×

Noi cercetări în domeniu arată că tulburările de somn la tinerii adulți sunt indicatori ale ideii suicidare. Cercetători din cadrul Stanford University School of Medicine, California, au făcut un studiu pe scală largă care a observat faptul că insomnia și coșmarurile auto-raportate sunt semne ale ideației suicidare.

“Cum ne simțim a două zi, atât cât și bunăstarea noastră, sunt influențate direct de către somn,” spune Rebecca Bernert, Phd. “Credem că o calitate proastă a somnului poate eșua în a ne oferi o ușurare emoțională în timpul unei perioade de suferință. Somnul are un impact asupra modului în care noi ne reglementăm starea de spirit-acesta, prin urmare, poate să reducă șansele de a avea un comportament suicidar,” explică Rebecca.

O echipă de cercetători a ținut sub observație aproape 5,000 de tineri adulți cu vârstă între 18 și 23 de ani, incluzând un număr de 50 de participanți cu un istoric de tentative de suicid sau o recentă ideație suicidară. Studiul a fost publicat pe 28 iunie 2017, în revista Journal of Clinical Psychiatry.

Legătura dintre coșmaruri și suicid

Legatura dintre cosmaruri si suicid

Sinuciderea este cea de-a doua cauză majoră de deces la nivel mondial pentru adulți între 24 și 44 de ani. În 2016, peste 40,000 de americani au decis să se sinucidă, iar cei care au coșmaruri, conform unui alt studiu, sunt de două ori mai susceptibili de a prezenta comportament suicidar, față de restul populației care visează liniștit.

Studiul s-a axat, în principal, pe acei indivizi care au fost diagnosticați cu PTSD (tulburarea de stres post-traumatic). Coșmarurile stau la baza PTSD-ului, afectând aproximativ 90% dintre cei diagnosticați.

91 de participanți au luat parte la studiu și au răspuns la întrebări despre severitatea și frecvența coșmarurilor, dacă au comportament suicidar, insomnii și dacă se simt depresivi. În cazul acestor persoane, coșmarurile se conturează asupra experiențelor traumatice care stau la baza tulburărilor. În cazul veteranilor de război, printre primii care au fost diagnosticați cu PTSD (inițial “shell-shocked”), experiența lor se conturează în jurul războiului în care au luptat.   

Cercetătorii au evaluat și sentimentele de înfrângere, de a fi prins într-o capcană și cel de inutilitate, prin a-i întreba dacă sunt sau nu de acord cu anumite afirmații:

  • Înfrângere – simt ca și cum nu am făcut nimic cu viața mea.
  • A fi prins în capcană – aș vrea să plec de lângă oamenii din viață mea pe care eu îi consider mai puternici decât mine.
  • Inutilitate – Aștept cu nerăbdare, speranța și entuziasm ce poate să-mi aducă viitorul.

Insomnia si cosmarurile

62% dintre participanții care au avut coșmaruri, comparat cu 20% dintre participanții care nu au resimțit această situație, au raportat că au avut comportament și tendințe suicidare sau măcar gânduri.

Coșmarurile pot declanșa sentimentul de înfrângere, iar când persoanele respective nu se pot opri din a se gândi la sursa traumei lor (chiar și în somn) se intră într-un ciclu foarte vicios. De ce? Pentru că sentimentul de înfrângere este asociat și cu celelalte două enumerate mai sus-cel de a fi prins în capcană și sentimentul de inutilitate. Persoanele respective se simt ca și cum nu este scăpare de trauma pe care au suferit-o, că nu pot să o cucerească și își dezvoltă o atitudine foarte pesimistă când vine vorba de viitorul lor.  

În alte cuvinte, se simt ca și cum ar fi captivi și nu găsesc altă metodă de a scăpa din acest ciclu chinuitor decât prin suicid.

Cum și când este bine să acționăm?

Cum actionam impotriva comportamentului suicidar

Nu există niciodată un “prea devreme” sau un “prea târziu” când vine vorba de tratamentul afecțiunilor mintale. La fel, nu există nici “momentul potrivit”, există doar decizia de a începe procesul de vindecare. Coșmarurile te pot influența mai mult decât crezi, iar dacă există un ritm, pot apărea și insomniile.

Când se menționează tratamentul pentru insomnie sau coșmaruri, primul lucru care îi apare în minte pacientului sunt somniferele. De fapt, prima metodă de tratament recomandată de specialist nu implică medicamentele ci terapia cognitiv comportamentală care funcționează ca un program structurat pentru cei care au fost diagnosticați cu insomnie. Acest tip de terapie ajută la identificarea și înlocuirea problemelor și comportamentului care cauzează tulburarea de somn cu obiceiuri care promovează un somn profund. Terapia cognitiv comportamentală ajută pacientul să-și depășească cauzele și problemele care stau la baza tulburărilor de somn.

