali.  

Fobiile de animale și insecte – cele mai frecvente sunt arachnofobia (frica de păianjeni), cinofobia (frica de câini), și ofidiofobia (teama de șerpi). Acestea se dezvoltă de multe ori din temeri normale din copilărie, dar pot fi și în legătură cu o experiență din trecut.

Fobii situaționale – implică o frică de situații specifice, cum ar fi de zbor, de a călători într-o mașină sau cu transportul public, de a conduce, de a trece peste poduri sau prin tuneluri, de a fi într-un loc închis. Se estimează că 10% din populație evită zborul cu avionul datorită fobiilor.

Fobii de sânge și de proceduri medicale – implică o frică de a fi rănit, de a vedea sânge sau plăgi, frică de proceduri medicale invazive, cum ar fi tratamentele stomatologice, testele de sânge sau injecțiile. O persoană cu hematofobie poate leșina când vine în contact cu propriul său sânge sau a altei persoane.

Fobia de înălțime – persoanele cu această fobie vor evita munții, podurile, sau etajele superioare ale clădirilor. Simptomele includ vertij, amețeală și un sentiment copleșitor dat de imposibilitatea de a controla sau nevoia de a sări.

Alte fobii frecvent întâlnite:

  • teama de a cădea
  • frica de sunete puternice
  • de întuneric
  • de fulgere

…printre altele.

Care sunt cauzele?

Fobia specifică poate avea mai multe cauze.

Unele teorii sugerează că oamenii dezvoltă fobii față de anumite obiecte, animale sau situații care, în timpuri străvechi, erau considerate ca fiind periculoase. De exemplu, animalele, înălțimile și podurile erau primejdioase pentru strămoșii noștri, aceste frici având un rol adaptativ. Însă, în lumea modernă aceste frici nu-și mai au utilitatea. O altă explicație se referă la procesele de învățare. Este vorba de a asocia o experiență neplăcută cu un anumit tip de situații.  

De exemplu, a sta blocat în lift câteva ore poate conduce la claustrofobie (teama de spații închise). De asemenea, frica poate fi învățată prin model, prin preluarea fricii de la o altă persoană. De exemplu, dacă un părinte are acrofobie (teama de înălțime), acest model poate fi preluat de copil, care învață și el să-i fie frică de înălțimi.

Cum se tratează fobia specifică?

cum se trateaza fobia specifica

Fobiile pot limita activitatea de zi cu zi, perturbează viața și contribuie la reducerea stimei de sine. Atunci când fobia afectează viața cuiva, se impune tratamentul în vederea depășirii acelor frici. Nu există dovezi care să ateste eficiența tratamentului medicamentos în fobia specifică.  

Pentru fobii situaționale care produc un disconfort intens (de exemplu, pentru teama de zbor sau de a circula cu un mijloc de transport maritim), se pot prescrie în mod ocazional sedative cu acțiune scurtă (benzodiazepine), inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei și antidepresive triciclice. Însă, acestea sunt doar niște soluții temporare.

În schimb, psihoterapia cognitiv-comportamentală dă rezultate foarte bune în tratamentul fobiilor specifice. Acest tip de terapie își propune să ajute pacienții să se expună treptat la situațiile temute, până când situația nu mai declanșează răspunsul de frică.  

Pacienții sunt învățați să-și identifice gândurile anxioase și să le înlocuiască cu gânduri mai realiste și adaptative. Însușirea unor tehnici de relaxare poate ajuta persoanele să facă față mai eficient stresului și reacțiilor fizice legate de fobia respectivă.

Articol redactat de Mihai Bran, Medic Psihiatru si Psihoterapeut.

Uneori depresia sau tulburările de anxietate pot trece neobservate. Nu aștepta prea mult. Testează-te acum!
*Scala HADS este un instrument de screening validat științific.