Procesul terapeutic este necesar pentru îmbunătățirea calității vieții și pentru a avea control asupra insomniei și a coșmarurilor. Fie că vorbim despre online sau offline, ședințele cu un psihoterapeut sunt la fel de eficiente și ameliorează tulburările de somn.

Tendința de a dezvolta o tulburare de anxietate poate avea ca proveniență materialul genetic, experiențele de viață dar și mediul înconjurător. Dacă ai o tulburare de anxietate, sunt șanse să vezi tulburări recurente în arborele genealogic al familiei tale. Sau nu.

Spre deosebire de caracteristici personale cum ar fi culoarea ochilor sau trăsături faciale, anxietatea se poate  ascunde și nu este atât de vizibilă când te uiți la simptome printre generații. Tulburările de anxietate includ o varietate de condiții, cum ar fi atacul de panică, tulburarea obsesiv compulsivă (TOC), anxietatea socială, fobiile specifice, tulburarea de stres post-traumatic cunoscută și ca PTSD, și anxietatea generalizată.

Cercetătorii au analizat materialul genetic a 1,065 de familii-unele cu prezența TOC-ului, și au descoperit că gena respectivă nu este asociată cu boala în sine. Cu toate acestea, aceeași cercetători au concluzionat în mai 2014, într-un număr al revistei Molecular Psychiatry, că în continuare există o legătură între codul nostru genetic și rata de apariție a TOC-ului, dar aceste idei au nevoie de mai multă cercetare.

Legătura dintre materialul genetic și anxietate

Legatura dintre materialul genetic si anxietatea

Tulburarea ta de anxietate poate să fie complet diferită față de cea a unei rude. “Persoanele respective moștenesc o predispoziție de a fi o persoană anxioasă-în termeni de variabilitate, aproximativ 30-40% este legată de factorii genetici,” explică Amy Przeworski, Phd, asistent universitar în departamentul Științe Psihologice la Universitatea Case Western Reserve, din Cleveland.

O predispoziție genetică pentru anxietate poate să înceapă din tinerețe. Sunt studii care au arătat că atunci când anxietatea a apărut înainte de vârsta de 20 de ani, cel mai probabil există cazuri și printre rudele apropriate. Alt studiu publicat în iunie 2013 într-un număr al revistei Journal of Anxiety Disorders a subliniat faptul că anumiți indicatori ai anxietății corelate cu atacul de panică sunt evidenți la copii până în vârsta de 8 ani.

Sunt părinții de vină pentru anxietatea ta?

sunt parintii de vina pentru anxietatea ta?

Conform Institutului Național de Sănătate Mintală (NIMH), în jur de 18% din populația adultă din SUA a fost diagnosticată cu un tip de tulburare de anxietate în ultimul an, și în jur de 7% a avut un episod depresiv grav – cu vârsta medie de debut fiind de 11 ani.

Cercetătorii au încercat să înțeleagă mai bine materialul genetic din spatele tulburării de anxietate prin analizarea tipologiei rudelor și dacă acestea au același tip de afecțiune. Aceștia au descoperit că persoanele care au o rudă foarte apropiată, de grad primar, cum ar fi un părinte, un frate/frate geamăn, diagnosticată cu o condiție de anxietate, au un risc semnificativ mai mare de a avea anxietate.

Dar, la fel de important de notat este și faptul că nu toți copii care au părinți diagnosticați cu o tulburare de anxietate ajung și ei, la rândul lor, să-și dezvolte o afecțiune. Desigur, se poate învăța de la părinți, dar diferența dintre comportamentele învățate și moștenite este foarte confuză. Spre exemplu: cum știi dacă talentul pentru desen a fost moștenit genetic, de la părinți, sau este rezultatul unui hobby care a fost cizelat cu timpul?

Sunt șanse ca părinții, dacă au anxietate, să se fi comportat anxios în jurul copilului. La rândul său, copilul a perceput și a învățat cum să se comporte din stările de anxietate ale părinților.

Ai momente de neliniște și anxietate?

ai momente de neliniste si anxietate?

Anxietatea este strâns corelată cu depresia – ești depresiv/anxios sau este doar o zi proastă?

Daca simți nevoia de un ajutor specializat, avem resursele necesare pentru a lua o decizie informată, iar dacă ești sceptic cu privința la psihoterapie lasă-ne să iți povestim:

Aproape 5 milioane de copii din SUA au fost diagnosticați cu un tip grav de afecțiune mintală, având un impact foarte mare în viața de zi cu zi. În fiecare an, 20% din copii americani sunt diagnosticați cu o formă de anxietate, depresie, ADHD, tulburare de spectru autist sau tulburare de alimentație, printre altele.

Când ne referim la o afecțiune/boală mintală trebuie să ținem cont și de existența mai multor factori care au ajutat la dezvoltarea ei, cum ar fi problemele ereditare sau dezechilibrele chimice apărute la nivelul creierului. De aceea, multe din afecțiunile mintale pot fi tratate eficient cu ajutorul medicației, psihoterapiei, sau un amestec de cele două.

Diagnosticul, un pas dificil

Diagnosticarea tulburarilor mintale la copii

Specialiștii întâmpina complicații când vine vorba de diagnosticarea tulburărilor mintale la copii. Copii sunt diferiți față de adulți în sensul că sunt la vârstă care trec prin foarte multe schimbări emoționale, fizice și mintale, fiind un drum natural pentru creșterea și dezvoltarea lor sănătoasă. De altfel, ei sunt într-un proces continuu de învățare:

  • Adaptare la situații
  • Relaționare și empatizare cu cei din jur
  • Mecanisme unice pentru a face față problemelor sau neajunsurilor

De asemenea, fiecare copil se maturizează în propriul sau ritm și ceea ce poate fi considerat o dezvoltare normală la unii copii, la alții iese din cotidian și cade într-o gamă largă de discuții privind comportament și aptitudini.  

Pentru un diagnostic concret, trebuie să fie luat în considerare cum copilul se comportă acasă, în cadrul familiei, la școală, cu colegii și figurile de autoritate, dar și vârsta copilului și simptomele aferente.

Care sunt cele mai comune tulburări mintale la copii?

Care sunt cele mai comune tulburari mintale la copii

Nu este neobișnuit ca un copil să aibă mai multe afecțiuni, la fel, nu este neobișnuit ca unui copil să-i fi continuat tulburarea la maturitate.

Tulburări de anxietatecopii care au fost diagnosticați răspund la anumite situații sau lucruri cu frică și groază, dar și cu alte semne fizice ale anxietății, bătăi rapide ale inimii și transpirat excesiv.

Tulburare hiperchinetică cu deficit de atenție (ADHD) – acești copii au de regulă probleme cu păstrarea atenției și concentrării, pare ca și cum nu pot să urmărească instrucțiuni și devin foarte ușor plictisiți sau frustrați cu sarcinile primite. Au și tendința de a fi foarte impulsivi și de a simți nevoia să se miște constant.

Tulburări de comportament – cei încadrați în această categorie au tendința de a nu ține cont de reguli și sunt disruptivi când sunt puși într-un mediu structurat, cum ar fi școala.

Tulburări de alimentație – aceste tulburări implică o atitudine puternic negativă a copilului, emoții și sentimente copleșitoare, dar și comportament neobișnuit asociat cu mâncarea și/sau greutatea corporală.

Tulburări de eliminare – copii cu această tulburare au probleme cu eliminarea urinei sau fecalelor. Accidente se mai pot întâmpla, dar se pune un semn de întrebare când este mai frecvent de 3 ori pe lună, în special la copiii cu vârsta peste 5 ani. Encoprezisul este răspândit, estimându-se că între 1,5% și 10% dintre copii suferă de această tulburare în România, dar procentul real poate să fie și mai mare datorită factorului de rușine (a copilului și părinților).

Tulburări de învățare și comunicare – copilul care suferă de această tulburare are probleme cu stocarea și procesarea de informații, precum și cu urmărirea unei idei.

Tulburări afective – aceste tulburări implică sentimente de tristețe care persistă pe o perioadă destul de lungă, dar și schimbarea rapidă a dispoziție, indicatori ai depresiei și tulburării bipolare .

Schizofrenia – și alte tulburări strâns legate sunt mult mai puțin comune la copii, dar asta nu invalidează faptul că poate apărea.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS, sau WHO în engleză) a numit stresul pandemia de sănătate a secolului 21, estimând că va provoca daune de peste $300 miliarde pe an companiilor americane. În România, conform unui studiu Daedalus Millward Brown, peste 64% din populația țării spune că este stresată. Acest număr este peste media din regiune, de 60.5%.

Cu toții ne stresăm din când în când din varii motive și situații care ne sunt sau nu sub control, iar unii dintre noi reușesc să combată stresul mai eficient și mai ușor decât alții. De ce? Un factor foarte important este componentă subiectivă a stresului. Dacă pentru o persoană anumite cerințe sunt ușor de digerat, obligațiile i se par mai mult provocări ușor de atins decât impedimente, o alta poate resimți aceleași situații ca fiind o îngreunare emoțională mult prea dificilă de stăpânit.

Stresul este un fenomen psihosocial incredibil de complex care nu trebuie ignorat și lăsat să-și facă de cap. Această tensiune psihică poate să apară din anumite cerințe și nevoi – cum ar fi un volum mare de muncă la școală sau birou, schimbări semnificative în viață sau evenimente traumatice, printre altele.

Intensitatea, cât și reprezentarea stresului, pot fi percepute diferit de la caz la caz, de aceea este important să recunoaștem manifestațiile acestor factori de stres care ne afectează viața!

1. Ești bolnav/răcit constant și parcă nu te mai faci bine

Ești bolnav sau răcit constant și parcă nu te mai faci bine

Parcă în fiecare săptămână te jenează ceva în gât, poate ai puțină febră, dar știi sigur că tușești și strănuți întruna. În loc să dai vina pe colegul de muncă pe care l-ai văzut că a strănutat fix lângă tine, mai bine te gândești ce impact puternic are volumul de muncă asupra corpului tău.

Când suntem sub o presiune enormă, corpul nostru secretă un așa zis hormon al stresului numit cortizol. Acesta ne ajută pe termen scurt, spune Richard Colgan, doctor și profesor la University of Maryland School of Medicine, autor al cărții „Advice to the Healer”. Dar dacă suntem stresați în continuu, acest hormon nu mai este așa de util.

Cortizolul, deși ajută la combaterea stresului și anxietății, când sunt probleme legate de secreția acestuia, ne face să devenim mai susceptibili răcelilor și îmbolnăvirii, explică Colgan.

2. Ai probleme să te concentrezi și simți lipsa energiei

Ai probleme să te concentrezi și simți lipsa energiei

Când ești supraîncărcat este foarte greu să te concentrezi la ce ai în față – fie că ești la birou și îți scade productivitatea, sau acasă, unde îți este din ce în ce mai greu să te detașezi și să te angajezi în activități distractive și relaxante. Diverse studii au arătat că stresul pe termen lung stimulează creșterea de proteine care pot cauza boala Alzheimer. Aici intervine și lipsa de energie care te poate demotiva să faci activitățile care îți plac.

3. Ai dureri de cap care nu mai dispar

Ai dureri de cap care nu mai dispar

“Boala stresului” vine la grămadă cu mai multe simptome agasante printre care și durerile de cap sau migrenele. Acestea sunt reacții fizice/fiziologice la stres și pot deveni cronice dacă nu se conștientizează problema existentă – cea a stresului care macină mintea și corpul în fiecare zi.

4. Ești foarte ușor iritabil

Ești foarte ușor iritabil

Dacă simți că te enervezi din orice, te simți mai sensibil decât de obicei, iar aceste stări persistă pe o durată lungă de timp, pot apărea consecințe nefaste. Lucie Hemmen, psiholog în Santa Cruz, CA, ne vorbește despre cum, atunci când suntem foarte stresați, partea primitivă a creierului nostru preia controlul asupra situației și anticipează rezultate nefericite care au un efect negativ profund. De aceea ne deranjează foarte tare faptul că a intrat cineva în noi în timp ce urcam scările de la metrou și, cumva, purtăm o supărare mai personală decât în mod normal.

5. Îți ascunzi problemele în alcool

Îți ascunzi problemele în alcool

După o zi epuizantă, vrei să ajungi acasă, să bei o bere și să te uiți la un serial sau să te joci ceva pe consolă sau calculator. Nu e nimic greșit cu faptul că vrei să bei o bere sau două spre sfârșitul zilei, dar problema intervine atunci când trebuie să bei alcool ca să poți să te relaxezi. Sunt șanse foarte mari ca ziua următoare să te trezești cu un nivel de stres mai mare.

Sunt mai multe tipuri de stres și, în anumite situații, stresul chiar poate să te motiveze să te pregătești și să performezi mai bine pentru un test foarte important sau un interviu la un nou loc de muncă.

Stresul poate să-ți salveze și viața. Ca răspuns la un pericol iminent, se activează instinctul de fight or flight (luptă sau fugi) – pulsul se mărește, respiri mai repede, creierul folosește mai mult oxigen, iar reacțiile sunt mai rapide. Acestea sunt funcții destinate supraviețuirii speciei umane.

Sunt și moduri prin care poți să gestionezi stresul astfel încât să nu-ți conducă viața:

  • Recunoaște simptomele stresului și acționează punctual (abuz de alcool sau alte substanțe, iritabilitate, lipsă de energie etc.)
  • Fă sport regulat – chiar și 30 de minute de mers pe jos în fiecare zi te pot ajuta!
  • Încearcă să vorbești despre lucrurile prin care treci cu persoane apropiate-un suport emoțional îți poate reduce stresul.
  • Dacă simți că nu e suficient să vorbești cu cineva apropiat, poți să încerci câteva ședințe de psihoterapie sau mindfullness.
Go Top